- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Înainte ca să se fi născut munții, și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!
Psalmii 90:2
Una dintre cele mai terifiante și mai devastatoare forțe ale naturii este avalanșa. Oamenii care locuiesc la poalele unor versanți muntoși abrupți trăiesc cu adevărat în condiții primejdioase. Ori de câte ori pământul începe să bubuie, oamenii de jos îngălbenesc de groază știind că tone de zăpadă se rostogolesc pe pantă în jos cu viteze de până la 300 km/oră. Cineva strigă „Avalanșă!” – dar aproape niciodată nu mai e timp de scăpare.
În zilele noastre, ingineria modernă a făcut ca multe dintre zonele periculoase din munți să fie practic ferite de avalanșe. Oricum, e nevoie de o veghere atentă și frecvente focuri de tun pentru a declanșa alunecarea zăpezii înainte de a se acumula în cantități prea mari.
Cea mai distructivă avalanșă înregistrată vreodată a avut loc în Peru, în 1970, când au murit 18.000 de oameni. Cea mai nefastă avalanșă din Statele Unite a luat viața a 96 de oameni în 1910, când au fost îngropate sub zăpadă două garnituri de tren în apropierea pasului Stevens din statul Washington. Două zile mai târziu, o altă avalanșă a îngropat încă 62 de muncitori de la căile ferate care încercau să curețe terasamentul. În 1916, în timpul primului război mondial, armatele Italiei și Austriei se luptau într-o vale și ambele părți combatante au avut concomitent ideea de a se folosi de zăpada de pe versanți. Direcționând tunurile către creste, ambele armate au declanșat avalanșe multiple care au măturat aproximativ 18.000 de soldați.
Creatorul munților nu vrea cu niciun chip să vadă decesele și distrugerile cauzate de avalanșe. Astfel de calamități naturale ne aduc aminte întotdeauna că viața pe pământul acesta este temporară. Lumea aceasta nu este căminul nostru. Isus revine curând și va pune capăt tuturor acestor dezastre. El va face un pământ nou, unde nimeni nu va striga terifiantul cuvânt: „Avalanșă!”
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.
Isaia 40:8
Dacă a existat vreodată un copac care să reprezinte persistența Cuvântului lui Dumnezeu, atunci acesta este. Ceea ce astăzi cunoaștem sub numele de Ginkgo, cu secole în urmă în China a purtat numele de copacul talpa raței, datorită formei frunzelor lui. Acest arbore a fost numit și piersicul argintiu și arborele cu poame de argint, datorită culorii fructelor lui.
Cel mai remarcabil lucru legat de copacul ginkgo este capacitatea lui de a rezista la boli, dăunători și poluare. După cunoștințele de care dispunem, copacul nu are dușmani naturali și este înfloritor chiar și în zonele industriale, unde aerul este încărcat cu substanțe chimice reziduale. Acesta este motivul pentru care îmi place să mă gândesc la acest copac, ca reprezentativ pentru Cuvântul lui Dumnezeu: poate să reziste chiar și în cele mai grele situații.
Copacul ginkgo a crescut și înainte de potop. Frunzele sale se găsesc în fosilele din toată lumea. Și frunzele fosile sunt identice cu cele ale copacului ginkgo de astăzi, determinându-l pe Charles Darwin să-l numească o fosilă vie.
Astăzi, ginkgo crește peste tot pe glob acolo unde a fost dus de oameni. În mod spontan crește numai într-o regiune restrânsă din China continentală, la circa 100 km vest de Hangzhou. Acolo, copacii sunt atât de frecvenți încât localnicii îi taie pentru a-i folosi ca lemne de foc. În alte regiuni, copacul este apreciat ca plantă ornamentală. Primul ginkgo din occident a fost plantat în Olanda în 1754. Apoi a fost dus în Anglia în 1771 și apoi, în 1784, a fost dus și în America. Actualmente, ginkgo este un copac ornamental răspândit în toată America.
Copacului ginkgo i se atribuie și proprietăți vindecătoare. Deși personal nu cred acest lucru, este totuși un exemplu al puterii dăinuitoare al Cuvântului tămăduitor al lui Dumnezeu, care a adus la existență pomii și a creat cel puțin un pom – pomul vieții – ale cărui frunze sunt pentru vindecarea popoarelor. Ar fi posibil ca ginkgo să fi fost prezent și în grădina Eden?
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Legea Domnului este desăvârșită, și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor.
Psalmii 19:7
Acesta este unul din textele mele preferate. De obicei, când ne gândim la legile lui Dumnezeu, avem în minte doar cele zece porunci și acestea sunt într-adevăr expresia întregii legi divine. Însă legea Sa este la fel de cuprinzătoare ca și Universul. Tot ce vezi, tot ce auzi, tot ce simți și chiar tot ce gândești este într-o oarecare măsură sub controlul legii desăvârșite a lui Dumnezeu. Eu cred că aceleași legi care guvernează viața noastră, guvernează și stelele în drumul lor; Biblia ne spune acest lucru în alte versete ale Psalmului 19.
Gândește-te o clipă la legea desăvârșită a lui Dumnezeu! Ai vreo îndoială că soarele va răsări mâine? E posibil ca mâine să fie o zi înnorată, dar soarele va răsări și își va răspândi lumina. Poți fi sigur de asta!
Dacă pui un vas cu apă pe sobă și îl încălzești la 100 grade C, ai vreun motiv să crezi că nu va fierbe? Fără nici un dubiu!
Dacă o rață depune și clocește un cuibar plin de ouă, crezi că la vremea când puii ies din ouă, ar putea ieși altceva decât rățuște? Poți fi sigur că nu!
Oare fac stejarii ghindă? Oare trandafirii au un parfum plăcut? Oare cerul e albastru? Oare iepurii sar? Oare apa pură este limpede? Oare plumbul este greu? Oare păsările au pene? Oare este Pământul rotund? Oare ai nevoie de oxigen ca să trăiești? Oare poate un pește să înoate? Oare este gheața rece? Poți fi sigur de toate acestea!
Oare aduce păcatul dezamăgire și moarte? Da, aceasta e legea. Nu există nici o îndoială în această privință. A învins Isus păcatul și ne oferă viață dacă ascultăm de El? Poți fi sigur de asta!
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl”?
Ioan 14:9
Când Isus a venit pe pământ ca să trăiască printre oameni, ei ajunseseră într-o confuzie așa de mare în ce privește caracterul lui Dumnezeu, încât nu L-au recunoscut pe Isus și nu au observat cât de mult semăna El cu Marele Dumnezeu, despre care credeau că Îl cunosc. Miturile și legendele au îmbibat așa de mult religia, încât era foarte greu pentru Isus să-i convingă chiar și pe ucenicii Săi că Dumnezeu Tatăl era la fel de blând, iubitor și milos cum era Isus.
Un exemplu nimerit despre felul cum miturile populare pot să influențeze opinia oamenilor este modul cum oamenii obișnuiți privesc gorila. Datorită filmelor, a programelor de televiziune și a multor povestiri despre monstruoasa gorilă, noi tindem să avem o imagine mentală a unei viețuitoare agresive și foarte periculoase, de o mărime imensă, legănându-se din copac în copac sau stând pe picioarele sale din spate bătându-se cu pumnul în piept și repezindu-se la tine prin junglă. Nimic mai neadevărat.
Cei care studiază gorilele nu obișnuiesc să ia arme cu ei; aceștia pur și simplu stau prin preajma grupului de gorile până ce sunt acceptați. Apoi, ei trăiesc realmente împreună cu gorilele: stau cu ele, se sprijină pe ele, le îmbrățișează, le scarpină, dorm cu ele și se plimbă împreună cu ele prin junglă. Gorilele nu merg aproape niciodată pe picioarele lor din spate și își petrec aproape tot timpul vieții lor pe sol urcându-se doar foarte rar în copaci, lucru care se întâmplă în special atunci când merg la culcare. Uneori se bat între ele, însă nu atacă oamenii. Uneori urlă, scot mugete și fac zgomote puternice, însă de obicei fac aceste lucruri pentru a vedea ce efect vor avea asupra celorlalte maimuțe sau asupra oamenilor. Dacă sunetul nu are nici un efect, gorila își pierde interesul pentru activitatea respectivă și se ocupă de altceva.
Vezi cât de departe de adevăr putem fi conduși când ascultăm toate legendele celor care povestesc întâmplări, în loc să luăm în considerare adevărul direct de la sursă?
- Detalii
- Scris de: James A. și Priscila Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Și noi, dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte.
Evrei 12:1
Poate cea mai interesantă pasăre pe care o vedem în vecinătatea noastră este cucul alergător, numit așa pentru că preferă să alerge, în loc să zboare. Totuși, dacă este încolțită, dacă nu mai are unde să fugă, își va lua zborul, însă de îndată ce este din nou posibil, o vei vedea din nou coborând la sol alergând cât o țin picioarele ei lungi.
În America, cucul alergător este probabil cel mai bine cunoscut alergător. Este reprezentat în numeroase caricaturi și multe mașini americane își iau numele de la el (roadrunner). De fapt, caricaturile care reprezintă cucul alergător îl redau foarte exact. Când aleargă cu toată viteza, ciocul cucului alergător este orientat drept înainte iar coada lungă e ținută drept înapoi. Are o formă deosebit de aerodinamică. Însă viteza lui este înșelătoare; în realitate nu depășește viteza de 25 km/h.
Oricum, dacă ai văzut desene animate cu cucul alergător, trebuie să știi un lucru: nu face bip-bip. Cântecul lui seamănă cu al porumbelului, dar mai are un sunet vibrator care seamănă cu un zornăit.
Cucii alergători sunt dintre cele mai folositoare păsări deoarece ei mănâncă șerpi (chiar șerpi cu clopoței), șopârle, lăcuste, greieri, scorpioni, melci, șoareci și alte viețuitoare similare. Deci, îți dai seama că cucul alergător este o pasăre bine primită de oameni în jurul casei sau fermelor lor. Cucii alergători trăiesc în toată partea de sud-vest a Statelor Unite și până în regiunea centrală a Mexicului.
Există multe legende despre cucul alergător, dar una dintre ele este poate cea mai interesantă pentru mine. Se spune că această pasăre este o minunată pasăre creștină, pentru că peste tot unde aleargă lasă în urma ei semnul crucii ca amprentă a labelor ei. De asemenea, cucul alergător mai este numit și paisano, care înseamnă "ortac" și "prieten". Ce mărturie mai frumoasă ar putea da?