- Detalii
- Scris de: James A. Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi care aduceți aminte Domnului de el, nu vă odihniți deloc!
Isaia 62:6
Nu întotdeauna când simte pericolul, un animal își atacă dușmanul sau fuge. Multe animale își avertizează mai întâi camarazii despre pericolul care se apropie și apoi atacă sau fug.
Dacă un câine de prerie observă că se ivește un pericol, sub forma unui coiot, șoim sau bursuc, își încordează trupul și scoate un țipăt pătrunzător sau un fluierat. Alarma este însoțită de o mișcare a cozii, o săritură în sus a corpului și o extindere spre înainte a labelor. Toate aceste acțiuni au loc simultan, într-o fracțiune de secundă, chiar înainte ca animalul să dispară în vizuina lui. Când se dă acest semnal, ceilalți câini de prerie care locuiesc în colonie se retrag și ei.
Chiar dedesubt, într-o parte a intrării în tunelul câinilor de prerie, se află o cameră de ascultare. Aici ei așteaptă până când amenințarea pericolului a trecut, sau se ascund în tunelurile și camerele mai adânci ale vizuinilor, dacă situația se complică.
Iepurii sunt, de obicei, animale tăcute. Adulții pot țipa dacă sunt răniți, iar puii de iepure scâncesc încet dacă le este foame, dar acestea sunt cam tot ce scot ei în materie de sunete vocale. Când amenință pericolul, iepurii transmit o avertizare lovind cu picioarele din spate solul. La acest mesaj, toți ceilalți iepuri din zonă sunt anunțați de un posibil pericol.
Ciorile sunt foarte bine cunoscute pentru capacitatea lor de a avertiza din timp. Un stol de ciori care se hrănește într-un câmp pune întotdeauna un paznic în copacul de la capătul câmpului. La observarea unui pericol, el croncăne o avertizare și toate zboară.
Domnul ne-a dat multe avertizări în Cuvântul Său, și ne-a instruit ca să putem avertiza lumea din partea Lui (Ezechiel 3:17). Pericolul este peste tot în jurul nostru în lume și, când îl vedem, n-ar trebui să ezităm să le spunem prietenilor noștri că există un diavol care caută să le facă rău dar și un Mântuitor care îi poate salva din pericol.
- Detalii
- Scris de: James A. Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Dumnezeu a făcut ...toate viețuitoarele care se mișcă și de care mișună apele, după soiurile lor.
Geneza 1:21
Ce i-ai spune cuiva care ți-ar povesti că a văzut un pește urcând într-un copac? Probabil că n-ai crede. Dar de fapt există câteva specii de pești care se urcă în copaci. Bibanul cățărător din India este un pește care crește în lungime 7 până la 20 cm și are branhii modificate, care îi permit să respire aer pentru perioade scurte de timp. Se mișcă pe sol răspândind șirurile de țepi mobili de pe învelișul branhiei ca să se fixeze, apoi împinge cu coada și înotătoarele din față.
Prima menționare a capacităților de cățărare ale acestui pește mic a fost făcută în 1797, când a fost găsit unul cam la 1,5 m deasupra apei, încercând să ajungă mai departe. Alții au fost găsiți în ramurile mai înalte ale copacilor, dar biologii nu pot cădea de acord dacă au urcat ei atât de sus sau dacă au fost scăpați de păsări.
Săritorii de noroi sunt un alt grup de pești care au capacități de cățărare în copaci. Ei trăiesc în Africa, Asia și Australia și se cațără în ramuri sau copaci aplecați, ca să prindă insecte. Acești pești au corpurile în formă de mormoloci și ochii bulbucați. Ei sar pe sol folosindu-și înotătoarele modificate din față, ca și bibanii cățărători. Când se odihnește, săritorul de noroi deseori se relaxează pe marginea uscatului, ținând doar coada în apă. Regiunea cozii prezintă vase de sânge care poate prelua oxigenul din apă pentru a suplimenta oxigenul luat prin branhii din aer. Câteva dintre aceste specii de pește care respiră aer au fost recent aduse și în Statele Unite.
Pe măsură ce studiezi creațiunea lui Dumnezeu, ești în mod continuu surprins de ceea ce descoperi. Creaturi cum ar fi peștii cățărători ne amintesc încă o dată că Dumnezeu este foarte original, că El a făcut foarte multe lucruri ca lumea să fie mai interesantă și mai frumoasă pentru noi.
- Detalii
- Scris de: James A. Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățat de vechile lui păcate.
2 Petru 1:9
Când a fost descoperită, salamandra oarbă Ozark a atras atenția întregii lumi pentru două motive: era prima salamandră care trăia în peșteri din America și larvele ei sunt atât de diferite de adulți încât par să fie două specii diferite.
Salamandra oarbă Ozark trăiește în Munții Ozark din Missouri, Oklahoma și Arkansas. Este un adevărat troglodit, adică un animal care își petrece întreaga viață în peșteri. În locuința ei acvatică, în stadiul de larvă, această salamandră are branhii roșii, în formă de pene, și ochi mici și negri.
Pe măsură ce salamandra se maturizează, au loc schimbări uimitoare. În timp ce cele mai multe salamandre care trăiesc în peșteri își păstrează forma larvară, salamandra oarbă Ozark se transformă complet. Ea își pierde cea mai mare parte a culorii închise a pielii, iar branhiile îi dispar. Vasele de sânge care se află sub suprafața pielii preiau funcția respiratorie, dând creaturii o culoare roz. I se dezvoltă pleoape, dar acestea cresc repede peste ochii care nu funcționează. Picioarele și corpul animalului devin lungi și subțiri. Trăiește în întuneric complet, folosindu-se de organe de simț foarte dezvoltate ca să se miște.
Odată, se credea că lipsa luminii este responsabilă pentru deteriorarea ochilor salamandrei. Dar dacă creaturile sunt crescute la lumină, au loc aceleași schimbări cu ele. De fapt, ochii încep să se deterioreze înainte să aibă loc alte schimbări.
În textul nostru, Petru scrie despre virtuțile pe care trebuie să le adăugăm caracterului nostru pentru a avea o viață plină de rod în Hristos Isus. El scrie despre credință, virtute, cunoștință, autocontrol, răbdare, evlavie și amabilitate frățească, ca să încheie cu dragostea, dragostea creștină, care este o dragoste complet neegoistă. Fără aceste caracteristici, spune Petru, creștinul este total incapabil să discearnă lucrurile spirituale, așa cum salamandra este incapabilă să discearnă lucrurile fizice.
- Detalii
- Scris de: James A. Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Să urle marea cu tot ce cuprinde ea, să chiuie lumea și cei ce locuiesc pe ea.
Psalmul 98:7
Acum șaizeci de ani, vidra de mare părea pierdută. Vânată de mii de oameni pentru blana ei fină, specia se redusese la câteva sute de animale aflate de-a lungul Coastei Pacifice a Americii de Nord. Doar cea mai strictă protecție a salvat-o de la exterminare.
Ca și sora ei, vidra de râu, vidra de mare are o viață destul de ușoară. Singurul animal de mare care o vânează este balena ucigașă. Dar balena n-o poate prinde atâta timp cât stă într-un pat des de plante de mare, numite vareh, unde balena nu poate înota.
Midiile reprezintă o parte din hrana principală a vidrei de mare, care are o modalitate unică de a le mânca. Ea înoată pe spate, folosindu-și pieptul ca o masă. Pentru acest animal inteligent, deschiderea unei cochilii de midie nu este o problemă. Așezând o midie pe piept, ea o deschide cu o piatră.
Femela vidră de mare este o mamă bună. Când amenință pericolul, ea își ia puiul sub braț și se scufundă spre siguranță, ieșind frecvent la suprafață ca să-l lase pe pui să respire. Vidra adultă poate sta sub apă patru până la cinci minute, dar bebelușii trebuie să respire mai des. Mamele vidre își îmbrățișează și își sărută puii, dar îi și „ating” câteodată, când e necesar.
Mările în care trăiesc aceste animale sunt deseori destul de aspre. Când e furtună, vidra se învelește în câteva frunze de vareh și se întinde prin patul de plante, unde are o adevărată saltea. Aceasta o menține în siguranță chiar deasupra stâncilor periculoase, unde valurile se sparg și urlă. Dar chiar și cu acest potențial pericol, vidra de mare pare să fie în pace și fericită.
În textul nostru, psalmistul cheamă mările și toate făpturile. să se unească în a-L lăuda pe Dumnezeu. Și în timp ce valurile zgomotoase dau un răspuns invitației, putem să ne imaginăm vidrele unindu-se în laudă în felul lor propriu.
- Detalii
- Scris de: James A. Tucker
- Categorie: Devoțional exploratori
Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu.
Maleahi 3:17
Cel mai mare diamant cunoscut a fost descoperit în Africa de Sud, în 1905. Cântărind 3 106 carate, a fost vândut guvernului local pentru ceva mai puțin de un milion de dolari. Piatra a fost dată regelui Edward al VII-lea al Angliei de ziua lui, în 1907. Mai târziu, a fost tăiată în trei pietre mai mari și șase mai mici, toate deosebit de frumoase.
Cea mai mare, care cântărește 580 de carate, se numește Steaua Africii și se află pe sceptrul regal,britanic. A doua piatră ca mărime, care cântărește 317 carate, se află pe coroană regală. Celelalte șapte sunt printre bijuteriile de coroană ale Marii Britanii.
Unele diamante faimoase au povești pline de mister și intrigă. Primele diamante, se spune, au fost descoperite în India, unde au făcut parte din comorile marilor rajahi. Diamante celebre, cum ar fi faimosul Koh-i-noor, sau Munte de Lumină, au trecut de la un proprietar la altul cu vărsare de sânge, hoții și târguieli politice.
Diamantul Regent, dintre bijuteriile coroanei regale franceze, a fost găsit într-o mină indiană, în 1701, de un sclav de mină. El și-a tăiat piciorul ca să poată scoate din mină uriașa piatră de 410 carate, ascunsă în bandaj. Fugind pe coasta Indiei, a dat-o în schimbul trecerii pe o corabie de negoț.
Curând după plecare, negustorul l-a aruncat pe sclav la rechini și a vândut diamantul cu 5000 de dolari. Cumpărătorul l-a vândut cu 100 000 de dolari unui guvernator englez, care l-a tăiat înainte de a-l vinde unui duce francez pentru 600 000 de dolari.
În 1792, diamantul a fost furat, dar hoțul n-a putut găsi un cumpărător, așa că l-a aruncat într-un șanț. Când diamantul a fost găsit, a fost folosit ca asigurare pentru un împrumut de la guvernul olandez. În cele din urmă, Napoleon l-a răscumpărat și l-a pus pe teaca sabiei lui oficiale, unde se află și astăzi.
Așa cum Diamantul Regent a fost răscumpărat de Napoleon și așezat de el într-un loc de onoare, la fel și Isus a răscumpărat pe poporul Său și Îl va așeza în locuri de onoare în ziua în care El își va aduna bijuteriile.