Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Dena King
- Categorie: Devoțional de dimineață
Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.
Evrei 13:15
Acum câteva săptămâni, când am intrat în biserică împreună cu fiica mea de doi ani, am fost întâmpinate de cuplul în vârstă care se oferă mereu voluntar să salute oamenii la intrare. Bărbatul a îngenuncheat să vorbească cu Ellie, i-a spus că are un zâmbet foarte frumos și a întrebat-o ce mai face. După ce am plecat, mi-a venit un gând: Această biserică este foarte norocoasă să aibă o fetiță atât de adorabilă care să lumineze ziua oricui prin zâmbetul ei! Aproape imediat am auzit o altă voce interioară spunându-mi: Nu, este exact invers. Tu ești cea norocoasă. Tu faci parte dintr-o familie care iubește pe toată lumea și se îngrijește de fiecare, chiar și de cei mai mici membri.
Din nefericire, n-a fost singurul moment în care am avut o perspectivă greșită. Uneori ne vine foarte ușor să credem că pur și simplu ne aparțin toate binecuvântările pe care le primim, fiindcă suntem încântați de propria noastră „bunătate”. Este oare posibil să începem să credem că, într-un fel, noi Îl binecuvântăm pe Dumnezeu prin serviciile și laudele noastre? Este foarte important să ținem minte că nimic din ceea ce facem nu se poate compara cu ceea ce El a făcut pentru noi. Biblia chiar spune că El nu este impresionat de jertfele și arderile noastre de tot, ci preferă să Îi fim credincioși și să vrem să Îl cunoaștem (Osea 6:6).
Poate că mă uit prea mult după citate pe Pinterest, dar am văzut multe despre atitudinea de recunoștință. Cred că, dacă începem să privim mai degrabă la ce ni s-a oferit decât la cât de mult avem noi de oferit, întreaga noastră perspectivă asupra vieții se va schimba. Ne vom concentra mai mult asupra celorlalți și mai puțin asupra noastră.
Săptămâna trecută, la biserică, le-am acordat atenție persoanelor care îi întâmpinau pe oameni la intrare, dar de această dată, pentru că m-am gândit la cât de binecuvântați suntem cu ceea ce fac, am fost conștientă că respectivele persoane și-au luat din timpul lor ca să discute cu Ellie imediat ce am intrat pe ușă. Și, mai important, am ascultat de acea voce care mă corectează pentru a-mi deschide ochii spre binecuvântările din jurul meu pe care poate că nu le-aș fi observat.
Doamne, Îți mulțumesc că nu m-ai lăsat să mă mulțumesc cu perspectiva mea eronată! Îți mulțumesc că m-ai făcut să conștientizez binecuvântarea de a trăi concentrându-mă asupra celor din jur!
- Detalii
- Scris de: Carol Potocian Băndean
- Categorie: Devoțional de dimineață
Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.
2 Corinteni 7:4
Elena a intrat în casă cu pași de pisică, a pus cheile de la mașină la locul lor și s-a strecurat în camera ei. Acum putea să plângă și să se roage fără să o vadă nimeni. A ieșit pentru prima oară „singură” cu mașina, iar la întoarcere a atins-o „puțin”. După un timp, când căuta încă formulări pentru scuze, auzi vocea chemătoare a tatălui ei:
— Draga mea, poți merge până la gară să o iei pe sora ta?
— Tatăăăăă, știii…, a încercat ea.
— Draga mea, vorbim după ce te întorci, te rog!
La ceasul cinei, când tata a terminat proiectul, mama i-a strigat la masă. Elena a ales să întârzie până după rugăciune. S-a îndreptat spre locul ei din colț, dar tata a prins-o drăgăstos de mână și a așezat-o pe genunchii lui, așa cum o făcea mereu de când erau mici, mai ales când voia să le răsfețe. Elena l-a cuprins pe după gât, și-a pus capul pe umărul lui, ca să nu-i vadă lacrimile, și pe când se pregătea să-i spună boacăna ei, el, strângând-o în brațe, i-a șoptit la ureche:
— Știi că te iubim!
— Dar, tati, am lovit mașina. N-am să mai conduc niciodată, suspină ea.
— Am văzut de când ai parcat-o, draga mea; de aceea te-am trimis după sora ta la gară. Vreau să știi că am încredere deplină în tine.
„Nu trebuie să lași ca niciun comentariu făcut de buze omenești și nicio presiune a acțiunilor omenești ale acelora care cred că fac dreptate să te conducă să urmezi o cale care-l poate face pe copilul tău să interpreteze că te simți prea înjosit și dezonorat ca să-i mai acorzi încredere și să-i ierți nelegiuirea. Nimic să nu te facă să-ți pierzi speranța, nimic să nu-ți întrerupă iubirea și blândețea față de cel greșit. Tocmai pentru că este greșit are nevoie de tine și are nevoie de un tată și de o mamă care să-l ajute să se recupereze din capcana lui Satana. Apucă-l repede cu credință și dragoste și prinde-l de Mântuitorul plin de milă, amintindu-i că are pe Cineva care se interesează de el chiar mai mult decât o faci tu…” (Ellen G. White, Îndrumarea copilului, p. 266).
Acordă azi încredere izvorâtă din dragoste, așa cum și tu ai primit!
- Detalii
- Scris de: Wilma Kirk-Lee
- Categorie: Devoțional de dimineață
Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.
1 Ioan 3:1
E foarte la modă azi să-ți faci genealogia. Toată lumea vrea să știe de unde vine – cu cine se înrudește și ce legătură are acest lucru cu statutul personal actual. Biblia ne spune că noi suntem copiii lui Dumnezeu! Identificarea rădăcinilor și găsirea diferitelor ramuri ale arborelui genealogic poate fi ceva captivant. Nu știm niciodată pe cine vom găsi.
Unii își caută originile pentru a demonstra că sunt fiicele Revoluției sau, cine știe, descendenți ai acelora care au ajuns pe pământul Statelor Unite la bordul vasului Mayflower.
Totuși, ne gândim vreodată la faptul că noi suntem de fapt copiii lui Dumnezeu? Suntem urmași ai Dumnezeului universului. Avem ca moștenire chipul Lui. Le putem spune copiilor noștri că sunt copii de Dumnezeu. Un lucru știm sigur – Dumnezeu nu are nepoți. Noi toți, bătrâni, tineri și între două vârste, suntem copii ai lui Dumnezeu. Ce moștenire minunată!
Părinții au privilegiul de a le demonstra copiilor rădăcinile pe care le au. Părinții Îl reprezintă pe Creatorul lor prin purtarea de care dau dovadă: dacă sunt iubitori, consecvenți și mulțumitori. Stima noastră de sine se întemeiază pe faptul că Dumnezeu ne iubește și ne numește copiii Lui. Conștientizarea faptului că suntem ai Lui ar trebui să ne încurajeze să trăim la fel cum a trăit Isus – să fim iubitori, grijulii și binevoitori. În decursul anilor timpurii din viața unui copil, noi suntem singurii reprezentanți ai lui Dumnezeu cu care el ia contact.
Părinții care Îl reprezintă pe Dumnezeu vor pune limite – Dumnezeu a pus anumite limite în Eden, atunci când le-a spus lui Adam și Evei că nu ar trebui să se apropie de pomul cunoștinței binelui și răului. Cu toate acestea, atunci când au trecut de această limită, El nu i-a aruncat cât colo, ci S-a oferit pe Sine pentru salvarea lor. Părinții Îl reprezintă pe Dumnezeu prin dragostea consecventă și necondiționată pe care o manifestă, stabilind în același timp reguli. Ce privilegiu ne este oferit – mai întâi suntem numiți fii și fiice ale lui Dumnezeu; apoi El ne spune să mergem și să răsfrângem asupra altora dragostea Lui, mai întâi asupra celor de acasă, apoi asupra lumii!
Copii ai Regelui ceresc! Oh, Doamne, ajută-ne să ne bucurăm mereu de acest privilegiu!
- Detalii
- Scris de: Carol Potocian Băndean
- Categorie: Devoțional de dimineață
Întărește-te numai și îmbărbătează-te, lucrând cu credincioșie după toată Legea pe care ți-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbutești în tot ce vei face.
Iosua 1:7
Charles se apropia de casa părintească; era prima oară când, pe drumul spre căsuța copilăriei, era încercat de aceste emoții adânci. În inima lui alergau anii și amintirile. Imaginile cu brațele ei întinse spre el erau la fel de vii ca atunci, cu 42 de ani în urmă. Deși nu o auzise să se plângă niciodată, acum, după un an și jumătate de tratamente și investigații, știa că are dureri mari. S-au rugat mulți pentru vindecarea ei și au așteptat să vadă minunile, dar acum, din spusele doctorilor, au înțeles că pot să se aștepte în orice clipă la despărțire.
A luat-o cu grijă în brațe, să o ducă din mașină în casă – părea un fulg. Se temea că va fi ultima lor întâlnire. În liniștea de iarnă târzie, își căuta cu greu cuvintele prin care s-o încurajeze, dar ea, cu glasul stins, i-a șoptit: „Dragul mamei, niciodată nu m-am gândit să ajung să mă duceți voi în brațe. Știu că Domnul mă va chema în curând la odihnă. Te rog, spune-le surorilor și fratelui tău că mă încred în Domnul și mă bucur că vom fi împreună pentru veșnicie. Cred asta pentru că Domnul Isus întotdeauna mi-a ascultat rugăciunea. Fiți credincioși Lui!” Apoi, după ce a fost așezată pe patul ei, în câteva minute a adormit.
„Multe suflete curajoase sunt asaltate teribil de ispite, aproape gata să se prăbușească în conflictul lor cu sine și cu puterile răului. Nu descuraja un astfel de suflet în lupta lui cea grea. Încurajează-l prin cuvinte de mângâiere, pline de nădejde, care să-l susțină în drumul său. În acest fel, lumina lui Hristos pornind de la tine va ilumina pe alții. «Niciunul din noi nu trăiește pentru sine» (Romani 14:7). Chiar fără să ne dăm seama, prin influența noastră, alții pot fi încurajați și întăriți sau pot fi descurajați și îndepărtați de la Domnul Hristos și de la adevăr” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 120).
Ascultă astăzi glasul lui Isus, care te încurajează, și transmite încurajarea Lui mai departe, către cei pe care El îi aduce în calea ta tocmai ca să fii glasul Lui pentru ei.
- Detalii
- Scris de: Jared Miller
- Categorie: Devoțional de dimineață
Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta, Eunice, și sunt încredințat că și în tine.
2 Timotei 1:5
Pavel îi scrie o scrisoare lui Timotei, iar atunci când își aduce aminte de credința autentică a acestuia, se umple de bucurie. Dar specifică faptul că această credință a sălășluit prima dată în bunica lui Timotei, Lois, și în mama lui, Eunice. Ce influență spirituală profundă au avut aceste două femei în viața lui Timotei, astfel încât cineva pe nume Pavel, care nu era rudă cu ei, să poată aprecia în scris credința lui Timotei, transmisă prin influența mamei și a bunicii!
Bunicii pot avea o influență foarte puternică asupra nepoților. De fapt, cea mai importantă moștenire pe care le-o poți lăsa nepoților este cea spirituală. Când avem în perspectivă eternitatea, să lăsăm în urmă moșteniri monetare înseamnă prea puțin dacă nepotul sau copilul nu este pregătit din punct de vedere spiritual pentru revenirea lui Hristos. Așadar, prioritatea noastră trebuie să constea în mântuirea copiilor și a nepoților noștri, și nu în cât de mulți bani avem în contul bancar sau în bunuri.
Scrisoarea lui Pavel ne arată faptul că Timotei cunoștea Scriptura încă din copilărie (2 Timotei 3:15). Cum a învățat el din Scripturi când era copil? Pavel explică în versetul anterior. Este limpede faptul că mama și bunica l-au învățat din Scripturi încă din primii ani de viață.
Părinți și bunici, misiunea noastră este să ne învățăm copiii să iubească cititul și studierea Bibliei! Faceți povestirile biblice interesante, captivante pentru copii! Pe lângă povestiri, este de asemenea necesar să plantăm Cuvântul Domnului în inima lor prin memorarea de versete din Scriptură. Memorarea versetelor din Biblie pare o artă pe cale de dispariție, dar trebuie readusă la viață. Pe măsură ce ne ajutăm copiii să memoreze Biblia, probabil că ne vom trezi că și noi am memorat-o împreună cu ei. Există numeroase resurse online și aplicații utile pentru memorarea Bibliei. În loc să piardă timpul cu jocuri pe dispozitivele electronice, învață-i pe copii cum să memoreze Biblia cu ajutorul acestora.
Tată, ajută-ne să ne creștem copiii și nepoții astfel încât să aibă o credință autentică și să cunoască Biblia, la fel cum au făcut mama lui Timotei, Eunice, și bunica lui, Lois!