Pret oferta saptămânii
44.00 Lei33.00 Lei
Pret intreg
59,00 Lei
Pret intreg
35,00 Lei
- Home
- Produse
138Lei96.60 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Isus a înțeles lucrul acesta, și le-a zis: „Pentru ce vă gândiți că n-aveți pâini? Tot nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită? Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți? Și nu vă aduceți aminte deloc?"
Marcu 8:17,18
Ai pus vreodată urechea pe șină ca să auzi zgomotul făcut de un tren din depărtare? Cu mult timp înainte ca zgomotul unui tren să ajungă la tine prin aer, el poate fi auzit prin șine, pentru că șinele conduc undele sonore mai bine decât aerul. Cum ar fi dacă ai putea auzi un tren care se apropie de la o depărtare de mai mulți kilometri, fără să pui urechea pe șină? Sau cum ar fi dacă am putea auzi cum se sparg valurile pe o plajă la sute de kilometri depărtare sau vâjâitul vântului produs de o furtună aflată la o mie de kilometri de tine? Imposibil! Corect, pentru mine și pentru tine, dar nu și pentru păsări.
Într-una din zilele anterioare am menționat că păsările pot să audă infrasunetele – acele sunete care au o tonalitate așa de joasă încât nu pot fi auzite de urechea omului. Ni se spune că unele păsări decelează sunete precum cele provenite de la furtuni, cutremure și chiar mașini zgomotoase, chiar și atunci când aceste sunete sunt produse la peste o mie de kilometri distanță. Se pare că păsările au capacitatea de a-și adapta traseul de zbor pe baza acestui fel de sunete pe care le percep.
Cât de minunat ar fi să auzim ca păsările, fiindcă în felul acesta, lumea noastră personală ar fi mult extinsă! Dar tot așa cum există auz fizic, există auz spiritual – auzul din sufletul nostru cu care ascultăm glasul lui Dumnezeu care vorbește inimilor noastre. S-ar putea ca unii dintre noi să fi devenit surzi la chemarea acelui glas blând și subțire. Dacă acest lucru s-a întâmplat, trebuie să ne rugăm ca auzul nostru spiritual să fie restaurat, pentru că Isus a promis: „Cel ce este de la Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu.” (Ioan 8:47) Capacitatea de a auzi „infrasunetele” lui Dumnezeu deschide în fața noastră un întreg univers. Îți aduci aminte că atunci când Fiul Său a fost botezat, Dumnezeu a rostit cuvinte de aprobare în privința lui Isus. Unii au auzit glasul lui Dumnezeu; alții au crezut că a fost un tunet. Să ne rugăm ca noi să putem auzi întotdeauna glasul lui Dumnezeu!
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Dar cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.
Matei 24:13
Jack Lynch trăiește pe peninsula olimpică a Washington-ului cu lupii lui. Povestea felului în care a ajuns în posesia lor începe cu o istorisire din ziar pe care Jack a citit-o în 1960. Articolul vorbea despre un dr. McCleery care s-a hotărât să salveze de la dispariție una din subspeciile de lupi. McCleery a cumpărat demult, în anii 1920, 25 de lupi și i-a expediat la ferma sa din Pennsylvania, unde a început să-i îngrijească. După ce a citit despre lupi, Jack a dorit să se întâlnească cu McCleery așa că s-a deplasat cu mașina de la Milwaukee la ferma din Pennsylvania unde l-a găsit pe domnul McCleery, îmbătrânit – avea 93 de ani – și îngrijorat la culme de soarta lupilor lui. Următorul lucru pe care l-a făcut Jack după întoarcerea sa acasă a fost să-și vândă casa, să renunțe la serviciu și apoi să se ducă înapoi la McCleery unde a plătit câte 1000 de dolari pentru fiecare dintre cei 32 de lupi! Apoi a început să aibă grijă de ei, cu toate că nu știa prea multe despre lupi.
Un incident care s-a întâmplat poate fi un bun exemplu despre câte a trebuit să îndure Lynch la început. Saber, unul dintre lupii mari, a avut o gaură în gardul său. Jack a intrat în cușcă pentru a repara gaura, dar dintr-odată Saber l-a înhățat de picior și a început să-l târască prin cușcă. Domnul Lynch și-a pierdut cunoștința, dar după ce și-a venit în fire a constatat că fusese tras afară din cușcă și lăsat acolo. Era șocat, dar întreg și nevătămat. Lupul a vrut doar să-i spună: „Dacă vrei să intri la mine, ar fi bine ca mai întâi să bați la ușă!” Jack s-a ridicat și s-a dus să-i spună domnului McCleery ce se întâmplase. McCleery privi foarte încântat și spuse: „Ei, se pare că mi-am găsit omul potrivit”.
Lynch a îndurat multe până ce a reușit să mute toată haita la Washington, unde trăiesc astăzi, dar el spune că a meritat să facă eforturile.
Orice lucru vrednic de obținut merită toate eforturile. Atunci când suportăm încercările vieții, Isus observă răbdarea noastră cu aprobare și spune: „Am găsit omul potrivit!”
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Își vor întoarce urechea de la adevăr, și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
2 Timotei 4:4
Prin faptul că mănâncă frunzele de sfeclă, roșii și alte vegetale, păduchele de zarzavat face pagube de peste 10 milioane de dolari în fiecare an. Entomologii (savanții care studiază insectele) au încercat să țină sub control acești dăunători, însă fără succes, până nu demult.
De curând, ei au descoperit că în perioada de înmulțire, numai masculul este cel care emite niște sunete pentru a atrage femelele. Această descoperire a fost cea care a dus la conceperea singurei metode eficiente de stârpire de până acum.
Savanții au înregistrat sunetele masculilor, iar apoi au construit capcane de insecte și le-au așezat în culturi împreună cu niște difuzoare puternice. Femelele au venit cu miile și au căzut în capcane. Ele știau că era timpul împerecherii, iar acele sunete le atrăgeau instinctiv către masculii care credeau ele că produc sunetele. Însă ele erau induse în eroare de sunetele care le aduceau moartea.
În lipsa femelelor, n-au mai fost ouă și astfel numărul păduchilor de zarzavat a fost redus drastic, iar fermierii au făcut economii de mii de dolari.
Desigur, păduchele de zarzavat acționează instinctiv și nu putem spune că e dotat cu inteligență, așa că nu ne surprinde faptul că o astfel de tactică ține în cazul unor insecte. Dar ce-ai zice de niște oameni care ar face la fel? Imaginează-ți că la auzirea unei muzici, mii de oameni și-ar lăsa treburile lor și ar alerga orbește la sursa care produce muzica. Astfel de oameni ar fi fără îndoială nechibzuiți, deși putem vedea în zilele noastre oameni care se comportă ciudat și nu acționează foarte diferit de păduchii de zarzavat.
Fără să se întrebe dacă cuvintele sunt adevărate, practic milioane de oameni fac lucruri și cumpără produse care le sunt sugerate printr-un cântec la radio sau televiziune, sau pe un disc sau la un concert. Acționăm noi pe baza unor sfaturi înțelepte sau facem lucruri fără ca să știm dacă se bazează pe adevăr sau mistificări?
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Dați Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinați-vă înaintea Domnului îmbrăcați cu podoabe sfinte!
Psalmul 29:2
Dacă n-ai văzut niciodată o presură tricoloră, ai pierdut o priveliște deosebită. Imaginează-ți o pasăre de mărimea unei vrăbii, cu cap de culoare albastru intens, piept roșu ca focul și spate verde strălucitor! Are un cioc micuț, drăguț și are un aspect rotunjor, foarte prietenos. Acesta este domnul Presură Tricoloră – o adevărată bijuterie cu pene. Doamna Presură are o frumusețe delicată particulară; este verzuie peste tot, dar când soarele cade din unghiul potrivit, penele ei par să aibă o aură cu totul deosebită.
Îmi amintesc de ocazia când am văzut prima dată o presură tricoloră într-o carte despre păsări. Eram de vreo 10 ani și primisem de curând Ghidul păsărarului pasionat de Roger Tory Peterson. Îmi amintesc și acum uimirea și mirarea care m-au copleșit în timp ce întorceam paginile acelei cărți. Două dintre păsări m-au impresionat într-un mod cu totul deosebit: muscarul forfecat și presura tricoloră. Acum locuim la o fermă unde putem vedea cuiburile ambelor păsări.
Primăvara, masculul stă în vârful unui copac și cântă toată ziua în timp ce perechea lui construiește cuibul de forma unei cupe, din iarbă, frunze, fâșii de scoarță de copac, rădăcini și îl căptușește cu iarbă fină și păr de cal. Cuibul e situat într-un copac mic, un boschet sau o viță, la 1,5 m de sol. Aș putea paria că domnul și doamna Presură își fac cuib în vițele de caprifoi ce cresc de-a lungul gardului de la intrare.
În curând vor avea între 3 și 5 ouă mici, alb-albăstrii cu pistrui roșu-cărămizii, liliachii sau cenușii. În timp ce doamna Presură stă pe ouă, perechea ei va continua să-i cânte serenade din vârful unui copac din apropiere. După câteva zile, din ouă vor ieși puii și va veni timpul ca domnul, ca de altfel și doamna Presură, să lucreze. Nu vor mai avea așa mult timp să cânte pentru că va trebui să caute semințe și insecte pentru hrana puilor.
Niciodată nu putem privi la presurile tricolore fără să-L lăudăm pe Creator, a cărui sfințenie poate fi văzută în frumusețea coloritului penelor și auzită în frumusețea cântecului acestor păsări.
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Domnul a zis lui Moise: Du-te la Faraon și spune-i: Așa vorbește Domnul: Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească. Dacă nu vrei să-l lași să plece, am să aduc broaște pe toată întinderea țării tale.
Exod 8:1,2
În primăvara anului 1982, oamenii din Longwood, Florida, ar fi putut să creadă că trăiau în Egipt în timpul plăgii broaștelor. Din cauza ploilor abundente din acel an, broaștele s-au înmulțit incredibil de mult. Ele nu mai aveau loc în iarbă și în vegetația din pădure, așa că au început să-și caute locuri noi unde să se adăpostească. Când era soare și cald, se ascundeau la umbră, dar seara (și dimineața) ele orăcăiau. Străzile erau blocate de milioanele de broaște care țopăiau peste tot.
Unul dintre localnici a spus că arătau ca niște „mici soldați”. Un altul a spus: „Toate par să meargă în aceeași direcție, nici una nu se bate cap în cap cu cealaltă”. Iar un altul a spus: „Sunt pur și simplu peste tot. Sunt de-a dreptul grețoase!”
Automobilele nu puteau să treacă pe stradă fără să le strivească. Oamenii nu puteau să pășească fără să calce pe broaște. Localnicii din Longwood nu-și doresc deloc să se mai întâmple acest lucru vreodată. Singurele cuvinte de apreciere au venit din partea unui agricultor care a subliniat faptul că „broaștele sunt cele mai bune mijloace biologice de distrugere a insectelor.” Bănuiesc că n-au prea scăpat multe insecte din zonă.
Oamenii din Longwood n-au fost invadați așa cum au fost egiptenii. Râul va mișuna de broaște, ele se vor sui și vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit și în patul tău, în casa slujitorilor tăi și în casele poporului tău, în cuptoarele și în postăvile de frământat pâinea. (Exod 8:3)
Cu toate acestea, Faraon și-a împietrit inima. Cum poate cineva cu o inimă împietrită să fie convins că Dumnezeu este Cel care conduce și că El vrea să ne poarte de grijă?