Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Daniel Florea
- Categorie: Devoțional de dimineață
Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.
2 Corinteni 12:9
De ceva timp am preluat responsabilitatea de capelan la o grădiniță adventistă. Am putut vedea mai îndeaproape dificultățile pe care le întâmpină surorile educatoare.
Astăzi, probabil că educația în cămin sau în școli e mai dificilă ca oricând. Lipsa de timp și de implicare a părinților, vraja tehnologiei, alimentația nesănătoasă și stimulatoare, lipsa de contact cu natura liniștitoare, toate acestea și multe altele produc în copii efecte greu de controlat.
În instituțiile noastre, efectele sunt resimțite de educatori, învățători și profesori. Și, cu toată formarea profesională înaltă, te poți întreba: Unde greșesc? De ce nu funcționează unele metode? Cum să procedez cu elevii dificili? Cum să îmi folosesc mai bine vorbirea? Uneori cineva poată fi invadat de sentimente de vinovăție, de descurajare, de oboseală și de dorința de a renunța.
Iată o încurajare pentru situațiile descrise mai sus: „În școlile în care vă asumați rolul de educatori, fiți în fața elevilor un exemplu, prezentându-i în fiecare dimineață lui Dumnezeu în rugăciune. Apoi, așteptați de la El putere pentru orice oră și credeți că El vă ajută… Dar profesorul nu trebuie să se descurajeze. Încercările înseamnă experiență. Dacă elevii sunt neascultători și nesupuși, este cu atât mai multă nevoie de efort susținut. Tocmai faptul că există astfel de elevi este unul dintre motivele pentru care au fost înființate școlile noastre. Copiii ai căror părinți au neglijat să-i educe și să-i disciplineze trebuie, dacă e posibil, să fie salvați” (Ellen G. White, Sfaturi pentru părinți, educatori și profesori, pp. 124–125).
Gândurile exprimate aici sunt mai mult decât de o încurajare la a face câte ceva. Ele ne deschid o viziune mai amplă a rolului instituțiilor noastre. Deși poate fi greu, foarte greu, tocmai pentru aceasta existăm. În general ne place să ocolim greutățile, încercările, dificultățile. Sfaturile oferite mai sus ne îndeamnă să dăm piept cu ele, să luptăm, să îndrăznim. Iar puterea pentru toate acestea ne este promisă de sus. „Așteptați de la El putere pentru orice oră și credeți că El vă ajută!”
- Detalii
- Scris de: Heather Krick
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Efeseni 4:32
Ți-a fost înseninată vreodată ziua datorită unui gest de bunătate? În prima mea călătorie internațională, am aterizat în SUA cu niciun dolar în buzunar, ci doar cu cecuri de călătorie. Acestea nu pot fi folosite pentru a închiria un cărucior de bagaje și nu trecusem prin vamă să schimb valută. Am fost stupefiată când o altă călătoare a scos bani și a plătit un cărucior pentru mine, astfel încât să-mi pot mișca mai ușor geamantanul supradimensionat, bagajul de mână și chitara. Bunătatea ei mi-a înseninat ziua și a rămas în memoria mea și după 20 de ani.
Imaginează-ți faptul că iscoadele nu au uitat niciodată de bunătatea lui Rahav, care i-a ascuns și i-a găzduit la ea; sau Elisei, de bunătatea văduvei din Sarepta, care i-a oferit profetului ultima ei bucată de pâine; sau Samuel, de bunătatea mamei lui, care îi oferea o haină nouă în fiecare primăvară.
Însuși Isus Și-a luat timp să Se poarte frumos cu copiii. „Hristos privea la copiii care se jucau și deseori îi aproba când aveau o victorie inocentă în lucrurile pe care erau hotărâți să le facă. El le cânta copiilor cu cuvinte frumoase și binecuvântate. Ei știau că El îi iubea. Niciodată nu S-a încruntat la ei. El le împărtășea bucuriile și tristețile copilărești. Deseori aduna flori și, după ce le arăta copiilor frumusețea lor, li le oferea cadou” (Ellen G. White, Sermons and Talks, vol. 2, p. 191).
Noi, părinții, suntem doar niște copii mai mari și, dacă bunătatea reprezintă atât de mult pentru noi, cu cât mai mult va însemna pentru micuții noștri, care au atâtea nevoi și dorințe? De observat faptul că răutatea manifestată asupra copiilor este special menționată în Marcu 9:42 – „Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare.” Acesta este un mesaj extrem de serios.
Îngăduie-I lui Dumnezeu să te copleșească astăzi cu bunătatea Sa, iar tu vei avea ceva de oferit mai departe celorlalți! Prin harul lui Dumnezeu, vorbindu-le cu bunătate copiilor tăi, chiar și atunci când nu te simți destul de bun(ă), ei vor învăța să fie cu adevărat buni unii cu alții.
Doamne, Te rog să Te manifești în mine astăzi! Ajută-mă să zâmbesc și nu să mă încrunt, să vorbesc cu blândețe și nu cu asprime și ajută-mă să reflect dragostea Ta peste tot pe unde merg!
- Detalii
- Scris de: Iosif Suciu
- Categorie: Devoțional de dimineață
Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.
Geneza 25:28
Familia lui Isaac oglindește una dintre realitățile pe care adesea le trăim în familiile noastre, mai ales cele care au copii. Preferințele, gusturile, sentimentele îndreptate în mod diferențiat, pe criterii subiective, nu pot aduce decât frustrări, înstrăinări și suferințe.
Isaac îl iubea pe Esau, știind că el este întâiul născut, care ar trebui să moștenească acest drept, de care, de altfel, fiul cel mare nu era deloc interesat (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 177). Iacov își dorea acest privilegiu, dar nu vedea clar posibilitatea obținerii lui.
Faptul că Isaac și Rebeca aveau preferințe diferite nu a slăbit coeziunea relației dintre cei doi. Însă divergențele au degenerat în acțiuni care au dus, în final, la scindarea familiei, iar situația lor ne oferă o lecție importantă.
Trăim într-o lume în care libertatea de opinie și de acțiune a membrilor aceleiași familii este considerată un drept fundamental. Dar acceptarea autentică presupune iubire, renunțare la dorințele proprii, compromis cu ceea ce sunt convins că mi se cuvine și, mai ales, disponibilitatea de a cultiva bunătatea și accepta pierderea. Ea implică și respectul reciproc, buna-cuviință și preocuparea reală pentru binele celuilalt.
„Orice neglijare a bunătății și amabilității din partea fratelui față de frate, orice neglijare a cuvintelor bune, încurajatoare, în cercul familiei, părinții față de copii și copiii față de părinți sunt o confirmare a unor obiceiuri care denotă lipsa unui caracter asemenea lui Hristos. Însă, dacă aceste lucruri mici sunt împlinite, ele devin lucruri mari. … Ele se transformă, în viață, într-o mireasmă dulce care se înalță către Dumnezeu ca tămâia sfântă” (Căminul adventist, p. 427).
Încearcă să nu respingi nicio opinie, propunere sau dorință în limitele principialității creștine. Dacă nu o poți accepta, roagă-te ca Dumnezeu să rezolve situația potrivit planului Său. Bucură-te să-i accepți pe cei din jurul tău, și vei avea binecuvântare!
- Detalii
- Scris de: Gabriel Iarca
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată.
1 Corinteni 3:14
A devenit natural pentru noi să ne dorim lucruri noi și senzaționale. Ne hrănim cu acestea și ele dau culoare și sens vieții noastre. Ne dorim nu numai să vedem lucruri extraordinare, ci suntem disperați în dorința ca în viața noastră să avem parte de așa ceva. Am da orice să avem o baghetă magică la îndemână, care să ne ajute la examene și să luăm o notă bună chiar dacă nu am învățat, să găsim fata/băiatul perfectă/perfect chiar dacă noi suntem departe de a fi perfecți, să găsim un job în care să câștigăm mult, să lucrăm puțin și să avem o poziție socială respectabilă chiar dacă nu ne chinuim prea tare să căpătăm experiența necesară. Toate acestea pentru că ne dorim ca în viața noastră să se întâmple lucruri senzaționale, totul să vină imediat, pentru că nu mai avem răbdare să așteptăm până ni se împlinesc visurile.
Acesta este motivul pentru care foarte mulți am uitat că există o lege a vieții care se regăsește în tot ceea ce este în jurul nostru. Această lege se numește „legea construcției”. Orice am dori să fim sau să avem în viață necesită în mod obligatoriu un proces de construcție. Viața însăși este o construcție. Din păcate însă, senzaționalul ne-a schimbat modul de gândire și am uitat să construim. E mai simplu ca după doar câteva întâlniri să declarăm dragoste eternă și să ajungem brusc la unirea intimă, decât să avem răbdare și să construim o veritabilă poveste de dragoste. E mai simplu să renunțăm la educație și să căutăm rapid un job ca să câștigăm bani, decât să ne construim etapă cu etapă o carieră.
În procesul de construcție nu este nimic senzațional. Totul se face planificat, gândit și înfăptuit cu mult efort, însă rezultatele pe termen lung sunt total diferite. Niciodată o minune nu a ținut mai mult de trei zile, dar ceea ce dăinuie în timp este ceea ce a fost construit în timp. O aptitudine dobândită, o experiență acumulată, informațiile însușite dezvoltă în noi o construcție atât de puternică, încât ne vom bucura de rezultate o viață întreagă.
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
Geneza 5:24
Enoh a umblat cu Dumnezeu. El L-a onorat pe Domnul în fiecare aspect al vieții. În căminul și în lucrul său, el întreba totdeauna: „Va fi plăcut Domnului lucrul acesta?” Amintindu-și de Dumnezeu și urmând sfatul Său, caracterul lui a fost transformat, iar el a devenit un om evlavios, plăcut înaintea lui Dumnezeu. Suntem îndemnați să unim cu evlavia dragostea de frați. O, cât de mult avem nevoie să facem și acest pas, să adăugăm această calitate la caracterul nostru! În multe dintre casele noastre se manifestă un spirit aspru și bătăios. Cuvintele de critică și faptele lipsite de iubire sunt ofensatoare pentru Dumnezeu. Cerul nu poate accepta o atitudine dictatorială, poruncitoare și arogantă, nici o purtare plină de trufie. Motivul pentru care există atâtea neînțelegeri între frați este că nu au reușit să adauge și dragostea frățească la lista de calități. Ar trebui să avem față de frați aceeași dragoste pe care a avut-o Domnul Hristos față de noi. Omul este prețuit de Domnul cerului la adevărata lui valoare. Dacă el este lipsit de amabilitate în căminul său de pe pământ, nu va fi potrivit pentru căminul din ceruri. Dacă își vede de drumul lui, fără să-i pese că păgubește sau rănește pe cineva, el nu ar fi mulțumit în ceruri decât dacă ar putea să conducă el și acolo.
Iubirea Domnului Isus Hristos trebuie să ia în stăpânire inimile noastre și pacea lui Dumnezeu va sălășlui în căminele noastre. Dacă Îl vei căuta pe Domnul cu un duh zdrobit și umilit, vei fi umplut de înțelegere și milă față de frații tăi. Vei fi pregătit să unești cu iubirea de frați iubirea de oameni, dragostea adevărată. Fără dragoste, ajungem să fim „ca o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor”. Cele mai înalte mărturisiri de credință sunt găunoase și nesincere, dar „dragostea este împlinirea Legii”. Dacă nu avem dragostea aceea care este îndelung răbdătoare și plină de bunătate, care nu se laudă, nu se umflă de mândrie și nu caută folosul său, vom fi găsiți deficitari.
… Făcând lucrarea lui Dumnezeu, vom avea dulcea Sa pace și mângâiere. Pașii aceștia ne vor duce în atmosfera cerului, pentru că, atunci când vede că iubiții Săi copii caută să respecte instrucțiunile Sale în obiceiurile și gândurile lor, Dumnezeu Își înmulțește harul și le dă acea înțelepciune care vine de sus și care este „întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune” (Review and Herald, 21 februarie 1888).