Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu! Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel Legea lui Hristos.
Galateni 6:1,2
Pentru ca ceara să primească amprenta clară și adâncă a sigiliului, nu apeși sigiliul pe ea cu grabă și violență; îl pui cu grijă pe aceasta și îl apeși încet, ferm, până când ceara s-a întărit după forma lui. Într-un mod asemănător să vă purtați cu sufletele omenești. Exercitarea permanentă a influenței creștine este secretul puterii ei, și aceasta depinde de consecvența cu care manifestați caracterul lui Hristos. Ajutați-i pe cei care au greșit spunându-le experiențele voastre. Arătați-le cum, când ați făcut greșeli grave, răbdarea, bunătatea și ajutorul venit din partea colegilor voștri de misiune v-au dat curaj și speranță.
Până la judecată, nu veți ști care a fost influența unei purtări blânde și atente față de cei nestatornici, iraționali, nevrednici. Când ne confruntăm cu nerecunoștință și înșelarea încrederii sfinte, suntem provocați să ne manifestăm disprețul sau indignarea. Cei vinovați se așteaptă la acestea, sunt pregătiți pentru ele. Dar răbdarea plină de bunătate îi ia prin surprindere și adesea trezește în ei tendințe mai bune și o dorință de a duce o viață mai nobilă. (…)
Toți cei ce mărturisesc că sunt copii ai lui Dumnezeu ar trebui să-și amintească faptul că, în calitate de misionari, vor fi aduși în legătură cu diferite feluri de a gândi. Cu cele rafinate și cu cele grosolane, cu cele umile și cu cele mândre, cu cele religioase și cu cele sceptice, cu cele educate și cu cele neștiutoare, cu cele ale bogaților și cu cele ale săracilor. Aceste minți diferite nu pot fi tratate toate în același fel; însă toate au nevoie de blândețe și înțelegere. Prin relaționare, mințile noastre ar trebui să se cizeleze și să capete rafinament. Depindem unii de alții, fiind strâns legați prin legăturile frăției umane. (…)
Fiecare bărbat sau femeie care a primit lumina divină trebuie să răspândească lumină pe cărarea celor care nu cunosc calea cea mai bună. (…) Trebuie să-L avem pe Hristos în noi ca un izvor care țâșnește în viață veșnică, înviorându-i pe toți aceia care vin în contact cu noi (Divina vindecare, pp. 494–495).
- Detalii
- Scris de: Miruna Ulici
- Categorie: Devoțional de dimineață
Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei.
Luca 2:19
Despre Susanna Wesley se spune că era o femeie cinstită și hotărâtă. Mamă a 19 copii, dintre care au supraviețuit 13, Susanna și-a educat cu dedicare copiii, unul dintre ei fiind chiar John Wesley. Educația celor mici începea încă de la naștere. Niciun copil nu primea ce voia pentru că plângea. Totul era regulat, atât mesele copiilor, cât și somnul. Când se adresau unul altuia foloseau cuvintele „frate” sau „soră”. Doamna Wesley avea o răbdare de fier cu toți copiii. Într-o zi, soțul ei, pastorul Samuel Wesley, i-a spus: „Mă mir de răbdarea ta. I-ai repetat acelui copil de 20 de ori același lucru.” Ea a răspuns: „Dacă aș fi repetat doar de 19 ori ca să-mi fac mie pe plac, toată munca mea s-ar fi dus de râpă.” Era fermă și ordonată, blândă și răbdătoare în fiecare minut al fiecărei zile. Așa și-a crescut toți copiii…
Ni se pare o poveste desprinsă dintr-o carte. Parentingul modern privește altfel lucrurile. Această eră a „redescoperirii copilului” se pare că aduce mai multe probleme decât rezolvări. Încă înainte de a spune „mama” sau „tata”, căutăm să le oferim copiilor cea mai bună creșă, grădiniță sau școală, cei mai buni profesori și cea mai bună educație posibilă. Dar cum rămâne cu educația din familie? Cum rămâne cu mama sau tata care ar trebui să fie primii dascăli ai copiilor lor?
Să ne gândim la copilul Isus și la Maria, mama lui. Nu știm prea multe despre metodele educaționale folosite de Maria, însă din frânturile pe care le avem scrise în Biblie știm că Isus, copil fiind, lucra alături de tatăl său. Apoi, la 12 ani, când Isus S-a pierdut de grupul care pleca spre casă, Maria nu a întârziat să-L facă responsabil pentru această întâmplare (Luca 2:48).
Este evident că educația de acasă, din familie, rămâne o etapă extrem de importantă în dezvoltarea copiilor. Dacă ești o mamă care citește aceste rânduri, lasă deoparte pentru o clipă cărțile, teoriile cu nume sofisticate sau metodele recent descoperite despre cum să crești un copil fericit și împlinit. Întoarce-te la Biblie. Tot ceea ce trebuie să știi pentru educația copilului tău se află acolo.
În loc de încheiere, un gând: „Inima mamei este dascălul copilului” (Henry Ward Beecher).
- Detalii
- Scris de: Bíró Szilárd
- Categorie: Devoțional de dimineață
Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri.”
Matei 25:21
Ați primit vreodată un bilețel cu câteva cuvinte de apreciere? Dacă da, cu siguranță acele cuvinte v-au bucurat inima, deoarece toți ne dorim să fim prețuiți și apreciați.
Caracterul unui copil poate să se dezvolte într-un mod corespunzător și sănătos doar dacă are parte de apreciere din partea părinților. Iar dacă minorul vede în familie un comportament care conține o atitudine de apreciere între părinți, îi va fi mult mai ușor să aprecieze oamenii, la rândul lui. O căsnicie funcționează mult mai bine dacă soții învață să se aprecieze reciproc. Atmosfera la locul de muncă este mult mai plăcută dacă șeful își poate aprecia angajații.
Din Scriptură reiese că Însuși Isus a folosit de multe ori cuvinte de apreciere. Textul de bază apare într-o pildă în care Isus vorbește despre stăpânul care apreciază robul care și-a făcut datoria în mod corespunzător.
Isus apreciază femeia care Îi toarnă mir pe cap și spune cuvintele următoare: „Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei” (Marcu 14:9).
Atenția lui Isus s-a extins și la lucrurile mici, iar femeia care oferă la templu doar doi bănuți a fost apreciată: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți ceilalți” (Luca 21:3). Din aceste versete putem privi la Isus Hristos ca la un exemplu în ce privește aprecierea oamenilor.
Atunci când vă decideți în mod conștient să vă apreciați familia, copiii, părinții, soțul, soția, colegii, prietenii, le doriți binele și le faceți bine. Aprecierea este un mod de a vă manifesta grija, sprijinul și afecțiunea, iar rezultatul va fi vizibil atât în atmosfera familiei, cât și în relațiile cu oamenii. Provocarea pentru astăzi este să vă îndreptați atenția spre lucrurile mici pe care le-ați putea aprecia în oamenii care vă înconjoară. Prin apreciere veți oferi și veți primi valoare.
- Detalii
- Scris de: Linda Naidoo
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.
1 Petru 5:7
Fiica mea avea trei ani și își dorea o păpușă anume mai mult decât orice. Acea păpușă era în vogă pe atunci și parcă toate fetițele o aveau, cu excepția lui Chere. Problema era că noi nu ne permiteam să-i cumpărăm o păpușă. Aveam doi copii, iar eu eram singura care susținea financiar familia, deoarece soțul meu își reluase studiile. Viața era dură și aveam niște obligații destul de grele. Erau facturi de achitat, mâncare de cumpărat, taxe școlare de plătit. Înțelegi ce vreau să spun.
Așa că i-am zis: „Draga mea, noi nu avem destui bani să-ți cumpărăm păpușa, dar o să-L întrebăm pe Isus ce părere are și, dacă este voia Lui, o să primești și tu o păpușă.” Așa că ne-am rugat pentru acest lucru.
După câteva săptămâni a venit la noi fetița vecinilor, Lisa, și a întrebat dacă noi aveam respectiva păpușă. Atunci fiica mea i-a răspuns că nu, nu o avem. După încă o săptămână sau două, era ziua de naștere a lui Chere. Ce să vezi? Lisa a venit la noi cu o frumoasă păpușă de 50 de centimetri. Era pur și simplu adorabilă. Și Lisa ne-a dat și explicația: „O prietenă a vrut să-mi dea una dintre păpușile ei, fiindcă avea două. Dar eu m-am gândit la Chere.”
Dumnezeu e bun. El lucrează prin căi tainice pentru a ne arăta că ne iubește. El ne invită să ne încredem în El și vrea să ne învățăm copiii să facă la fel. Ne spune că, dacă aruncăm asupra Lui toate îngrijorările, El Se va îngriji de noi. Nimic nu rămâne neobservat de Dumnezeu. Tot ce contează pentru noi contează și pentru Dumnezeu. Iar El ne invită să-I prezentăm totul în rugăciune.
Acel moment a fost crucial în viața fiicei mele. De atunci încolo, ea nu s-a mai îndoit niciodată că Dumnezeu o iubește. Isus îi împlinise dorința inimii, iar ea țopăia de bucurie. Dumnezeu este bun, nu crezi? El răspunde la rugăciuni. Din acea clipă, fiica mea a crezut că Isus o iubește atât de mult, încât Se gândește la ea și îi răspunde.
Astăzi, fiica mea este asistent social. Lucrează cu copiii și tinerii și îi ajută să ia decizii bune în viață. Îi place foarte mult să le povestească întâmplări de când era ea mică. Până în ziua de azi, ea își aduce toate îngrijorările în fața Domnului.
Tată ceresc, Îți mulțumesc că Te-ai apropiat de noi și ne-ai arătat tuturor dragostea Ta!
- Detalii
- Scris de: Iosif Suciu
- Categorie: Devoțional de dimineață
Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul.
1 Samuel 1:12,13
Ana, înjosită de Penina, era disperată. Nu avea copii, ceea ce în Israel avea o semnificație negativă. Singura salvare îi era Dumnezeu. Și Ana s-a rugat, iar Dumnezeu a răspuns la rugăciune.
Devoțiunea nu înseamnă doar rugăciune. Ea înseamnă și meditație, închinare, imnuri de laudă și alte acte liturgice care, în final, au scopul de a dezvolta viața spirituală a participanților. Rezultatul devoțiunii este vizibil întotdeauna și nu poate fi ascuns.
Alături de viața de biserică, este foarte important actul devoțional zilnic în familie. Acolo se pun temeliile vieții spirituale din viitor.
Eram unul dintre copii când tatăl meu, care pleca dimineața la serviciu, chiar dacă era o oră matinală, ne trezea pe toți la altarul de dimineață. Știam ritualul: imnul, textul, după care tata mai spunea câte ceva și apoi rugăciunea. S-a format și un oarecare reflex al acestei practici, atunci neprețuite, dar care ulterior s-a dovedit valoroasă, devenind una dintre temeliile vieții noastre spirituale.
Domnul Isus a prețuit și recomandat devoțiunea în familie la care să participe toți membrii acesteia. Acel „singur lucru” care îi era necesar Martei era un spirit liniștit, de devoțiune, o mai mare preocupare pentru cunoștințele privitoare la viața veșnică și pentru binecuvântările necesare creșterii spirituale. „Ea avea nevoie de mai puțină preocupare pentru cele trecătoare și de mai multă pentru cele care rămân veșnic” (Hristos, Lumina lumii, p. 525).
Încearcă să alcătuiești un program regulat de devoțiune în familie. Dacă deja îl ai, lucrează la îmbunătățirea și eficientizarea lui. Implică-i în închinare pe toți membrii familiei și bucură-te de binecuvântarea lui Dumnezeu chiar începând de astăzi.
El deja a pregătit totul și este gata să reverse asupra voastră bucuria zilei de azi.
Bucură-te din plin și adu-I laudă lui Dumnezeu, ca jertfă de mulțumire. El nu rămâne dator. Încearcă, vezi și te bucură!