- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Să urle marea cu tot ce este în ea! Câmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea!
1 Cronici 16:32
E frumos să trăiești la țară. Totdeauna se întâmplă ceva. De pildă, în timp ce stăteam în fața mașinii de scris, doar cu câteva clipe în urmă, Shannon, prietenul fiului nostru Michael, a venit în goană să ne spună că în depărtare puteau fi auziți coioții cum urlă. Am alergat imediat afară împreună cu el și i-am auzit în câmpul de pe partea opusă a drumului. Urlau și lătrau ca și cum ar fi fost clar de lună la miezul nopții, însă soarele nu era nici pe departe apus și era lumină ca ziua. Coioții ieșiseră devreme în seara aceasta. M-am întrebat ce putea să însemne aceasta? Sunt atâtea taine care rămân de descoperit.
Pe parcursul celor aproape patru ani din viața lui Michael, înainte de a ne fi mutat la țară, el nu avusese prilejul de a cunoaște animale sălbatice, însă a văzut câte ceva la televizor sau în cărți ilustrate. Așa că, într-un fel, era pregătit pentru mutare. Să luăm pisicile de exemplu. Michael cunoștea pisicile pentru că avusesem propria noastră pisică de casă, Limuzina, de pe vremea când Michael abia se născuse. Dar, într-o bună zi, curând după mutarea noastră la țară, am zărit un motan trecând prin iarba din grădina noastră. Era o pisică domestică dar care, probabil că plecase în pădure și era evident că o ducea bine. Am arătat cu mâna spre animal și am spus: „Michael, privește! Ce vezi acolo?”
Michael s-a uitat la pisică și apoi s-a uitat la mine intrigat. „E cumva un jaguar?”, întrebă el.
Nu-i era frică și nu era nici surprins că un astfel de animal putea să se afle acolo. Pentru el, la țară era ca acele locuri din cărți pe care le văzuse în fotografii, iar atât cât îl privea, era cât se poate de normal ca un jaguar să apară acolo.
M-am gândit la răspunsul lui Michael și am tras concluzia că ar fi minunat dacă am putea întotdeauna avea o disponibilitate pentru uimire și simțul aventurii pe care îl experimentezi atunci când vezi pentru prima oară ceva în stare de libertate naturală. Animalele de pe câmp se bucură în seara aceasta. Sunt mulțumitor că Isus ne oferă și aventuri.
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, și rugăciunea mea a ajuns până la Tine în Templul Tău cel sfânt.
Iona 2:7
Imaginează-ți că privești un submarin modern. Mai întâi se scufundă. Călătorește o anumită distanță sub apă și apoi se ridică din nou la suprafață. Nimic surprinzător. Dar să ne imaginăm mai departe. Submarinul acostează la mal, iese pe uscat, găsește un drum, pornește pe șosea și ajunge la o distanță oarecare de apă. Apoi, minunea minunilor, submarinul începe să prindă viteză, din corpul lui apar niște aripi și decolează! Acum submarinul câștigă înălțime și în curând dispare din raza privirilor dincolo de nori.
Crezi că imaginația mea a luat-o razna? De loc! Nu făceam decât să descriu comportamentul normal al multora dintre păsările de apă cum sunt rațele sălbatice, cufundacii și cormoranii. Ele sunt niște submarine perfecte dar în același timp ele pot să se deplaseze pe uscat și pot zbura.
Submarinele-păsări au compartimente speciale pentru aer în corpul lor. Dacă acestea sunt pline cu aer, păsările pot pluti la suprafața apei. Dacă aerul este eliminat, ele se scufundă. Aceste păsări de baltă pot să controleze adâncimea la care doresc să se scufunde modificând cantitatea de aer pe care o păstrează în compartimentul de aer. Un cufundac poate să mențină sub apă tot corpul cu excepția capului pe care, asemenea unui periscop de submarin, îl rotește în toate direcțiile pentru a vedea ce se petrece în jur.
Iona a făcut o călătorie într-un alt submarin creat de Dumnezeu. El a fost înghițit de un pește mare și apoi a trebuit să găzduiască acolo trei zile. Iona s-a simțit probabil ca într-o coborâre cu un submarin modern din care nu știi cum să mai ieși. El nu doar că era în adâncimea mării, dar era și cu moralul doborât. Dumnezeu a trebuit să-l aducă pe Iona într-o situație în care s-a simțit ca un pește pe uscat.
Submarinele originale ale lui Dumnezeu depind de Creator în mediul lor acvatic, terestru și aerian. Când ajungem în încurcături din care nu mai putem ieși și nu ne simțim deloc bine, Creatorul nostru se va îngriji de tot ceea ce avem nevoie, tot așa cum se îngrijește de păsările de apă și cum s-a îngrijit de Iona.
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Și când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
Luca 19:37
Probabil că știi ce este un ciocan pneumatic – acea unealtă cu zgomot asurzitor, trepidant, pe care o folosesc muncitorii din construcții pentru a sparge betonul. Muncitorii care lucrează cu un ciocan pneumatic trebuie să poarte căști pentru a-și proteja auzul de efectul dăunător al zgomotului.
Există un mamifer a cărui voce sacadată, ca și zgomotul ciocanului pneumatic, este de până la 60 de ori mai puternică decât zgomotul unui ciocan pneumatic! Poate că ar fi bine să repet: e vorba de un animal care emite sunete de până la 60 de ori mai mari în intensitate decât cele produse de un ciocan pneumatic! Înainte de a începe să mă contrazici, permite-mi să adaug că acest animal este unul obișnuit și s-ar putea să-l fi văzut de multe ori. Animalul scoate acele sunete aproape fără întrerupere și probabil le-ai și auzit, dar este totuși ceva ce nu ți-am spus.
Mamiferul cu voce puternică este liliacul. Da, liliacul! Motivul pentru care nu ai observat volumul mare al țipetelor sale este că tonalitatea lor este mai înaltă decât pragul de percepție al urechii omenești. Cu toate că volumul este extrem de puternic, noi auzim doar niște chițăituri foarte slabe.
Liliacul se folosește de corzile sale vocale pentru a se orienta în spațiu și pentru a găsi hrana. Liliacul emite sunete într-o succesiune rapidă; aceste sunete, ca niște gloanțe de mitralieră, ies din gura liliacului și se izbesc de tot ce le iese în cale după care se întorc la urechile mari ale liliacului. Prin acest proces numit ecolocație, liliacul e în stare să localizeze foarte precis prada sa, direcția în care se mișcă aceasta (de obicei e vorba de insecte) și viteza cu care se deplasează prada. Având aceste date, liliacul poate să intercepteze insecta în mai puțin de o jumătate de secundă.
Cu niște sunete de 60 de ori mai puternice decât zgomotul unui ciocan pneumatic, liliacul își proclamă prezența. Oamenii din textul nostru de astăzi l-au lăudat pe Isus cu voce tare. Poate că noi nu trebuie să strigăm așa de tare ca un ciocan pneumatic, dar fie ca noi să facem cunoscut lumii pe Isus și lucrările Sale minunate.
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.
Matei 5:48
Privind la niște fotografii ale unor insecte făcute cu microscopul electronic, am fost șocat de perfecțiunea și frumusețea formelor pe care ochiul liber nu le-a văzut până acum. Uneori ne obișnuim așa de mult cu frumusețile din natură încât încetăm să mai fim uimiți de ele, însă aici era ceva ce sfida imaginația.
De exemplu, era o fotografie a antenei unui purice de plante; aceasta a fost mărită de 2000 de ori! Pe suprafața fiecărei secțiuni a antenei se vede un model care arată ca o broderie împletită din lațuri mărunte, fiecare cerculeț fiind alcătuit din 6 pete cu margini și dispunere perfectă. Iar firișoarele microscopice de pe antena puricelui de plante, niște senzori, fiecare dintre ei sunt prevăzuți cu încă un rând de firișoare și mai mărunte. Toate aceste amănunte sunt pe antenele unei insecte care, ea însăși, este atât de mică încât ai nevoie de o lupă ca s-o poți vedea!
Un alt exemplu era fotografia piciorului unui gândac de pământ mărit de 800 de ori. Piciorul are spini numeroși de o formă desăvârșită și al căror aranjament aduce cu excrescențele de pe spatele unor dinozauri preistorici. Unii dintre ei sunt turtiți, alții lungi și curbați, cu un înveliș ca niște solzi; alții sunt scurți, curbați sau fixați în niște adâncituri situate de-a lungul piciorului gândacului. Dar cel mai uluitor dintre toate lucrurile este că pe un astfel de picior, în mijlocul tuturor acestor excrescențe, trăiește un acarian – o altă creatură a cărui casă este piciorul gândacului. Acarianul arată ca un rac cu o cochilie netedă formată din două părți, prevăzută cu niște gămălii egal depărtate.
Când văd perfecțiunea cu care a alcătuit Creatorul ființele vii, rămân uimită de puterea Lui. Apoi privesc la imperfecțiunile multe din viața mea și din viața oamenilor de peste tot. Numai un Dumnezeu așa de mare poate să mă facă din nou desăvârșit și laud numele Lui pentru că El mă iubește așa de mult încât să mă facă și pe mine desăvârșit.
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.
2 Petru 2:20
La sărbătorirea centenarului Statelor Unite în Philadelphia, în 1876, pavilionul japonez a fost decorat cu o plantă agățătoare nemaivăzută până atunci în Statele Unite. Era o viță frumoasă cu frunze late, moi, verzi, care făcea în timpul verii ciorchine de flori roșii-purpurii, care aveau un parfum tare de struguri storși. Japonezii numeau această viță, kudzu.
Vița kudzu a avut un succes instantaneu în Statele Unite. La început a fost folosită pentru decorarea curților și a devenit cunoscută ca plantă ornamentală pentru terase. Apoi, în timpul crizei economice, a fost folosită pentru acoperirea pantelor și dealurilor erodate din partea de sud. În curând, kudzu a devenit o plantă-erou, fiindcă transforma terenurile sterpe în parcele verzi pline de viață – și a reușit să facă acest lucru cu o viteză uimitoare.
Au trecut mai mult de 100 de ani de la acea aniversare centenară. De la un anumit moment dat, vița kudzu a început să scape de sub control. Planta nu s-a oprit din expansiune după ce a acoperit terenurile sterpe. Acum acoperă teritorii întinse care înainte au fost păduri, teritorii pe care le-a sufocat prin creșterea ei copleșitoare. Vița acoperă peste 7 milioane de acri din Maryland până în Texas și din Missouri până în Florida. Dacă nu realizezi cât de mult reprezintă acest teren, îți voi spune că el echivalează cu suprafața totală a Belgiei, adică 30.520 de km pătrați.
Kudzu este una dintre plantele cu cea mai rapidă creștere din lume – o viță kudzu poate să crească până la 35 de cm pe zi. Kudzu are o rădăcină uriașă ce poate cântări 150-200 de kg din care cresc 40-50 de vițe. În sud, vița nu moare în timpul iernii ci doar își pierde frunzele, iar primăvara încep din nou să crească din punctul unde s-au oprit.
Planta care s-a crezut că va fi salvatoarea terenurilor s-a dovedit a fi o cursă înșelătoare. Unii oameni iau adevărul minunat al mântuirii și-l preschimbă într-o cursă încercând să își asume lucrarea de acoperire a păcatului – o lucrare pe care numai Isus o poate face.