- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și va ieși un toiag din tulpina lui Isai și un Lăstar va crește din rădăcinile lui.
Isaia 11:1, BTF
Mesia urma să aibă descendență regală, deoarece în profeția rostită prin Iacov Domnul a spus: „Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Șilo. Și de El vor asculta popoarele” (Geneza 49:10).
Isaia a profetizat: „Și va ieși un toiag din tulpina lui Isai și un Lăstar va crește din rădăcinile lui” (BTF). „Luați aminte și veniți la Mine, ascultați, și sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legământ veșnic, ca să întăresc îndurările mele față de David. Iată, l-am pus martor pe lângă popoare, cap și stăpânitor al popoarelor. Într-adevăr, vei chema neamuri pe care nu le cunoști și popoare care nu te cunosc vor alerga la tine pentru Domnul, Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel, care te proslăvește” (Isaia 11:1; 55:3-5).
Ieremia, de asemenea, a dat mărturie despre venirea Răscumpărătorului ca Prinț din dinastia lui David: „Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune și va face dreptate și judecată în țară. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, și Israel va avea liniște în locuința lui; și iată numele pe care i-L voi da: «Domnul, Neprihănirea noastră!»” Și din nou: „Așa vorbește Domnul: «David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe scaunul de domnie al casei lui Israel. Nici preoții și leviții nu vor fi lipsiți niciodată înaintea Mea de urmași care să aducă arderi-de-tot, să ardă tămâie împreună cu darurile de mâncare și să aducă jertfe în toate zilele!»” (Ieremia 23:5,6; 33:17,18).
Chiar și locul unde avea să se nască Mesia fusese prezis: „Tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei” (Mica 5:2). (Faptele apostolilor, pp. 223, 224)
L-aș fi recunoscut pe Isus ca Mesia din profeția biblică dacă aș fi trăit în preajma primei Sale veniri? L-am primit ca Mântuitor personal astăzi?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite de învățătura Lui.
Matei 7:28
A fost și este obiceiul de a promova cărți și autori care nu prezintă o bază adecvată pentru o autentică educație. Care este sursa înțelepciunii acestor autori – dintre care o bună parte nu merită respectul nostru –, chiar dacă respectivii autori sunt considerați înțelepți? Au luat ei lecții de la cel mai mare Învățător pe care lumea L-a cunoscut vreodată? Dacă nu, aceștia sunt categoric greșiți. Celor care se pregătesc pentru locurile cerești ar trebui să li se recomande să facă din Biblie principala lor carte de studiu.
Acești autori populari nu le indică elevilor calea care duce la viața veșnică. „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Autorii cărților curente din școlile noastre sunt recomandați și lăudați ca persoane titrate, dar educația lor este deficitară în orice privință, dacă ei înșiși nu au fost educați în școala lui Hristos și prin cunoștințele practice nu dau mărturie despre Cuvântul lui Dumnezeu, care este cel mai important studiu pentru copii și tineri. „Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.” Cărțile ar trebui să fie pregătite astfel încât, așezate în mâinile elevilor, să îi educe să aibă o dragoste sinceră și reverențioasă pentru adevăr și o integritate statornică. Permanent ar trebui ținute în atenția lor acele materii care sunt categoric esențiale în formarea caracterului, pentru a-i pregăti pentru viața viitoare. Hristos ar trebui ridicat la rangul de Primul mare Profesor, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, care era cu Tatăl din veșnicii. Fiul lui Dumnezeu a fost marele Învățător trimis în lume ca Lumina lumii. „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi” (Ioan 1:14). Tatăl a fost reprezentat prin Hristos și accentul în educație trebuie să fie de așa natură încât elevii să privească spre El și să creadă în El, care este după chipul lui Dumnezeu. El a avut cea mai minunată misiune din această lume și lucrarea Lui nu a fost în primul rând aceea să-Și demonstreze pretențiile la divinitate, ci ca umilința Sa să demonstreze justețea acestei pretenții. (...)
(...) Caracterul Său a dovedit o viață de ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu și trebuia să constituie un model pentru toate ființele de pe pământ. Viața Sa a fost trăirea Legii în natura umană. (Special Testimonies on Education, pp. 229–231)
Cât timp petrec în fiecare zi studiind Cuvântul lui Dumnezeu?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Îngerul Domnului i S-a arătat și i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”
Judecătorii 6:12
Ghedeon dorea un semn că Acela care vorbea cu el este Îngerul legământului care pe timpuri acționase în beneficiul lui Israel. Pe vremuri, îngeri ai lui Dumnezeu veniseră la Avraam și rămăseseră la el, să se bucure de ospitalitatea lui. De aceea, Ghedeon l-a rugat și el acum pe Solul ceresc să rămână ca oaspete al său. Dând fuga la cort, a pregătit, din puținul pe care-l avea, un ied și azime, pe care le-a adus și le-a pus înaintea Acestuia. Dar Îngerul i-a poruncit: „Ia carnea și azimele, pune-le pe stânca aceasta și varsă zeama.” Ghedeon așa a făcut și apoi i s-a dat semnul cerut: cu toiagul pe care-l avea în mână, Îngerul a atins carnea și azimele și un foc care a ieșit din piatră a mistuit jertfa. Apoi Îngerul a dispărut. (...)
Tatăl lui Ghedeon, Ioas, care luase parte la apostazia concetățenilor săi, ridicase un mare altar pentru Baal la Ofra, unde locuia, altar la care poporul de acolo venea și se închina. Ghedeon a primit porunca să dărâme altarul acesta, iar pe piatra pe care fusese mistuită jertfa să-I ridice un altar lui Iehovași să aducă acolo jertfe Domnului. Aducerea de jertfe lui Dumnezeu fusese încredințată preoților și nu putea fi îndeplinită decât pe altarul de la Silo; dar Acela care rânduise serviciul ceremonial și căruia Îi aparțineau toate jertfele ce se aduceau avea putere să schimbe prescripțiile cu privire la ele. Eliberarea lui Israel trebuia să fie precedată de un solemn protest față de închinarea la Baal. Ghedeon trebuia să declare mai întâi război idolatriei și numai după aceea putea să conducă poporul în lupta împotriva vrăjmașilor.
Acțiunea a fost realizată în secret, într-o noapte, cu ajutorul slujitorilor. Mare a fost furia bărbaților din Ofra când au venit a doua zi dimineața să se închine la Baal! Ioas – căruia i se povestise despre vizita Îngerului – l-a apărat pe fiul său. „Oare datoria voastră este să apărați pe Baal?”, a întrebat Ioas. „Voi trebuie să-i veniți în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară până dimineață.” Dacă Baal nu era în stare să-și apere propriul altar, cum i se putea încredința apărarea celor care i se închinau?
Gândurile de violență asupra lui Ghedeon au fost date la o parte, iar când el a dat semnalul de război din trâmbiță, bărbații din Ofra au fost printre primii care s-au adunat sub steagul lui. Au fost trimiși soli pretutindeni în propria lui seminție, a lui Manase, dar și în cea a lui Așer, a lui Zabulonși a lui Neftaliși toți au răspuns la chemarea lui. (Patriarhi și profeți, pp. 547, 548)
Cum mă comport cu membrii familiei mele care trăiesc în opoziție cu voia lui Dumnezeu?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
Luca 2:7
Îngerii fuseseră uimiți de mărețul plan al răscumpărării. Ei urmăreau să vadă cum avea să-L primească poporul lui Dumnezeu pe Fiul Său îmbrăcat în haina naturii umane. Îngeri cerești au coborât în țara poporului ales. Alte națiuni se țineau de legende și se închinau la dumnezei falși. În țara unde se descoperise slava lui Dumnezeu și unde strălucise lumina profeției au venit îngeri. Ei au mers nevăzuți la Ierusalim, la cei aleși să explice profețiile sfinte și la slujitorii casei lui Dumnezeu. Deja lui Zaharia, preotul, în timp ce slujea la altar, i se vestise apropiata venire a lui Hristos. Deja înainte-mergătorul era născut, iar misiunea sa era dovedită prin minuni și profeție. Vestea despre nașterea lui și despre minunata semnificație a misiunii lui se răspândise pretutindeni. Cu toate acestea, Ierusalimul nu se pregătea să-și primească Mântuitorul.
Cu uimire, mesagerii din cer priveau la nepăsarea acestui popor pe care Dumnezeu îl chemase să transmită lumii lumina adevărului sfânt. Națiunea iudaică fusese păstrată ca martoră că Hristos trebuia să se nască din sămânța lui Avraam și din dinastia lui David, dar, cu toate acestea, oamenii nu știau că venirea Lui era acum apropiată. În Templu, jertfa de dimineață și de seară arăta zilnic spre Mielul lui Dumnezeu, dar nici aici nu se făcea nicio pregătire pentru primirea Sa. Preoții și învățătorii națiunii nu știau că cel mai mare eveniment al veacurilor era gata să se producă. Ei își repetau rugăciunile fără înțeles și îndeplineau ritualurile de închinare pentru a fi văzuți de oameni, dar, în goana lor după bogății și onoruri lumești, nu erau pregătiți pentru descoperirea lui Mesia. Aceeași indiferență stăpânea toată țara lui Israel. Inimile egoiste și acaparate de lume nu erau mișcate de bucuria care făcea să tresalte tot cerul. Doar câțiva doreau cu ardoare să-L vadă pe Cel Nevăzut. Acestora le-a fost trimisă solia cerească. (...)
Oamenii nu știau lucrul acesta, dar vestea a umplut cerul de bucurie. Cu un interes tot mai profund și mai călduros, ființele sfinte din lumea luminii erau atrase spre pământ. Lumea întreagă era mai strălucitoare datorită prezenței Sale. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 43–47)
Este inima mea pregătită astăzi să-L primească pe Isus, Mesia?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.
Ieremia 29:11
Conducătorii din Ierusalim trimiseseră spioni să găsească un pretext pentru a-L da pe Hristos la moarte. El a reacționat dându-le o dovadă a iubirii Lui față omenire, a respectului Său față de lege și a puterii pe care o avea de a-i scăpa pe oameni de păcat și de moarte. Iată mărturia Lui despre ei: „Ei Îmi întorc rău pentru bine și ură, pentru dragostea Mea” (Psalmii 109:5). El, care exprimase pe munte porunca: „Iubiți pe vrăjmașii voștri”, a exemplificat personal principiul, neîntorcând „rău pentru rău, nici ocară pentru ocară”, ci, dimpotrivă, binecuvântând (Matei 5:44; 1 Petru 3:9).
Aceiași preoți care îl condamnaseră pe lepros la izolare îi adevereau acum vindecarea. Această decizie, pronunțată și consemnată public, era o mărturie fermă în favoarea lui Hristos. Şi, când omul vindecat a fost din nou primit în societatea lui Israel, pe baza asigurării preoților că nu mai era nicio urmă de boală asupra lui, el însuși a fost o mărturie vie în favoarea Binefăcătorului său. Plin de bucurie, el și-a adus darul și a proslăvit Numele lui Isus. Preoții erau convinși de puterea divină a Mântuitorului. Li se dăduse ocazia să cunoască adevărul și să fie binecuvântați cu lumină. Dacă o respingeau, ea avea să fie îndepărtată fără să mai revină vreodată. Mulți respinseseră lumina, dar ea nu fusese dată în zadar. Multe inimi au fost mișcate, dar pentru o vreme n-au dat niciun semn. În timpul vieții Mântuitorului, lucrarea Lui părea să trezească puțină iubire din partea preoților și învățătorilor, dar, după înălțare, „o mare mulțime de preoți veneau la credință” (Faptele 6:7).
Lucrarea lui Hristos de curățire a leprosului de această boală cumplită este o ilustrare a lucrării Lui de curățire a sufletului de păcat. Omul care a venit la Isus era „plin de lepră”. Otrava ei mortală îi cuprinsese tot corpul. Ucenicii căutaseră să-L ferească pe Domnul ca nu cumva să Se atingă de el, fiindcă oricine atingea un lepros devenea necurat. Dar, așezându-Şi mâna asupra leprosului, Isus n-a fost infectat. Atingerea Lui a dat putere de viață. Lepra a fost îndepărtată. Tot așa stau lucrurile și cu lepra păcatului – adânc înrădăcinată, ucigătoare și imposibil de eliminat prin puterea omenească. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 265, 266)
Cât de încurajator este să știu că, în pofida păcatului meu, Isus încă îmi oferă vindecarea, atingerea Sa curățitoare? Am acceptat-o?