Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!
Ioan 1:29
Dacă urmașii Domnului Hristos vor crede în Cuvântul Său și îl vor împlini în viața lor, nu va exista nicio știință legată de lumea naturală pe care ei să nu fie capabili să o înțeleagă și să o aprecieze. Științele naturii nu sunt altceva decât o sursă de mijloace de împărtășire a adevărului. Ele constituie un tezaur al cunoașterii din care poate învăța orice elev aflat în școala lui Hristos. Când contemplăm frumusețea naturii, când studiem lecțiile pe care ni le oferă ea prin cultivarea pământului, prin creșterea pomilor și prin toate minunile pământului, ale mării și ale cerului, ajungem la o nouă înțelegere a adevărului. Iar tainele cu privire la interacțiunile lui Dumnezeu cu oamenii, profunzimile înțelepciunii și judecății Sale, așa cum se văd ele în viața omului, toate se dovedesc a fi un tezaur plin de comori.
Totuși în Cuvântul scris îi sunt descoperite cel mai clar omului căzut cunoștințele cu privire la Dumnezeu. Cuvântul Său este tezaurul bogățiilor inepuizabile ale lui Hristos.
Cuvântul lui Dumnezeu cuprinde atât Vechiul, cât și Noul Testament. Niciunul nu este complet fără celălalt. Domnul Hristos a afirmat că adevărurile Vechiului Testament sunt la fel de valoroase ca acelea ale Noului Testament. El a fost în aceeași măsură Răscumpărătorul lumii la începutul ei, cât este și în zilele noastre. Înainte ca Domnul să Își îmbrace divinitatea în natura umană și să vină în lumea noastră, mesajul Evangheliei a fost prezentat prin Adam, Set, Enoh, Metusala și Noe. Avraam în Canaan, iar Lot în Sodoma au răspândit mesajul și, din generație în generație, mesageri devotați L-au proclamat pe Acela care trebuia să vină. Ceremoniile religiei iudaice au fost instituite chiar de Domnul Hristos. El a fost temelia sistemului de jertfe iudaic, Marele Arhetip al tuturor serviciilor lui religioase. Sângele vărsat în timpul aducerii jertfelor indica spre jertfa Mielului lui Dumnezeu. Toate jertfele simbolice și-au găsit împlinirea în El.
Domnul Hristos, așa cum li S-a prezentat patriarhilor, așa cum a fost simbolizat în serviciul jertfelor, așa cum a fost descris în Lege și revelat de profeți, este bogăția Vechiului Testament. Iar viața, moartea și învierea Domnului Hristos și manifestarea Sa prin intermediul Duhului Sfânt sunt comoara Noului Testament. Mântuitorul nostru, strălucirea slavei Tatălui, este subiectul central atât al Vechiului, cât și al Noului Testament. (Parabolele Domnului Hristos, pp. 125, 126)
Sunt eu mai atras de Isus al Noului Testament decât de Isus cel prefigurat în Vechiul Testament? Cum aș putea aprecia mai bine marele Simbol arhetipal al Vechiului Testament?
De aceea vă spun că orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.
Marcu 11:24
Salvatorul nostru știe că în lume nu vom găsi consolare pentru vaietele noastre și Îi pare rău de noi că suntem atât de împovărați de nevoi, dar nu vrem să-L facem pe El confidentul și purtătorul nostru de poveri. Sufletului slab și amărât, sătul să mai privească la oameni doar pentru a fi trădat și uitat, Hristos îi spune: „Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine” (Isaia 27:5).
Nu vă duceți cu durerile și încercările voastre la ființele umane! Prezentați-vă înaintea Lui, care este capabil să facă „nespus mai mult”! El știe exact cum să vă ajute. Nu vă întoarceți de la Răscumpărătorul iubitor și plin de înțelegere către prietenii care, deși vă vor oferi tot ce au mai bun, s-ar putea să vă îndrume pe căi greșite! Duceți toate necazurile la Isus! El vă va primi, vă va întări și vă va mângâia. El este Vindecătorul tuturor bolilor. Inima Sa mare tânjește după voi cu o dragoste infinită. El vă trimite un mesaj care v-ar putea recupera din cursele vrăjmașului. Vă veți putea câștiga poate respectul de sine. Veți putea ajunge acolo unde doriți nu ca un înfrânt, ci ca un biruitor în și prin influența înnobilatoare a Duhului lui Dumnezeu.
Mulți trăiesc sub o așa presiune a îngrijorării încât nu pot gusta decât puțin din dulceața iubirii lui Dumnezeu. Nu cunosc sensul cuvintelor: „Bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11). Noi să facem tot posibilul și să lăsăm totul în mâinile lui Dumnezeu, spunând: „Cred promisiunile Tale. Nu-i așa că îmi vei arăta dovezile lucrării Tale?” El va auzi și va răspunde.
„Orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit” (Marcu 11:24). Aceste cuvinte constituie promisiunea că tot ce poate oferi un Salvator atotputernic El le va da celor ce se încred în El. Ca administratori ai harului ceresc, noi trebuie să cerem cu credință și apoi să așteptăm cu încredere salvarea de la Dumnezeu. Încrezători, să nu luăm măsuri înaintea Lui, încercând în propria putere să realizăm ce ne-am propus! Să cerem în Numele Său și apoi să acționăm potrivit cu încrederea în eficiența Lui. (The Signs of the Times, 14 februarie 1906)
Cum să-mi dau seama când să depun tot efortul personal să realizez ce-mi doresc și când să aștept intervenția lui Dumnezeu?
Căci, pe când eram noi fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți.
Romani 5:6
Răscumpărătorul lumii a avut puterea de a-i atrage pe oameni la Sine, de a le liniști temerile, de a le alunga întristările, de a le inspira speranță și curaj și a-i face în stare să creadă în dispoziția lui Dumnezeu de a-i primi prin meritele Înlocuitorului divin. Ca beneficiari ai dragostei lui Dumnezeu, noi trebuie să fim mereu recunoscători pentru faptul că avem în curțile cerești un Mijlocitor, un Apărător care pledează pentru noi înaintea Tatălui.
Noi avem tot ce-am putea cere vreodată ca să ne inspire credință și încredere în Dumnezeu. La curțile regale pământești, când oferea cea mai mare garanție pentru a-i asigura pe oameni de adevărul spuselor lui, regele obișnuia să-și dea propriul copil ostatic, urmând ca acesta să fie răscumpărat la împlinirea promisiunii lui. Iată ce garanție ne-a dat Tatăl pentru credincioșia Sa, deoarece atunci când a dorit să-i asigure pe oameni de caracterul neschimbător al hotărârii Sale, El L-a dat pe singurul Său Fiu, ca să vină pe pământ, să ia natura omului, nu doar pentru câțiva ani, ci pentru a păstra natura aceasta în curțile cerești, ca o garanție veșnică a devotamentului lui Dumnezeu. O, adâncul bogăției înțelepciunii și dragostei lui Dumnezeu! „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3:1)
Prin credința în Hristos, noi ajungem să fim membri ai familiei împărătești, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Isus Hristos. În Hristos, noi suntem una. Când venim la Golgota și Îl vedem pe Suferindul împărătesc, care a suportat blestemul legii în natura Sa umană, toate deosebirile naționale, toate deosebirile sectare sunt anulate, toată onoarea rangului și toată mândria clasei sociale se pierd.
Lumina care strălucește peste crucea de pe Golgota, venind de la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, pune capăt pentru totdeauna separărilor inventate de oameni între rase și clase sociale. Oameni din toate categoriile sociale ajung membri ai unei singure familii, copiii Împăratului ceresc, nu prin putere pământească, ci prin dragostea lui Dumnezeu, care L-a dat pe Isus, ca să trăiască o viață de sărăcie, suferință și umilință și să sufere o moarte rușinoasă și agonie, pentru a putea să aducă în slavă mulți fii și multe fiice ale lui Dumnezeu. (Solii alese, vol. 1, p. 258)
Într-o lume în care diferențele sunt adesea o sursă de tensiune, cum aș putea face ca oamenii divizați să ajungă la același numitor în Hristos?
Eu, Domnul, cercetez inima și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după roadele faptelor lui.
Ieremia 17:10
Am fost ispitită, teribil de ispitită, văzând cât de puțini dintre cei care declară că Îl iubesc pe Dumnezeu Îl iubesc cu adevărat. Ascultarea noastră de poruncile lui Dumnezeu dovedește dacă suntem într-adevăr copiii Lui. Suntem înclinați să ne temem de aparența lucrurilor trecătoare din această lume. Toate forțele și puterile întunericului acționează împotriva rasei umane pentru a restrânge libertatea religioasă și a impune slujirea și închinarea la sabatul idolatru. Dumnezeu știe care vor fi urmările.
Sunt așa de bucuroasă că Tatăl înțelege fiecare detaliu al dificultăților cu care noi trebuie să ne confruntăm! Crezând că El este Dumnezeu și cunoscându-L ca Dumnezeu, știm că El are o viziune mai largă decât ne este nouă posibilă. Idealurile Sale sunt mai înalte decât oricare dintre părerile noastre. El poate citi fiecare plan ascuns al inimii celor care se asociază împotriva lui Dumnezeu și cooperează cu îngerii răi pentru a-i doborî pe cei neprihăniți. Toate forțele îngerilor răi asociate cu oamenii răi vor fi în acțiune pentru a suprima adevărul și libertatea de a crede adevărul. Să nu cedăm acum în lucrarea noastră, să nu fim descurajați! Orice dilemă este ca ziua de deschisă înaintea Cercetătorului inimii. El vede efortul făcut pentru a influența un copil într-o direcție greșită. Cel Preaînalt și Ales, care locuiește în veșnicie, nu va trece cu vederea pe cel care lucrează contra voii Sale, murdărind și corupând mințile omenești. Trebuie să ținem cont că Dumnezeu cunoaște și Dumnezeu înțelege.
Aveți în vedere standarde înalte! Ca popor ales al lui Dumnezeu, aducem la îndeplinire planurile Sale și realizăm scopurile Sale. Sinele este supus lui Dumnezeu. Trebuie să privim la Isus, sperând în El, fără să-L dezamăgim și să-I înșelăm așteptările. Să facem și să fim exact ce vrea El să fim! Și lecția pe care trebuie să o învățăm în fiecare zi este să fim blânzi și smeriți cu inima. Apoi putem să ridicăm standardele mai sus și mai sus. Copiii mei, ascundeți-vă în fiecare zi în crăpătura Stâncii, unde nu veți fi văzuți, dar veți putea vedea și unde veți putea auzi proclamarea caracterului lui Dumnezeu. Acest lucru merită totul din partea noastră. (Scrisoarea 141, 1896)
Dacă nu reușesc să mă împotrivesc celor care acționează pentru a corupe mintea oamenilor, cum mă va privi Dumnezeu?
El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!
Psalmii 91:2
Îngeri, heruvimi și serafimi se pleacă în venerație sfântă înaintea lui Dumnezeu. „De zece mii de ori zece mii și mii de mii” de îngeri sunt împrejurul tronului și sunt trimiși să-i slujească pe cei care vor moșteni mântuirea. Principiile care acționează la tronul lui Dumnezeu sunt dreptatea și mila. De aceea este numit tronul harului. Vrei să ai iluminare divină? – Mergi la tronul harului. Vei primi răspuns de la scaunul de har. Între Tatăl și Fiul a fost făcut un legământ ca lumea să fie salvată prin Hristos. (...) Curcubeul de deasupra tronului este un semn că Dumnezeu promite prin Hristos să-i salveze pe toți aceia care cred în El. Legământul este la fel de cert ca tronul lui Dumnezeu, care este întemeiat pe neprihănire. Atunci de ce suntem noi atât de neîncrezători, de necredincioși? De ce ne îndoim atât de des și ne încredem în Dumnezeu atât de inconsecvent? Ori de câte ori venim la tronul lui Dumnezeu ca să implorăm mila Sa, trebuie să privim în sus, să vedem curcubeul făgăduinței și să găsim în el certitudinea că rugăciunile noastre vor fi ascultate.
Dar nimeni să nu se măgulească că ar putea călca poruncile și să primească totuși favoarea lui Dumnezeu. În sistemul de guvernare al lui Dumnezeu, dreptatea și mila stau una lângă alta. Legea nu poate fi încălcată fără a exista pedeapsă. Dreptatea și judecata sălășluiesc la tronul Său. În Hristos, harul și adevărul se întâlnesc, neprihănirea și pacea se sărută. Hristos a dat Legea pe muntele Sinai și nu a diminuat-o nici măcar cu o tildă sau o iotă. Isus Și-a dat propria viață ca să se facă ispășire pentru călcările de lege ale oamenilor și să-i facă capabili să asculte de preceptele ei. (...)
Hristos cunoaște încercările păcătosului. El Își știe Propriile ispite. A luat asupra Sa natura noastră, a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, a cunoscut durerile noastre și știe cum să le vină în ajutor celor care sunt ispitiți. A plâns și ne știe durerile; a trecut prin toate suferințele noastre. Pentru toți care cred și se încred în Hristos, El va fi un loc de scăpare din calea vântului și un adăpost pe vreme de furtună. Ca om, Hristos S-a înălțat la cer. Ca om, El este un înlocuitor pentru umanitate. Ca om, El trăiește ca să mijlocească pentru noi. Pregătește un loc pentru toți cei ce-L iubesc. (The Signs of the Times, 10 octombrie 1892)
Dacă Isus este impresionat de durerile mele și îmi oferă un adăpost pe vreme de furtună, cum aș putea să împart acest Adăpost cu cineva care are nevoie de El astăzi?