- Detalii
- Scris de: Myrna L. Hanna
- Categorie: Devoțional femei
Și să cunoașteți dragostea lui Hristos care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi.
Efeseni 3:19,20
Lucrul care mi se pare greu în această pandemie este incapacitatea de a plănui în avans. Eu sunt o planificatoare! Planific cum și când să fac anumite lucruri care știu că urmează să se întâmple. Dar în această situație adesea mi-a fost greu să știu ce urma să se întâmple ziua următoare sau chiar în clipa următoare. Acest lucru este foarte greu pentru mine. Mie îmi place să dețin controlul. Vreau un plan!
În această dimineață citeam din cartea Efeseni, care a fost scrisă de Pavel în timp ce era prizonier în Roma. Pavel era un planificator, obișnuit să fie propriul șef, să călătorească, să facă ceea ce Îl inspira Domnul, dar acum era blocat în închisoare. Cred că, la un moment dat, s-a întrebat ce nu a mers bine în planul lui. Totuși, Pavel a descoperit că planul era în mâna Domnului și El i s-a descoperit ca Panificatorul: „În El am fost făcuți și moștenitori, fiind rânduiți mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale” (Efeseni 1:11). Ai prins ideea? Dumnezeu lucrează totul în conformitate cu scopul Său, conform planului Său!
Acest lucru îmi amintește de un pasaj preferat din Ieremia 29: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde” (vers. 11). Împăratul David știa că Dumnezeu este Planificatorul și a scris: „Domnul Își va împlini planul pe care Îl are pentru viața mea” (Psalmii 138:8). Observați cum spune varianta KJV: „Domnul va sfârși ce a început pentru mine.”
Oriunde te-ai afla acum, poate îți este greu să îți planifici viața. Poate îți este și mai greu să discerni planul și scopul lui Dumnezeu, dar stai liniștită, El are un plan pentru tine și El înfăptuiește totul conform cu voia Sa. Te poți încrede în Dumnezeu care „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (din rugăciunea lui Pavel din Efeseni 3:14-21).
Petru scria: „Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi” (1 Petru 5:7). J.B. Phillips traduce foarte frumos: „Căci voi sunteți grija Lui personală.” Nu ezita să îți arunci toate temerile, anxietățile și îngrijorările asupra lui Dumnezeu. El personal este preocupat de tine.
- Detalii
- Scris de: Paula Sanders Blackwell
- Categorie: Devoțional femei
Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug.
Ioan 10:10
Ca profesoară sunt întotdeauna uimită de modul în care elevii învață lecții de viață. Lucrez în acest domeniu de aproape cincisprezece ani și, fără excepție, întotdeauna există acel elev care ia o hotărâre care nu este spre binele lui sau al ei.
Cu câțiva ani în urmă, pe vremea când lucram la un gimnaziu, am avut un elev cu probleme de comportament. Indiferent de câte ori avea probleme, pur și simplu nu putea învăța lecția. Dacă nu fugea de la ore sau dacă nu fuma în spatele școlii, se bătea cu unul dintre colegi. Pentru o vreme, acest elev primea câte o suspendare cel puțin o dată pe săptămână. După câteva săptămâni de suspendări pentru nenumărate lucruri, mama lui a acuzat școala că se lua de copilul ei. Când elevul a fost suspendat pentru a zecea oară, unul dintre profesorii de la școală a hotărât să meargă acasă la el pentru a avea o discuție. Profesorul spera să poată stabili o relație cu elevul și pentru a face o diferență în viața acestui tânăr. Totuși, băiatul a refuzat să vorbească cu profesorul și mama lui i-a cerut să plece. Profesorul a fost dezamăgit și rănit. Adesea Îi facem același lucru lui Dumnezeu. El constant ne oferă mântuirea, și totuși noi refuzăm să vorbim cu El. Alergăm toată ziua și nici măcar o dată nu Îi mulțumim pentru viața noastră. Luăm hotărâri fără să cerem călăuzirea Lui. Refuzăm să acceptăm harul și mila Sa. Și rămânem în starea aceasta până se întâmplă ceva rău. Totuși, Dumnezeu spune: „Ferice de cei ce păzesc căile mele!” (Proverbele 8:32).
Dacă alegem să nu urmăm căile Domnului, noi alegem să trăim viața fără fericire.
În timpul vacanței de primăvară, același tânăr a luat o armă încărcată și s-a jucat cu ea. Din nefericire, s-a împușcat accidental în fața tuturor prietenilor lui. Deși viața lui s-a încheiat tragic, tinerii care au fost martori ai accidentului au fost schimbați pentru totdeauna. Eu am fost schimbată. Îmi amintesc că am mers la înmormântarea lui și am auzit cuvintele mamei sale: „Nimeni nu mi-a putut salva băiatul.”
Rugăciunea mea astăzi este ca noi să nu fim nevoite să trecem printr-o tragedie pentru a descoperi că Dumnezeu ne dă bucurie. Sper să învățăm să căutăm fața Lui și să ne încredem în cuvântul Său. El ne oferă viață din belșug – doar dacă Îi cerem. El ne iubește cu o iubire veșnică. Mă rog în fiecare zi să alegem viața trăită cu Dumnezeu.
- Detalii
- Scris de: Cyndi Woods
- Categorie: Devoțional femei
Tu faci să țâșnească izvoarele în văi, și ele curg printre munți.
Psalmii 104:10
Una dintre escapadele mele preferate vara este o excursie cu camera de la roată pe râu, împreună cu câteva surori de la biserică. Găsim o casă pe care o închiriem pentru câteva zile, ne planificăm mesele și ne luăm camerele cu noi. Apoi urmează distracția la soare, pe râu. Râul este condus de curenți de apă care, cu siguranță, ne vor purta și pe noi. Totuși, uneori trebuie să mai și vâslim pentru a ne feri de crengi și alte bețe care ies din apă. Alteori, vântul este puternic.
Într-un an am descoperit că era mult mai ușor să mă ridic de pe cameră și să umblu decât să negociez cu crengile și cu tufișurile. Așa că, din acel moment, întotdeauna am preferat să merg prin locurile mai dificile decât să mă las purtată de râu. Ocazional poate mai luam pe cineva și îl trăgeam după mine. Uneori formam un tren și ne deplasam cu rapiditate pe râu. Alteori mă împiedicam de un buștean sau de niște pietre, dar, în general, nu mă deranjează să umblu și, în plus, fac exercițiu fizic! Totuși, există posibile „capcane” când pășești pe fundul râului. Am dat de iarbă groasă, noroioasă și de buruieni mâloase care mi se prindeau de picioare și mă blocau. Noroiul mă putea facă să cad în apă. Îmi simțeam pantofii de apă că alunecau când mă afundam în noroiul mâlos de sub buruieni. Noroiul acesta mă trage în jos, deși curentul vrea să mă ducă mai departe.
Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la modul în care vrăjmașul sufletelor vrea și el să ne prindă în capcană, să ne tragă în jos cu el, în situația în care el ne poate îneca cu ispite și păcat. El vrea să nu mai avem picioarele ancorate în Isus și să ne blocăm în noroi. Dar există ceva mai puternic decât legăturile lui spirituale! Puternica apă vie a vieții trăite în Hristos ne va înălța deasupra ispitelor vrăjmașului și ne va purta pe curenții limpezi și curați ai adevărului și ai puterii pe care le găsim în Cuvântul lui Dumnezeu.
Râul creează bule, torente, curăță și elimină impuritățile. Apa curată de izvor potolește setea celui obosit și ispitit. Dumnezeu așază izvoare și râuri spirituale în locurile potrivite și la momentul potrivit în viața noastră, din motivele potrivite. Isus a spus că cei care cred în El și se bizuie pe El vor simți – izvorând din inimile lor – „izvoare de apă vie” (Ioan 7:38)!
Când viața ta începe să pară că nu este mai mult decât niște dealuri prăfuite, meditează la râurile proaspete care curg între ele. Apoi gândește-te mai profund la apa vie pe care o găsim în adevărul, mângâierea și făgăduințele din Cuvântul lui Dumnezeu. Lasă curenții să te poarte și să te țină departe de mocirlă.
- Detalii
- Scris de: Rita Kay Stevens
- Categorie: Devoțional femei
Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul!Â
Ieremia 17:7
Deborah luase parte la niște întâlniri despre profeția biblică pe care le susținea soțul meu în Texas. Ea era o doamnă implicată în foarte multe activități. Vecina ei, o prietenă, nu era fericită că nu mai reușeau să se întâlnească. Așa că Deborah a invitat-o pe Kathy să vină împreună cu ea la întâlniri. Subiectul celei de-a patra întâlniri a fost „Cât de aproape este sfârșitul?”. La finalul întâlnirii, participanților li s-a cerut să ridice mâna dacă doreau să Îl primească pe Isus și să fie gata pentru întoarcerea Sa. Kathy, la fel ca mulți alții, a acceptat invitația.
Pe drumul spre casă, Kathy a fost bucuroasă pentru că o însoțise pe Deb și și-a reînnoit angajamentul față de Hristos. „Vreau să mai merg și mâine seară”, i-a spus lui Deb. În ziua următoare, Deborah a sunat-o pe Kathy. Niciun răspuns. Când Deb a mers pe la ea pentru a o duce cu mașina la următoarea întâlnire, Kathy nu a venit la ușă. Vineri seara, Deborah a văzut mașini de poliție la complexul de apartamente unde locuia Kathy. La scurt timp a aflat că prietena ei se pare că murise în somn, cândva, în timpul nopții, după întâlnirea în care își reînnoise angajamentul față de Hristos.
La serviciul de înmormântare, Deb le-a povestit membrilor familiei lui Kathy ultimele ei ore de viață. Ea i-a încurajat să fie gata pentru a petrece veșnicia cu Isus. După program, cineva din familie mi-a împărtășit cât de multă nevoie avea familia să audă despre ultimele ore de viață a lui Kathy și despre decizia ei.
Niciodată nu știm când este ultima noastră suflare, dar când Kathy va deschide ochii, ea va vedea fața lui Isus! Textul din 1 Tesaloniceni 4:16,17 ne reamintește că „Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” Haideți să profităm în fiecare zi de ocazia de a ne reconsacra viețile lui Isus!
Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare:
„Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).
- Detalii
- Scris de: Carol Wiggins Gigante
- Categorie: Devoțional femei
Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii.”
Ioan 8:12
Levi Matei era descurajat în majoritatea dimineților, știind că mulți oameni nu aveau banii de taxe pe care trebuia să îi strângă. Cam așa era în fiecare zi. Nu îl deranja faptul că ei se eschivau încercând să îl ocolească și nici măcar faptul că îi atribuiau nume urâte, dar când ei nu puteau plăti, lui îi părea rău. Poate ar fi fost mai bine să își schimbe meseria.
Apoi, într-o zi, a apărut Isus. Matei auzise despre El și despre lucrarea Lui. El știa că Isus Se amesteca printre cei din clasele de jos, dar niciodată nu și-a imaginat că Isus ar intra vreodată în această lume a vameșilor. El a privit atent cum Isus, parcă sincronizându-se cu un ritm interior, a venit pe mal și s-a apropiat. Se oprea ici-colo pe cale, îngrijind de un animal, de un copil sau zâmbind unui trecător. Matei s-a întors rușinat. Poate Isus știe cum îmi câștig eu traiul. Poate El m-a văzut sau a auzit că eu îi înșel pe acești sărmani oameni. Oare de aia vrea să vină să mă vadă pe mine, vameșul atât de urât de oameni? Poate pentru o mustrare? Poate e cineva nou în oraș și îmi vrea postul?
Apoi, Matei a observat că împreună cu Isus mai erau câțiva bărbați. Acum îmi amintesc! Isus Își formează un grup de oameni care să Îl ajute și poate vrea ca să mă alătur și eu. Oare așa să fie? Îmi doresc să fac acest lucru? Oare pot să fac acest lucru?
Isus a pășit lângă Matei și, privindu-l direct în ochi, i-a spus plin de har: „Urmează-Mă!”. Matei, vameșul lacom, necinstit, a ieșit din gheretă și s-a alăturat lui Isus, fără să mai privească vreodată înapoi sau să își pună întrebări. Acum era un ucenic – un urmaș al prietenului său, Isus! Niciodată nu a mai fost ridiculizat, acuzat pe nedrept sau urât din cauza lucrării pe care o făcea. Și niciodată nu a mai fost nevoit să se întrebe ce fel de om era acest Isus. El era Lumina lumii și asta însemna că Matei nu avea să mai cunoască întunericul niciodată.
Prietene, nu ai vrea să ai și tu aceeași experiență? Isus te cheamă și tu răspunzi: „Da, Doamne.” Ai nevoie de El; ai nevoie de dragostea pe care o oferă El. De disciplină. De călăuzire. Ai nevoie de Lumină. Și El făgăduiește: „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8:12). Matei a luat hotărârea pentru el, dar ce vom face noi când Isus ne atinge inima cu dragostea și mila Sa și spune: „Urmează-Mă”?