- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Când va năvăli vrăjmașul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.
Isaia 59:19
Mi-a fost arătat că adevărații copii ai lui Dumnezeu sunt sarea pământului și lumina lumii. Dumnezeu le cere să facă progrese continuu în cunoașterea adevărului și pe calea sfințeniei. Atunci, ei vor înțelege când Satana se furișează, dar, în puterea lui Isus, ei îi vor rezista. Satana va chema în ajutor legiuni dintre îngerii lui, ca să se împotrivească înaintării chiar și a unui singur suflet și, dacă va fi posibil, să-l smulgă din mâna Domnului Hristos.
Am văzut cum îngerii răi se luptau pentru suflete și îngerii lui Dumnezeu li se împotriveau. (…) Îngerii cei răi otrăveau atmosfera cu influența lor și se îngrămădeau în jurul acestor suflete, ca să le amorțească simțurile. Îngerii sfinți urmăreau neliniștiți și așteptau să poată interveni pentru a respinge oștirea lui Satana. Dar nu este lucrarea îngerilor buni să controleze mintea oamenilor împotriva voinței lor. Dacă ei cedează în fața vrăjmașului și nu fac niciun efort de a i se împotrivi, atunci îngerii lui Dumnezeu nu pot face mai mult decât să țină pe loc oștirea lui Satana, să o împiedice să distrugă, până când celor aflați în pericol li se va da mai multă lumină care să-i determine să se trezească și să privească spre cer pentru a primi ajutor. Isus nu-i va trimite pe îngerii sfinți să-i salveze pe cei care nu fac niciun efort pentru a se ajuta singuri.
Dacă vede că este în pericol să piardă vreun suflet, Satana face tot ce-i stă în putere să-l păstreze. Dar, atunci când acel om se trezește și devine conștient de pericolul în care se află și, în starea lui nenorocită, Îl caută cu ardoare pe Isus pentru a primi de la El putere, Satana se teme că va pierde un supus și cheamă întăriri din partea îngerilor lui, ca să îl asedieze pe acel biet suflet și să ridice un zid de întuneric în jurul lui, astfel încât lumina cerului să nu poată ajunge la el. Dar, dacă cel care se află în pericol stăruie și, în starea lui neajutorată, se lasă cu totul în seama meritelor sângelui lui Hristos, atunci Mântuitorul ascultă rugăciunea sinceră a credinței și trimite în ajutor îngerii care excelează în putere, pentru a-l elibera. (…) La auzul rugăciunii arzătoare, întreaga oștire a lui Satana tremură. (…) Iar când îngerii atotputernici, îmbrăcați în armura cerului, vin în ajutorul sufletului slăbit și asaltat, Satana și oștirea lui se trag înapoi, știind bine că au pierdut bătălia. (…) Și, cu toate că se urăsc și se luptă între ei, fructifică orice ocazie. (...) Dar marele Comandant în cer și pe pământ a limitat puterea lui Satana. (Mărturii pentru biserică, vol. 1, pp. 345, 346)
Am depus eu tot efortul în lupta cu Satana? I-am rezistat?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și nu numai atât, dar ne și bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
Romani 5:11
Şi, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:14,15). Dacă sunteți conștienți de păcatele voastre, nu vă consumați toate puterile pentru a vă plânge, ci priviți și trăiți! Domnul Isus este singurul nostru Mântuitor și, deși milioane de oameni care au nevoie de vindecare vor respinge oferta milei Sale, niciun om care se încrede în meritele Sale nu va fi lăsat să moară. Când ne dăm seama de starea noastră neajutorată fără Hristos, să nu ne descurajăm, ci să ne bazăm pe un Mântuitor răstignit și înviat! Sufletul sărman, bolnav de păcat și descurajat trebuie să privească și să trăiască. Domnul Hristos a garantat prin Cuvântul Său că îi va salva pe toți cei care vor veni la El.
Veniți la Isus și veți primi odihna și pacea. Puteți să aveți binecuvântarea chiar acum. Satana vă sugerează că sunteți neajutorați, că nu vă puteți binecuvânta singuri. Este adevărat că sunteți neajutorați. Totuși înălțați-L pe Isus înaintea lui Satana, spunându-i: „Eu am un Mântuitor înviat. Mă încred în El, iar El nu va îngădui niciodată să ajung disperat. Sunt triumfător în Numele Său. El este neprihănirea mea și Coroana mea de bucurie.” Nimeni de aici să nu creadă că situația lui este fără speranță, pentru că nu este așa. Poate că vedeți că sunteți păcătoși și degradați, dar tocmai din cauza aceasta aveți nevoie de un mântuitor. Dacă aveți păcate de mărturisit, nu pierdeți timpul. Aceste clipe sunt de aur. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Aceia care flămânzesc și însetează după neprihănire vor fi săturați, deoarece Isus a promis acest lucru. Ce Mântuitor prețios! Brațele Sale sunt deschise ca să ne primească, iar inima Sa cea mare și plină de dragoste așteaptă să ne binecuvânteze.
Unii par să simtă că trebuie să fie puși la probă și să-I dovedească Domnului că sunt schimbați înainte de a putea să ceară binecuvântarea Sa. Dar aceste suflete dragi pot să ceară binecuvântarea chiar acum. Ele trebuie să aibă harul Său, Duhul lui Hristos, ca să le ajute în neputințele lor, pentru că altfel nu pot să-și formeze un caracter creștin. Domnului Isus Îi place să venim la El exact așa cum suntem – păcătoși, neajutorați și dependenți de El. (Solii alese, vol. 1, pp. 352, 353)
Cum aș putea trăi astăzi bucuria în Isus, chiar dacă flămânzesc și însetez după neprihănire?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzește pe Israel.
Psalmii 121:4
Dumnezeu nu a pierdut din vedere faptele bune și sacrificiile bisericii din trecut. Toate sunt notate în locurile cerești. Dar acest lucru nu este suficient. Acestea nu vor salva biserica atunci când încetează să-și împlinească misiunea. Dacă neglijența și indiferența crasă manifestate în trecut nu vor înceta, biserica, în loc să meargă din putere în putere, va continua să degenereze în slăbiciune și formalism. Să permitem asemenea lucruri să se întâmple? Să fie perpetuată toropeala, lentoarea și deteriorarea regretabilă a iubirii și zelului spiritual care există astăzi în biserică? Aceasta să fie starea în care Hristos să-Și găsească biserica?
Fraților,să știți că lămpile voastre vor pâlpâi și își vor micșora lumina până când se vor stinge în întuneric, dacă nu faceți un efort hotărât în direcția reformei. „Adu-ți dar aminte de unde ai căzut, pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apocalipsa 2:5). S-ar putea ca ocazia prezentă să fie de scurtă durată. Dacă această perioadă de har și pocăință trece nefructificată, este dată avertizarea: „Altfel, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui” (Apocalipsa 2:5). Aceste cuvinte sunt rostite de Cel Îndelung Răbdător și Îndurător. Sunt o avertizare solemnă adresată bisericilor și indivizilor că Veghetorul care nu ațipește niciodată le evaluează cursul acțiunii. Numai datorită răbdării Sale minunate nu sunt îndepărtați ca nefolositori. Dar Duhul lui Dumnezeu nu va insista la infinit. Răbdarea Sa nu va mai dura decât puțin.
În ziua de pe urmă, decizia finală a Judecătorului întregului pământ va cântări interesul și acțiunea noastră practică pentru cei în nevoie, cei oprimați și cei ispitiți. Nu puteți trece permanent nepăsători pe lângă ei zi de zi și să puteți fi primiți ca păcătoși răscumpărați în cetatea lui Dumnezeu. „Ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut”, spune Hristos (Matei 25:45).
Dar nu e prea târziu să răscumpărăm neglijențele trecutului. Să ne întoarcem la dragostea și ardoarea dintâi! Căutați pe cei pe care i-ați alungat și, prin mărturisire, vindecați-le rănile pe care le-ați făcut! Apropiați-vă de măreața Inimă a iubirii îndurătoare și lăsați torentul compasiunii divine să curgă în inima voastră și, de acolo, în inima celor din jur. (Review and Herald, 30 noiembrie 1886)
Există ceva ce m-ar putea împiedica să le mărturisesc celor pe care îi văd zi de zi?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri.
Coloseni 2:9,10
Cum poți ști că ești acceptat de Dumnezeu? Studiază cu rugăciune Cuvântul Său. Nu-l lăsa la o parte pentru nicio altă carte. Această Carte convinge de păcat. Ea dezvăluie în mod clar calea mântuirii și aduce în atenție o strălucitoare și glorioasă răsplată. Îți descoperă un Mântuitor deplin și te învață că doar prin îndurarea Lui nemărginită poți primi mântuirea. Nu neglija rugăciunea tainică, personală, căci aceasta este sufletul religiei. Cere, în rugăciune fierbinte și adâncă, puritatea sufletului. Roagă-te atât de fierbinte, atât de stăruitor, ca și când ar fi în joc viața aceasta trecătoare. Rămâi înaintea lui Dumnezeu până când acele dorințe pe care nu le poți spune nimănui sunt împlinite pentru mântuirea ta și dobândești acea dovadă scumpă a păcatului iertat.
Domnul Isus nu te-a lăsat să te împotmolești în necazurile și greutățile pe care le ai de întâmpinat. El ți-a spus totul despre ele și, de asemenea, ți-a spus să nu te descurajezi și să nu fii doborât atunci când vin încercări. Privește la Isus, Mântuitorul tău, fii vesel și bucură-te! Încercările cel mai greu de îndurat sunt cele care vin de la frații tăi, de la prietenii tăi, însă chiar și aceste încercări pot fi îndurate cu răbdare. Domnul Isus nu mai zace în mormântul cel nou al lui Iosif. El a înviat și S-a înălțat la ceruri pentru a mijloci acolo în favoarea ta. Noi avem un Mântuitor care ne-a iubit atât de mult, încât a murit pentru noi, pentru ca prin El să putem avea speranță, putere, curaj și un loc cu El pe tronul Său. El poate și vrea să te ajute ori de câte ori Îl soliciți.
Te simți nedemn de poziția de încredere pe care o ocupi? Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru ea. Cu cât îți vei simți mai mult slăbiciunea, cu atât vei fi mai înclinat să cauți un ajutor. „Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi” (Iacov 4:8). Domnul Isus dorește ca tu să fii fericit, să fii vesel. Vrea ca tu să faci tot ce poți cu priceperea pe care ți-a dat-o, apoi să ai încredere că Domnul te va ajuta și îi va scoate în cale pe cei care te vor ajuta să-ți duci poverile. (Sfaturi pentru biserică, pp. 55, 56)
Cum aș putea să fiu mai recunoscător când trec prin greutăți și încercări? Cum aș putea să încurajez pe cineva care trece prin momente grele astăzi?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și, prin rănile Lui, suntem tămăduiți.
Isaia 53:5
Ca înlocuitor și garant al omenirii, Hristos a luat asupra Lui nelegiuirea oamenilor și a fost considerat călcător de lege, ca să-i poată răscumpăra de sub blestemul legii. Vina fiecărui urmaș al lui Adam din toate timpurile apăsa asupra inimii Sale și mânia lui Dumnezeu, teribila manifestare a neplăcerii Lui față de păcat, au umplut de groază inima Fiului Său. Retragerea aprobării divine față de Mântuitorul, în această oră de suferință supremă, I-a străpuns inima cu o tristețe pe care niciodată oamenii nu vor fi capabili să o înțeleagă pe deplin. Fiecare chin îndurat de Fiul lui Dumnezeu pe cruce, stropii de sânge care I-au curs de pe frunte, din mâini și din picioare, convulsiile de agonie care I-au cutremurat trupul și tortura indescriptibilă în cuvinte care I-a umplut sufletul când Dumnezeu Tatăl Și-a întors fața de la El le transmit oamenilor următoarele cuvinte: „Din dragoste pentru tine, Fiul lui Dumnezeu a consimțit să ia asupra Lui aceste fapte abominabile, pentru tine El a distrus împărăția morții și a deschis porțile paradisului și ale vieții veșnice. El, care a liniștit valurile furioase ale acestei lumi și a umblat pe crestele lor înspumate, care a făcut demonii să tremure și bolile să fugă la atingerea Sa, Cel care a adus la viață morți și a deschis ochii orbilor S-a dat pe Sine Însuși pe cruce ca sacrificiu ultim pentru omenire. (...)
Satana, cu ispitele lui sălbatice, a rănit inima lui Isus. Păcatul, atât de urât în ochii Săi, a fost pus asupra Sa până când L-a făcut să geamă sub povara lui. Nu este de mirare că natura Sa umană s-a cutremurat în acea oră teribilă. Îngerii priveau uimiți agonia profundă a Fiului lui Dumnezeu, cu mult mai mare decât durerea fizică, astfel că, în final, aceasta din urmă abia dacă se mai simțea. (...)
Natura neînsuflețită își exprima compasiunea față de Autorul ei insultat și muribund. Soarele a refuzat să mai privească această scenă grozavă. Razele sale strălucitoare, care luminau pământul în miezul zilei, deodată și-au pierdut orice vlagă. (...) Întunericul dens era un simbol al agoniei și ororii care umpleau sufletul Fiului lui Dumnezeu. El le mai simțise în grădina Ghetsimani, când prin pori i-au pătruns picături de sânge și când El ar fi murit dacă nu ar fi fost trimis un înger din curțile cerești să-L însuflețească pe Martirul divin, care trebuia să-Și urmeze cărarea pătată de sânge spre Calvar. (The Spirit of Prophecy, vol. 3, pp. 162–164)
Ce ar mai fi trebuit Isus să sufere ca să mă convingă să mă supun Lui?