- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.
Isaia 9:6
Înțelepciunea lui Dumnezeu, puterea și iubirea Sa sunt fără egal. Este garantat divin că niciuna dintre oile sau dintre mieii rătăcitori nu rămâne neglijată sau neajutată. Un lanț de aur – mila și compasiunea puterii divine – este dat fiecăruia dintre aceste suflete aflate în pericol. În aceste condiții, să nu colaboreze agentul uman cu Dumnezeu? Mai poate fi el păcătos, poticnit, cu defecte de caracter, nepăsător față de sufletele gata să piară? Hristos l-a legat pe om de tronul Său veșnic prin jertfa propriei Sale vieți.
Descrierea pe care Zaharia i-o face lui Iosua, marele-preot, este o reprezentare izbitoare a păcătosului pentru care mijlocește Hristos și care este adus la pocăință. Satana stă la dreapta Avocatului, opunându-se lucrării lui Hristos și pledând împotriva Lui, că omenirea este proprietatea sa deoarece l-a ales ca stăpân. Dar Apărătorul omenirii, Restauratorul, Cel mai puternic dintre cei mai puternici, aude pretențiile și revendicările lui Satana și îi răspunde: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El, care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc? (...) Iar îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: «Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!» Apoi a zis lui Iosua: «Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!» Eu am zis: «Să i se pună pe cap o mitră curată!» Și i-au pus o mitră curată pe cap și l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.” (Zaharia 3:2,4,5) (...)
Nu uita că fiecare învățător care își ia responsabilitatea de a lucra cu minți umane, că fiecare suflet înclinat spre greșeală și ușor de ispitit este obiectul special pentru care pledează Hristos. Nu cei care sunt teferi au nevoie de medic, ci aceia care sunt bolnavi. Dacă Mijlocitorul plin de compasiune pledează pentru ei, atunci oamenii mărginiți și păcătoși să respingă chiar și un singur suflet? (Manuscrisul 34, 1893)
Chiar cred eu că Isus vrea să mă apere, să mă ierte și să mă înnoiască?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia și ajută-ne!”
Faptele apostolilor 16:9
Dumnezeu le cere celor care cunosc adevărul să depună un efort personal. El le adresează familiilor creștine apelul de a merge în comunitățile care se află în întuneric și păcat, de a merge în străinătate, ca să se familiarizeze cu o nouă categorie socială și să lucreze cu înțelepciune și perseverență pentru cauza Învățătorului. Pentru a răspunde la acest apel, trebuie manifestat sacrificiul de sine.
În timp ce mulți așteaptă ca toate obstacolele să fie îndepărtate, în lume sunt suflete care mor fără speranță și fără Dumnezeu. Mulți, foarte mulți, de dragul avantajelor pământești, de dragul acumulării cunoștințelor în domenii științifice, se aventurează în zone pline de boli contagioase și în țări în care cred că vor putea obține avantaje materiale. Dar unde sunt cei care s-ar muta împreună cu familia lor în regiuni ce au nevoie de lumina adevărului, ca exemplul lor să aibă o influență asupra celor care îi vor considera reprezentanții lui Hristos?
Strigătul macedoneanului se face auzit din fiecare colț al lumii, iar oamenii spun: „Treci… și ajută-ne”, dar de ce nu dă nimeni un răspuns hotărât? Mii de persoane ar trebui să se simtă constrânse de Duhul lui Hristos să urmeze exemplul Celui care Şi-a dat viața pentru viața lumii. De ce refuzați să depuneți eforturi ferme și să faceți sacrificii pentru a le oferi învățătură celor care nu cunosc adevărul pentru această perioadă din istorie? Marele Misionar a venit în lumea noastră și a mers înaintea noastră ca să ne arate modul în care ar trebui să lucrăm. Nimeni nu poate trasa un drum exact pentru cei care vor să fie martorii lui Hristos.
Cei care au mijloace financiare sunt responsabili de două ori mai mult, întrucât aceste mijloace le-au fost încredințate de Dumnezeu, iar ei trebuie să se simtă responsabili pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu în diversele ei ramuri. Faptul că adevărul îi leagă pe oameni de tronul lui Dumnezeu cu legăturile lui de aur ar trebui să îi inspire să lucreze cu toată energia primită de la Dumnezeu, să investească bunurile Domnului lor în zone îndepărtate, propagând cunoștința despre Hristos departe, „printre neamuri”. (Sfaturi pentru administrarea creștină a vieții, pp. 55, 56)
Ce mă împiedică să fiu misionar în locul în care mă aflu, dacă nu pot călători peste hotare pentru cauza lui Dumnezeu?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel.
Mica 5:2
Părinți, pentru creșterea copiilor voștri, studiați învățăturile pe care le-a dat Dumnezeu în natură! (...) Întrebați-l pe grădinar cum face el să crească așa de frumos fiecare ramură și fiecare frunză, ca să se dezvolte în simetrie și frumusețe! El vă va spune că nu prin atingeri aspre sau prin eforturi violente, deoarece acestea ar frânge lăstarii delicați, ci prin mici dovezi de atenție, des repetate. El a umezit pământul și a ferit planta în creștere de vânturile puternice și de arșița soarelui și Dumnezeu a făcut-o să înflorească și să crească în mare frumusețe. (...)
Încurajați-i să-și exprime iubirea față de Dumnezeu și unul față de celălalt! Motivul pentru care în lume sunt așa de mulți bărbați și femei cu inima împietrită este acela că afecțiunea autentică a fost privită ca slăbiciune și a fost descurajată și reprimată. Natura mai bună a acestor oameni a fost înăbușită în copilărie și, dacă lumina iubirii divine nu vine să le topească egoismul rece, fericirea lor va fi distrusă pentru totdeauna. Dacă vrem ca micuții noștri să aibă spiritul duios al lui Isus și empatia pe care o manifestă îngerii față de noi, trebuie să încurajăm impulsurile generoase și iubitoare ale copilăriei.
Învățați-i pe copii să-L vadă pe Hristos în natură! Luați-i sub cerul liber, sub copacii falnici din grădină și, în toate lucrurile minunate ale creației, învățați-i să vadă expresia iubirii Sale! Învățați-i că El a făcut legile care guvernează toate ființele vii, că El a făcut legi pentru noi și că aceste legi sunt pentru fericirea și bucuria noastră! Nu-i obosiți cu rugăciuni lungi și îndemnuri plictisitoare, ci, prin pilde din natură, învățați-i să asculte de Legea lui Dumnezeu!
Dacă le câștigați încrederea în voi ca urmași ai lui Hristos, va fi ușor să-i învățați despre marea iubire cu care El ne-a iubit. Când încercați să le lămuriți adevărurile mântuirii și să-i îndrumați la Hristos ca Mântuitor personal, îngerii vor fi lângă voi. Domnul le va da har taților și mamelor să le trezească interesul micuților pentru prețioasa povestire despre Copilașul din Betleem, care este într-adevăr speranța întregii lumi. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 516, 517)
În această lume insensibilă uneori, cum aș putea să-i ajut pe copiii din jurul meu să dezvolte o dragoste plină de tandrețe față de Dumnezeu și față de ceilalți?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Pe orice mlădiță care este în Mine și n-aduce rod, El o taie, și pe orice mlădiță care aduce rod, o curățește, ca să aducă și mai mult rod.
Ioan 15:2
Urmașilor lui Hristos li se cere să iasă din lume, să se separe, să nu se atingă de ceea ce este necurat și li se promite că vor fi fii și fiice ale Celui Preaînalt, membri ai familiei regale. Dar, dacă nu întrunesc aceste condiții, nu vor avea parte – nu pot avea parte – de împlinirea promisiunii. Simpla declarație de credință nu are nicio valoare în ochii lui Dumnezeu, ci doar ascultarea adevărată, umilă și de bunăvoie de cerințele Sale îi identifică pe copiii Săi adoptivi, beneficiari ai harului Său, părtași la măreața Sa mântuire. Aceștia vor fi deosebiți, o priveliște pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Caracterul lor deosebit și sfânt va fi vizibil și îi va deosebi clar de lume, de poftele și de plăcerile ei.
Am văzut că doar foarte puțini dintre noi corespund acestei descrieri. [În ce îi privește pe ceilalți,] iubirea lor față de Dumnezeu este doar cu vorba, nu cu fapta și cu adevărul. Purtarea lor, faptele lor, arată că ei nu sunt copii ai luminii, ci ai întunericului. Acțiunile lor nu sunt făcute în Dumnezeu, ci în egoism și în nedreptate. Inima lor este străină de harul Său înnoitor. Ei nu au experimentat puterea transformatoare care să-i facă să trăiască așa cum a trăit Hristos. Cei care sunt mlădițe vii ale Viței cerești se vor hrăni cu seva și cu puterea nutritivă a Viței. Nu vor fi mlădițe veștejite și lipsite de rod, ci vor dovedi viață și vigoare, vor înflori și vor aduce roade spre slava lui Dumnezeu. Vor avea grijă să se detașeze de orice nelegiuire și să-și desăvârșească sfințirea în temere de Dumnezeu.
Asemenea vechiului Israel, biserica L-a dezonorat pe Dumnezeul ei, îndepărtându-se de lumină, neglijându-și datoriile și abuzând de înaltul ei privilegiu, acela de a avea un caracter deosebit și sfânt. Membrii ei și-au călcat legământul de a trăi pentru Dumnezeu, și doar pentru El. S-au unit cu egoismul și cu iubirea de lume. Au cultivat mândria, iubirea de plăceri și păcatul, iar Hristos S-a îndepărtat. Spiritul Său a fost stins din biserică. Satana lucrează umăr la umăr cu cei care susțin că sunt creștini, dar care sunt atât de lipsiți de discernământ spiritual, încât nu-și dau seama că este el. (…) După roadele lor îi veți cunoaște. (Mărturii pentru biserică, vol. 2, pp. 441, 442)
Cum aș putea evita ipocrizia de a trăi viața creștină doar cu numele?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.
Matei 25:36
Fiecare impuls al Duhului Sfânt care îi îndeamnă pe oameni la bunătate și spre Dumnezeu este notat în cărțile cerului, iar în ziua Domnului fiecăruia dintre cei care s-au oferit ca unelte prin care să lucreze Duhul Sfânt i se va permite să vadă ce a realizat în viața lui. (…)
Cât de minunată va fi descoperirea când lanțul de influențe sfinte, cu rezultatele lor prețioase, vor fi aduse la lumină! Cât de mare va fi recunoștința sufletelor pe care le vom întâlni în curțile cerești când vor înțelege preocuparea iubitoare și binevoitoare nutrită pentru mântuirea lor! Toată lauda, cinstea și slava pentru răscumpărarea noastră vor fi aduse lui Dumnezeu și Mielului, dar cinstea adusă lui Dumnezeu nu va fi cu nimic diminuată de exprimarea recunoștinței față de slujitorii pe care i-a folosit El la salvarea sufletelor care erau gata să piară.
Cei răscumpărați îi vor întâlni și îi vor recunoaște pe aceia cărora le-au îndreptat atenția spre Mântuitorul cel răstignit. Ce binecuvântată conversație vor avea ei cu aceste suflete! Se va spune: „Am fost un păcătos, fără Dumnezeu și fără speranță în lume, iar tu ai venit la mine și mi-ai îndreptat atenția spre Scumpul Mântuitor, ca singura mea speranță. Eu am crezut în El, m-am pocăit de păcate și am fost ajutat să stau împreună cu sfinții Săi în locurile cerești, prin Hristos Isus.” Alții vor spune: „Eu am fost un necredincios din țările păgâne. Tu ți-ai lăsat prietenii și casa confortabilă și ai venit să mă înveți cum să-L găsesc pe Isus și să cred în El, ca singurul Dumnezeu adevărat. Eu mi-am dărâmat idolii și m-am închinat lui Dumnezeu, iar acum Îl văd față în față. Sunt mântuit, pentru totdeauna mântuit, ca să-L privesc mereu pe Acela pe care Îl iubesc. Atunci L-am văzut doar cu ochii credinței, dar acum Îl văd așa cum este. Acum pot să-mi arăt recunoștința pentru mila Sa răscumpărătoare Aceluia care m-a iubit și m-a spălat de păcate cu sângele Său.”
Alții își vor exprima recunoștința față de cei care i-au hrănit pe cei flămânzi și i-au îmbrăcat pe cei goi. Ei vor spune: „Când disperarea îmi cuprindea sufletul lipsit de credință, Domnul te-a trimis la mine ca să-mi adresezi cuvinte de speranță și de mângâiere. Mi-ai adus hrană pentru nevoile mele fizice și mi-ai explicat Cuvântul lui Dumnezeu, făcându-mă conștient de nevoile mele spirituale. M-ai tratat ca pe un frate. (Slujitorii Evangheliei, pp. 517-519)
Cine mi-a influențat cel mai mult hotărârea de a-L urma pe Isus Hristos? Știe persoana respectivă acest lucru?