Pret oferta saptămânii
44.00 Lei33.00 Lei
Pret intreg
59,00 Lei
Pret intreg
35,00 Lei
- Home
- Produse
138Lei96.60 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.
1 Tesaloniceni 5:5
Savanții care studiază peșterile se numesc speologi. Un astfel de savant era și dr. Nicholas, care a studiat greierii de peșteră din Kentucky. Timp de trei ani, Nicholas și asistenții lui au observat și înregistrat comportamentul a 3 750 de greieri de peșteră. Speologii au marcat fiecare greiere cu diferite puncte din vopsele colorate cu uscare rapidă. Peștera a fost împărțită în 12 sectoare și greierii din fiecare sector aveau marcaj de altă culoare. Și, pentru că petele de vopsea aveau totdeauna o formă ușor diferită, a fost posibil să se stabilească locul fiecărui greiere pe peretele peșterii.
Greierii de peșteră seamănă mai mult cu lăcustele decât cu greierii cu care suntem mai familiarizați. Au corp maroniu deschis și au picioarele dinapoi lungi și le folosesc pentru salturi. Cred că ar putea fi numiți foarte bine și lăcuste de peșteră. Spre deosebire de multe organisme ce trăiesc în peșteri și spre deosebire chiar de alte tipuri de greieri de peșteră, acești greieri nu sunt orbi. Explicația constă în faptul că nu-și petrec tot timpul în peșteră. Aceasta a fost descoperirea pe care a făcut-o dr. Nicholas.
În fiecare seară când temperatura de afară era peste zero și umiditatea era peste 85%, o treime își părăseau locurile lor din peșteră și ieșeau afară ca să se hrănească. Ei se întorceau acasă înainte de răsăritul zorilor cu burta plină și așteptau două zile până ce celelalte două treimi își făceau ieșirea la rândul lor – în fiecare noapte câte o treime. Dar chiar dacă ieșeau din peșteră, ieșeau în timpul nopții când lumina era cea mai slabă. Acești greieri, care sunt viețuitoare ale întunericului nopții, își iau hrana din plante care obțin viața lor de la soare, în timpul zilei.
Există milioane de copii ai lui Dumnezeu care locuiesc în peșteri spirituale. Să lăsăm ca Isus să-i lumineze și pe ei prin noi, pentru ca și ei să devină fii ai luminii.
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
Matei 6:28,29
Când Isus a predicat pe versantul muntelui în acea dimineață de primăvară, El nu a spus „Ia priviți ce frumoase sunt florile! Nu-i așa că-s drăguțe?” și-atât. El le-a spus să privească cu luare aminte pentru a ne îndemna să ne gândim la flori. Atunci când iei aminte la ceva, te gândești la acel lucru, îl analizezi, îi acorzi mult mai mult decât o simplă exclamație de admirație. Aceasta a dorit Isus să facă ascultătorii Săi. Haideți să facem acest lucru!
Ai putea să consideri creșterea unei plante ca ceva de la sine înțeles, însă e uimitor cât de multe presupune creșterea. Sunt sute de oameni de știință în lumea aceasta care și-au petrecut întreaga carieră profesională studiind modul cum cresc plantele. Și totuși, sunt mai multe lucrurile pe care nu le cunoaștem decât ceea ce cunoaștem; întrebările sunt încă, mai multe decât răspunsurile. Așa că e loc de luare aminte în ceea ce privește „cum cresc crinii”.
De exemplu, ce anume declanșează creșterea? Cum știe sămânța că trebuie să înceapă să crească? Ce ingrediente sunt necesare pentru începerea creșterii? Procesul pare simplu la o privire superficială, după cum știe orice grădinar: pregătești pământul, sădești sămânța, asiguri apa necesară, sămânța încolțește, scoți buruienile, planta crește, o aperi de dăunători, o mai uzi, planta crește, înflorește, albinele și alte insecte ajută la polenizare, se dezvoltă fructele cu semințe înăuntru și procesul e gata să înceapă iar de la început. Dar oare este chiar așa de simplu, într-adevăr?
Gândește-te la aceste lucruri și vorbește despre ele cu familia ta și prietenii tăi! Vei descoperi că nu știm așa de multe pe cât credem că știm.
Totuși, undeva în acest proces aflăm și secretele vieții de creștin: cum începem să creștem, cum continuăm să creștem în Isus, cum înflorim și cum aducem roadă. Poți să deduci? Începe cu Luca 8:5-15.
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Planurile nu izbutesc când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici.
Proverbe 15:22
Observatorii pasionați de păsări au un joc numit Ziua cea Mare, în care un grup de câteva persoane (de obicei trei sau patru) încearcă să găsească cât mai multe feluri de păsări pe durata a 24 de ore. Recordul mondial pentru Ziua cea Mare a fost stabilit în Zambia în 1975 când au fost notate 288 de specii. Recordul pentru Statele Unite este de 235 de păsări, văzute în data de 27 aprilie 1982.
Într-o dimineață, un prieten m-a invitat să particip la o adevărată Zi Mare – una pe parcursul căreia echipa de cinci persoane va călători pe tot cuprinsul țării cu avionul. Am lucrat mai multe luni la rând pentru a pregăti totul. Urma să pornim din Texas, să zburăm apoi în Arizona, apoi la San Diego pentru marea finală. Am parcurs dinainte traseul. Am programat mijloace de transport la fiecare aeroport ca să nu avem întârzieri. Știam exact fiecare oră de decolare. Revista Sports Illustrated a trimis un editor și un fotoreporter pentru a surprinde aventura. Am vorbit cu toți, cu o singură excepție, și am luat legătura cu cele șase aeroporturi pe care urma să le folosim. Am considerat că am făcut tot ce era necesar. Dar m-am înșelat.
Ziua a venit. La 2 dimineața am început ceea ce speram că va fi noul record mondial de Zi Mare. Sau cel puțin vom doborî recordul nord american. Dar am trecut cu vederea două lucruri: timpul necesar pentru a câștiga înălțime și pentru a coborî de la altitudine și dacă va fi combustibil la aeroportul din Arizona. N-a fost, și a trebuit să facem o oprire neprogramată la Tucson cu o întârziere de trei ore. Așa că în loc să-l doborâm în ziua aceea, am stat la aeroportul Tucson și am admirat apusul de soare odată cu ultima noastră pasăre – o potârniche Gambel. Doar 183! Văzusem mai multe păsări până și în ultima Zi Mare în estul Texasului!
Am calculat greșit și am pierdut pentru că nu am cerut sfatul unor persoane cheie.
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Luați seama dar, la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său.
Fapte 20:28
Atunci când regina furnicilor cade pe pământ după zborul ei nupțial, începe o viață de dăruire devotată care este rareori egalată. Mai întâi ea renunță la aripi. Nu va mai zbura niciodată, iar mușchii de zbor vor fi necesari ca hrană, pentru că nu va primi mâncare timp de mai multe luni. Ea trebuie să trăiască și să hrănească primul ei pui din rezervele corpului ei.
După ce își pierde aripile, regina sapă o ascunzătoare. Nu-și poate permite să sape mai mult decât strictul necesar pentru a fi ferită de privirile posibililor prădători. Regina furnică lărgește capătul ascunzătorii pentru a crea o cameră mai mică și apoi sigilează ieșirea, încarcerându-se sub pământ. Ea nu mai poate să facă rost de mâncare, așa că încetează să mai mănânce.
Acum regina așteaptă ca organismul ei să producă ouăle. La început vor fi numai câteva – dacă ar face mai multe, ar suprasolicita rezervele și ar muri. Când ouăle eclozează, regina hrănește larvele prin propria ei gură cu o substanță secretată în propriul ei corp. Pe măsură ce tinerele furnici cresc, ele au nevoie de tot mai multă hrană. Regina își hrănește puii cu ultimele sale rezerve. Însă singura ei șansă de supraviețuire este de a se asigura că micuțele furnici vor ajunge mari, iar atunci ele o vor hrăni pe tot restul vieții ei, punându-i mâncare în gură. Este uimitor că aceste prime furnici pot să ajungă în stare de pupă mult mai rapid decât ajung furnicile în mod normal. Dacă nu s-ar întâmpla așa, nevoia lor de hrană ar face ca regina să moară de foame.
În sfârșit, tinerele furnici ies din gogoșile lor și încep imediat să îngrijească regina epuizată, care a dăruit și ultimul dram de energie și rezerve nutritive pentru ele. Fără ea, ele nu ar exista, iar acum, fără ele, ea nu ar putea trăi.
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos: fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului.
Romani 1:16
Textul spune că Evanghelia lui Isus este puterea lui Dumnezeu. Ce fel de putere este aceasta? Este Dumnezeu puternic? Cum ai putea măsura puterea lui Dumnezeu? Am un răspuns la această întrebare, dar mai întâi să vorbim puțin despre energie.
Ce fel de energie aveți în casa voastră? Poate că folosiți gaz natural sau electricitate sau poate că folosiți și una și cealaltă. În orice caz, trebuie că folosiți în vreun fel și electricitate. Este curentul electric puternic? Cum măsori electricitatea? Electricianul măsoară curentul electric în volți și amperi. Știi câtă energie electrică este într-un volt sau un amper?
Energia electrică este produsă de curgerea electronilor liberi dintr-un loc în altul, de obicei printr-o sârmă sau un conductor electric. Voltajul este tensiunea cu care electronii se mișcă, iar amperajul se referă la numărul de electroni care se mișcă. De exemplu, când printr-un fir de sârmă trec exact 6 quintilioane, 242 de catralioane de electroni, acesta e un amper. Dacă ai o sursă de electricitate puternică și forțezi electronii să treacă mai repede prin sârmă, sau dacă încerci să-i faci să treacă printr-o sârmă mai subțire, voltajul crește pentru că tensiunea este mai mare. Atunci când și tensiunea și amperajul sunt mari, vorbim de o energie extrem de mare.
Acum să vorbim despre puterea lui Dumnezeu. Puterea lui electrică este ilustrată printr-un fulger. Un fulger poate să măsoare până la 100 de milioane de volți și 160.000 de amperi! Dumnezeul nostru este cu adevărat puternic, dar oare aceasta este modalitatea de a măsura puterea lui Dumnezeu dacă Evanghelia este puterea lui Dumnezeu?
Răspunsul la întrebarea „Cât de puternic e Dumnezeu?” e simplu: El – Creatorul tuturor energiilor de pe pământ și din tot universul, s-a dat pe Sine pentru mine și tine. Nimic altceva n-a fost destul de puternic pentru a ne salva.