- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi, Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul.
Apocalipsa 22:13
Pavel îi abordează pe neevrei fără să mai accentueze Legea în primul și în primul rând, ci accentuându-L pe Hristos și abia apoi arătând cerințele obligatorii ale Legii. El le-a arătat clar că lumina de la crucea de pe Calvar a conferit sens și slavă întregului demers iudaic. Astfel, Pavel își diversifica maniera de lucru, adaptându-și întotdeauna mesajul la împrejurările în care se afla. Deși, după mult efort plin de răbdare, a ajuns să fie convingător în mare măsură, unii tot nu aveau să fie convinși. Oricum vor rămâne unii care nu vor fi convinși indiferent de modul de prezentare a adevărului. Totuși, cel care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să studieze cu grijă cea mai bună metodă, pentru a preîntâmpina apariția prejudecăților sau a genera atitudine combativă la ascultătorii săi.
Hristos le-a spus ucenicilor Săi: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta” (Ioan 16:12). Din cauza educației lor anterioare, înțelegerea lor nu era corectă în multe puncte și astfel nu erau pregătiți să înțeleagă și să primească unele lucruri pe care El, altfel, i-ar fi învățat. Instrucțiunile Sale aveau să genereze confuzie în mintea lor și să ridice întrebări și necredință care ar fi fost foarte greu de îndepărtat.
Hristos a atras inimile ascultătorilor Săi prin manifestarea iubirii și apoi, puțin câte puțin, în măsura în care puteau să suporte, El desfășura înaintea lor marile adevăruri ale Împărăției. Și noi avem nevoie să ne adaptăm eforturile la condiția în care se află oamenii – să îi întâmpinăm pe oameni acolo unde se află. Deși trebuie să-i prezentăm lumii cerințele Legii lui Dumnezeu, nu trebuie să uităm niciodată că dragostea, dragostea lui Hristos, este singura putere care poate înmuia inima și duce la ascultare. Toate marile adevăruri ale Scripturilor Îl au în centru pe Hristos și, înțelese corect, toate duc la El. Hristos să fie prezentat ca Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul marelui plan de răscumpărare! Prezentați-le oamenilor asemenea subiecte care să le întărească încrederea în Dumnezeu și în Cuvântul Său și care să-i determine să-i aprofundeze singuri învățăturile! Pe măsură ce vor avansa pas cu pas în studierea Bibliei, vor fi tot mai bine pregătiți să aprecieze frumusețea și armonia adevărurilor ei prețioase. (Review and Herald, 25 noiembrie 1890)
În ce moduri mi-a atras Isus inima spre El prin demonstrări clare ale iubirii Sale pentru mine?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!
Isaia 41:13
Prin aceste cuvinte, Hristos îi vorbește fiecărei ființe umane. Fie că-și dau seama, fie că nu, toți oamenii sunt trudiți și împovărați. Sunt doborâți de poveri pe care numai Hristos le poate îndepărta. Povara cea mai grea pe care o ducem este povara păcatului. Dacă am fi lăsați să o purtăm, aceasta ne-ar strivi. Dar Cel Nevinovat ne-a luat locul. „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor” (Isaia 53:6). El a purtat povara vinei noastre. El va lua sarcina de pe umerii noștri obosiți. El ne va da odihnă. Povara grijilor și a întristărilor o va duce tot El. Domnul ne invită să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările noastre, deoarece El ne poartă în inima Lui.
Fratele mai mare al omenirii este la tronul cel veșnic. El privește la fiecare suflet ce-și îndreaptă fața spre El ca Salvator. El știe din experiență care sunt slăbiciunile umane, care sunt lipsurile noastre și în ce constă forța ispitelor noastre, deoarece El a fost ispitit în toate ca și noi, dar fără păcat. El priveghează asupra ta, fiu al lui Dumnezeu care tremuri! Ești ispitit? El te scapă. Ești slab? El îți dă puteri. Ești neștiutor? El te luminează. Ești rănit? El te vindecă. Domnul „socotește numărul stelelor” și tot El îi „tămăduiește pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile” (Psalmii 147:4,3). „Veniți la Mine”, este chemarea Lui. Oricare ar fi grijile și încercările, înfățișează-ți cazul înaintea Domnului. Inima ta va fi întărită, ca să poată rezista. Se va deschide o cale ca să poți scăpa din greutăți și încurcături. Cu cât îți dai seama că ești mai slab și mai fără ajutor, cu atât vei deveni mai puternic în tăria Lui. Cu cât sunt mai grele poverile, cu atât este mai binecuvântată odihna, când le lași toate în seama Purtătorului de poveri. Odihna oferită de Hristos este condiționată, dar aceste condiții sunt clar arătate. Toți le pot îndeplini. El ne spune cum putem găsi această odihnă.
„Luați jugul Meu asupra voastră”, zice Isus. Jugul este o unealtă a slujirii. Vitele sunt înjugate pentru muncă și jugul este absolut necesar pentru ca lucrul lor să fie eficient. Prin ilustrația aceasta, Hristos ne învață că noi suntem chemați să slujim pe tot parcursul vieții noastre. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 328, 329)
Ce povară port eu și Isus dorește să mi-o îndepărteze?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic
Ioan 15:5
Am văzut adesea că urmașii Domnului neglijează rugăciunea, și în special rugăciunea personală, mult prea mult; că mulți nu-și manifestă credința, pe care au datoria și privilegiul să o manifeste, așteptând adesea după simțăminte pe care numai credința le poate aduce. Simțămintele nu sunt credință; cele două sunt elemente distincte. Credința este partea noastră de făcut, iar simțămintele de bucurie și binecuvântarea sunt partea pe care să o dea Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu vine în suflet prin intermediul credinței vii, iar această credință stă în puterea noastră să o exercităm.
Credința adevărată se bazează pe binecuvântarea promisă și cere împlinirea ei înainte să fie înțeleasă și simțită. Noi trebuie să ne înălțăm cererile în credință dincolo de a doua perdea (a sanctuarului), să ne lăsăm credința să se prindă de binecuvântarea promisă și să o cerem în dreptul nostru. „Orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea” (Marcu 11:24). Aceasta este credința, adevărata credință, să credem că primim binecuvântarea înainte de a o conștientiza. Când binecuvântarea promisă este conștientizată și ne bucurăm de ea, credința este înghițită. Dar mulți presupun că vor avea mai multă credință când vor avea parte mai mult de Duhul Sfânt și că nu pot avea credință numai dacă simt puterea Duhului Sfânt. Unii ca aceștia confundă credința cu binecuvântarea pe care o aduce credința.
Cel mai bun moment de a ne exercita credința este atunci când ne simțim părăsiți de Duhul Sfânt. Atunci când norii de întuneric par să se îngrămădească asupra minții, este timpul să lăsăm credința vie să străpungă întunericul și să împrăștie norii.
Credința se bazează pe promisiunile conținute în Cuvântul lui Dumnezeu și numai aceia care ascultă acest Cuvânt pot pretinde glorioasele promisiuni. (...)
Noi trebuie să avem mai multă rugăciune personală. Hristos este Vița și noi suntem mlădițele. Și, dacă vrem să creștem și să înflorim, trebuie să ne tragem continuu seva și hrana din Vița cea vie, pentru că, despărțiți de Viță, nu avem nicio putere. (Christian Experienceand Teachings of Ellen G. White, pp. 126, 127)
Dacă credința este canalul prin care simțămintele de siguranță ne parvin, cum mi-aș putea reorienta viața pentru a nu mai lua decizii bazate pe emoții, ci pe credința în promisiunile lui Dumnezeu?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preț, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă.”
Isaia 28:16
Răscumpărătorul nostru este „o Piatră încercată”. Proba a fost aplicată, marele test a fost trecut, iar succesul a fost deplin. În El este atins întregul scop al lui Dumnezeu privind salvarea lumii pierdute. Niciodată nu a fost vreo temelie mai aspru testată și verificată decât această „Piatră încercată”. Iahve, Domnul, știe că această piatră de fundație poate susține întreaga construcție. Păcatele lumii întregi au putut fi clădite peste ea. Aleșii Domnului aveau să fie identificați, porțile cerului aveau să fie păstrate deschise pentru toți aceia care vor crede; nespusă slavă avea să le fie dată biruitorilor.
Hristos este „o Piatră încercată”, pusă la probă de ticăloșia ființelor umane. O, Tu, Salvatorul nostru, ai luat povara; ai dat pace și odihnă; ai fost pus la încercare, adeverit de către credincioșii care și-au încredințat încercările lor compasiunii Tale; suferințele lor, iubirii Tale; rănile lor, vindecării Tale; slăbiciunile lor, puterii Tale; golul lor, plinătății Tale și niciodată niciun suflet nu a fost dezamăgit! Isus, Piatra mea încercată, la Tine vin clipă de clipă! În prezența Ta sunt ridicată deasupra durerii. „De la capătul pământului strig către Tine cu inima mâhnită și zic: «Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!»” (Psalmii 61:2).
Este privilegiul nostru să ne bucurăm de comuniune cu Dumnezeu. Sângele Său ispășitor este atât de prețios pentru cel credincios; îndreptățirea neprihănirii Sale, atât de valoroasă! „Cinstea aceasta este dar pentru voi, care ați crezut!” (1 Petru 2:7).
Când meditez asupra acestui izvor al puterii de viață din care ne putem alimenta, sunt întristată că atât de mulți pierd încântarea pe care ar putea-o avea din aprecierea bunătății Sale. Noi ar trebui să fim fii și fiice ale lui Dumnezeu, crescând în templul cel sfânt al Domnului. „Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și a prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos” (Efeseni 2:19,20). Acesta este privilegiul nostru. Cât de uimit este Cerul de starea prezentă a bisericii, care ar putea însemna atât de mult pentru lume, dacă fiecare piatră, așezată la locul ei, ar fi o piatră vie care să lumineze! (Review and Herald, 19 martie 1895)
Este Isus pentru mine o piatră încercată, Cel pe care eu să mă pot baza? Mă încred eu în Isus când trec prin cele mai dureroase încercări?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.
Matei 22:14
Când gospodarul a venit în piață și a găsit oameni care nu aveau de lucru, i-a întrebat: „«De ce stați aici toată ziua fără lucru?» Ei au răspuns: «Pentru că nu ne-a tocmit nimeni»” (Matei 20:6,7). Niciunul dintre cei chemați în ceasul al unsprezecelea nu se afla acolo de dimineață. Ei nu refuzaseră chemarea. Cei care refuză și apoi regretă ar face bine să se pocăiască, întrucât nu este fără pericole atitudinea de a trata superficial prima chemare a milei. (...)
Domnul cere să fie folosit foc sacru în serviciul Său. Noi trebuie să ducem mesajul Stăpânului divin la ființele umane din jur. Acest lucru va impresiona inimile. În oricare parte a viei lui Dumnezeu ar lucra, cei implicați au nevoie să-și examineze foarte atent propria inimă. Dacă sunt înclinați să se înalțe pe ei înșiși și să îi disprețuiască pe alții, inima lor are nevoie să fie schimbată în așa măsură încât să nu-și mai evalueze singuri propria lucrare și lucrarea altora.
Noi avem nevoie de o atitudine de dragoste și adevărată dependență de Dumnezeu. Atunci când avem credință fără rezerve în El, care este Adevărul, ar trebui să ne dăm seama că îngrijorarea și nesiguranța nu sunt necesare.
Indiferent ce lucrare facem, trebuie să o facem pentru Hristos. Sunt o mulțime de lucruri trecătoare care trebuie făcute pentru Dumnezeu. Cei necredincioși ar putea face această lucrare în mod mecanic pentru salariul pe care îl primesc. Ei nu cunosc bucuria de a colabora cu Maestrul. Nu este niciun pic de spiritualitate în activitatea pe care o fac pentru propriul interes. Le guvernează viața motivații obișnuite, aspirații obișnuite, surse de inspirație obișnuite, dorința de a fi considerați capabili de către ceilalți. Unii ca aceștia primesc lauda de la oameni, dar nu de la Dumnezeu. Cei care sunt cu adevărat uniți cu Hristos nu lucrează pentru salariul pe care îl primesc. Cei care colaborează cu Dumnezeu nu însetează după înălțare de sine.
În marea zi de pe urmă se vor lua niște decizii care vor fi o mare surpriză pentru mulți. Judecata omenească nu va avea niciun rol în hotărârile care se vor lua atunci. Hristos poate și va judeca fiecare caz, pentru că toată judecata I-a fost încredințată Lui de către Tatăl. El va evalua slujirea dintr-o perspectivă care este invizibilă pentru oameni. Cele mai ascunse lucruri sunt complet descoperite în fața ochilor Săi atotvăzători. Când Judecătorul tuturor ființelor umane Își va face cercetările, mulți dintre cei pe care evaluarea umană i-a așezat în frunte vor fi trimiși la coadă, iar cei care au fost așezați în poziția cea mai de jos de către oameni vor fi luați și puși în față. – (Review and Herald, 31 iulie 1900)
Când am auzit ultima dată aplauzele Cerului pentru un act de slujire neegoistă?