Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
Iacov 1:17
Știi ce este un șoc electric. Poate că ai atins din greșeală vreun fir prin care trecea curent electric și ai simțit un șoc puternic sau poate că ai experimentat șocuri mult mai ușoare în momentul când, după ce ai umblat pe unele covoare, ai atins un obiect de metal cum este clanța ușii. Șocurile au efecte interesante asupra altor obiecte. De exemplu, dacă supui șocului un cristal de cuarț, el va vibra. Nu poți să vezi vibrația cu ochiul liber, dar cu toate acestea el vibrează.
Cineva și-a luat timp ca să măsoare vibrațiile cuarțului și a constatat că vibrează de 32 768 de ori pe secundă – iată și explicația faptului că nu poți vedea vibrația. Această descoperire a adus o revoluție în ceea ce privește măsurarea timpului. Ai auzit de ceasurile cu cuarț, poate chiar ai un astfel de ceas. Fiindcă cuarțul vibrează exact de 32 768 de ori în fiecare secundă atunci când este supus unui șoc, chiar și un ceas ieftin cu cuarț poate arăta ora cu cea mai mare precizie. Un astfel de ceas poate să țină ora exactă cu o deviere de mai puțin de un minut pe an!
Iată cum funcționează: dacă ai fi matematician ai știi că numărul acesta, 32 768 este un număr deosebit. Dacă dublezi cifra 1, obții cifra 2; dacă dublezi cifra 2, obții cifra 4 și așa mai departe. Ei bine, dacă dublezi rezultatul de 15 ori, obții exact acest număr: 32 768. Cunoscând acest lucru, fabricanții de ceasuri și-au dat seama că dacă ar găsi un mijloc de a reduce de 15 ori numărul de vibrații, ar obține exact o secundă. Și ei au reușit să facă întocmai acest lucru. Ceasul tău cu cuarț are o bucățică minusculă de cuarț, o baterie și o mulțime de circuite electrice care reduc frecvența impulsurilor electrice de 15 ori în așa fel încât se produce un impuls de energie electrică la fiecare secundă. Acest mic impuls face posibilă funcționarea ceasului tău cu cuarț.
Dumnezeul nostru care a creat cuarțul ține și El ora exactă; El știe cu exactitate când va veni să ne ia cu El în ceruri. Nu există nici urmă de îndoială asupra acestui lucru și noi trebuie să fim gata.
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi și n-ați vrut!
Matei 23:37
Ai observat vreodată o cloșcă cu pui? Dacă apare vreun uliu, o pisică sau un alt animal periculos, cloșca dă semnalul său de alarmă puilor ei și aceștia aleargă repede sub aripile ei unde vor fi în siguranță. Atunci când sunt foarte mulți pui, ei trebuie deseori să se lupte ca să ajungă sub aripile cloștii; ultimii sosiți aleargă de jur împrejur și încearcă să găsească o deschizătură și de obicei reușesc să intre sub aripile ocrotitoare și rămân acolo până ce pericolul a trecut.
Isus a revărsat binecuvântările Sale speciale asupra casei lui Israel și asupra Ierusalimului, cetatea frumoasă în care templul ridicat în cinstea Numelui Său a rezistat timp de secole. Acum, când El era pe cale de a fi omorât chiar de poporul pe care a căutat să-l ocrotească, inima Sa era plină de o întristare de nedescris și a rostit cuvintele din acest text.
Crescătorii de pui cunosc faptul că există pui care sunt omorâți de ceilalți prin ciupire. În fiecare serie de pui există unul care are cel mai inferior statut. Toți ceilalți pui obișnuiesc să-l ciupească uneori, până ce acesta moare. Acest comportament de turmă poate fi observat și la oameni. Din diverse motive, cineva devine dintr-o dată ținta atacurilor tuturor și toți îl hărțuiesc de parcă ar fi inamicul lor cel mai periculos.
Acest lucru s-a întâmplat cu Isus, nu-i așa? El a fost prietenul tuturor oamenilor. Mulți dintre cei din gloată care strigau „Răstignește-l!” erau cei care doar cu câteva zile înainte Îi cântau osanale aclamându-L ca împărat al lor. Mulți dintre ei fuseseră vindecați de El de boli nevindecabile îngrozitoare și mulți dintre ei au fost hrăniți când fuseseră flămânzi. Acum ei doreau să-L omoare. Isus era ca acel pui, situat pe ultima poziție din ograda găinilor; dar chiar și atunci, Isus asemenea unei cloști care oferă adăpost și ocrotire, tânjea de dorința de a-și apăra poporul Său.
Căci vă spun că mulți proroci și împărați au voit să vadă ce vedeți voi, și n-au văzut, să audă ce auziți voi, și n-au auzit.
Luca 10:24
Nu ar fi fost minunat să fii unul dintre ucenicii lui Isus? Ei l-au cunoscut ca Prieten personal. Ei au văzut lucruri pe care nimeni înaintea lor și nici după ei nu le-au mai văzut. Oare au avut ei niște ochi deosebiți? Oare putem noi vedea pe Domnul tot așa cum l-au văzut ucenicii?
Ei bine, sunt multe feluri de ochi. Să luăm de pildă crabul potcoavă de cal. Această creatură nu se mulțumește cu o pereche de ochi, ci are trei feluri de ochi!
În primul rând, are ochii compuși de dimensiuni mari, care se văd pe spatele cochiliei lui. Acești ochi sunt sensibili la cele mai mici schimbări ale luminii vizibile, ale razelor ultraviolete și chiar ale luminii polarizate. Fiecare ochi compus este alcătuit din aproximativ 800 de fațete distincte, fiecare dintre acestea fiind conectată prin receptori speciali de creier. Ca urmare, creierul umilului crab potcoavă de cal are un centru de procesare de date foarte complex în fiecare din ochii săi. Se fac studii amănunțite pentru a determina cum funcționează. Se crede că rezultatele descoperite ar putea ajuta la tratarea orbirii la oameni.
În al doilea rând, crabul mai are doi ochi minusculi în centrul carapacei sale. Aceștia par să fie sensibili numai la razele ultraviolete și par să ajute crabul avertizându-l de pericolul expunerii excesive la aceste raze periculoase și putând să se ascundă în nisip până la căderea nopții sau sosirea fluxului.
În sfârșit, crabul mai are încă un ochi, pe partea inferioară, chiar în fața gurii. Acest ochi este receptiv la lumina vizibilă însă nimeni nu știe care este scopul existenței acestui ochi.
Ai putea să crezi că tu ai numai un singur fel de ochi. Dar ai uitat cumva de „ochii minții”? Chiar dacă nu am fost acolo atunci când Isus a umblat printre oameni, putem să-L vedem în imaginația noastră și să simțim zâmbetul Său în timp ce privim fața Lui.
Apoi a luat pâinea și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o, și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
Luca 22:19
Pe o insulă din largul țărmului Japoniei trăiește o colonie de maimuțe. Macacul – așa se numește această specie de maimuță – a trăit inițial în pădure, aventurându-se rareori, sau aproape deloc, pe plajă sau în apele mării. Apoi au apărut oamenii de știință care au vrut să studieze maimuțele. Cercetătorii au așezat pe plajă mâncare pentru maimuțe. În cele din urmă, maimuțele s-au obișnuit să trăiască pe țărm tot așa de bine ca și în pădure. Însă a apărut o problemă.
Ca pe orice plajă, și pe aceasta era nisip și mâncarea se umplea de nisip, lucru care nu le plăcea maimuțelor după cum nu ne place nici nouă. Maimuțele au încercat să muște din mâncare părțile fără nisip și au încercat să scuipe nisipul dar tot le rămânea ceva nisip în gură.
Un macac tânăr, deosebit de inteligent, a descoperit cum să spele cartofii. Până la urmă, exemplul lui a fost urmat și de alte maimuțe tinere. Iar când aceste maimuțe au ajuns maimuțe adulte și au avut pui i-au învățat și pe ei cum să spele nisipul de pe cartofi.
Ciudățenia a fost că niciuna dintre maimuțele bătrâne n-a reușit să învețe să spele mâncarea, ci doar maimuțele tinere. Acest lucru s-a întâmplat cu câțiva ani în urmă; astăzi, majoritatea maimuțelor de pe insulă descind din generația care a descoperit faptul că spălarea alimentelor de nisip le face mai bune de mâncat. Acum, toate generațiile mai noi își spală cartofii. Toate maimuțele au învățat urmând exemplul altora.
Toți ne confruntăm cu mici neplăceri cum ar fi nisipul în mâncare. Încercăm să le evităm, încercăm să scăpăm de ele în fel și chip. Dar nimic din ceea ce încercăm nu pare să rezolve cu adevărat problema și suntem condamnați să suportăm în continuare acele probleme. Isus a venit să trăiască și să moară pentru ca păcatele noastre să poată fi spălate. El este exemplul nostru. Urmând pilda faptelor Sale și viețuind așa cum a trăit El, vom fi, cu ajutorul Său, creștini fericiți. Să nu fim atât de ficși în obiceiurile noastre încât să nu urmăm exemplul lui Isus în toate lucrurile.
Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după spițele neamului lor, după neamurile lor; și din ei au ieșit neamurile care s-au răspândit pe pământ după potop.
Geneza 10:32
Cu toții folosim în diferite ocazii expresia „suntem frați după Adam” sau după Noe. Dar ai încercat vreodată să stai și să te gândești ce presupune asta? Odată, un om a pretins că a calculat matematic cât de înrudiți suntem cu toți ceilalți din lume. Dacă acest om are dreptate, suntem verișori de cel mult gradul al 30-lea cu orice persoană de pe glob. Și aceasta ar fi limita maximă a îndepărtării ca rudenie. De fapt, suntem rude mult mai apropiate cu ceilalți locuitori ai planetei. Deci, gândește-te că ai 5 miliarde de verișori și verișoare! Și ține minte ziua de naștere a fiecăruia dintre ei și asigură-te că le vei trimite de Crăciun câte un cadou. Nu fii părtinitor aducându-ți aminte doar de 2 sau 3 miliarde dintre ei. Ori toți, ori nici unul!
Poate că ți se pare că am luat-o razna, dar am exagerat puțin pentru a sublinia ideea că suntem cu adevărat foarte înrudiți cu fiecare ființă omenească de pe pământ. Ai putea să crezi că acest lucru nu se aplică în cazul indivizilor de alte rase sau naționalități, însă realitatea este că se aplică. Dacă ai fi suedez, ai fi verișor de cel puțin gradul al 30-lea cu fetița peruviană care s-a născut ieri într-un cătun de pe malul Amazonului sau la poalele munților Anzi. Le-ai trimis cumva părinților ei o felicitare?
În medie, orice om ar avea 1 milion de „rude” numai în ultimii 500 de ani, așa că nu încerca să fii prea exact în ce privește arborele tău genealogic. Pe lângă asta, toți strămoșii tăi au avut și alți urmași în afară de tine și familia ta, așa că lucrurile se complică foarte mult în momentul în care încerci să dovedești apartenența la o linie genealogică pură.
Adevărul e că înaintea lui Dumnezeu noi toți suntem frați și surori dacă aparținem marii Sale familii. Isus a coborât ca Dumnezeu, a devenit fratele nostru și a murit pentru noi.
Oprește-te puțin și gândește-te! Adu-ți aminte că ești îndepărtat înrudit cu fiecare ființă omenească ce a trăit vreodată pe pământ. Isus a fost și este o ființă umană, pe lângă faptul că este o ființă divină.