- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Se satură de belșugul Casei Tale și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale.
Psalmii 36:8
Dacă sunt acceptate îndrumările Domnului Isus și ajung să ne domine, El este pentru noi o prezență constantă, care exercită control asupra gândurilor, ideilor și faptelor noastre. Mintea ne este impregnată de învățătura celui mai mare Educator pe care L-a cunoscut lumea vreodată. Conștientizarea responsabilității și influenței umane ne determină perspectiva asupra vieții și îndatoririlor zilnice. Pentru noi, Isus Hristos este totul – primul, ultimul, supremul în toate. Isus Hristos, Duhul Său, caracterul Său, pătrunde în absolut orice; sunt urzeala și firul de bătătură, însăși țesătura întregii noastre ființe. Cuvintele lui Hristos sunt duh și viață. (...) Sinele este mort, dar Hristos este un Mântuitor viu. Când continuăm să privim la Isus, reflectăm chipul Său pentru toți cei ce se află în jurul nostru. Nu ne mai oprim să ne gândim la dezamăgirile noastre și nici măcar nu mai putem vorbi despre ele, deoarece privirile ne sunt atrase spre un tablou mult mai plăcut – iubirea prețioasă a lui Isus. (...)
Ce i-a spus Domnul Hristos samaritencei la fântâna lui Iacov? „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viață veșnică.” Apa la care Se referea Domnul Hristos era dezvăluirea harului Său în cuvânt; Duhul Său, învățătura Sa constituie un izvor îndestulător pentru fiecare suflet. (...) În Domnul Hristos este plinătatea unei fericiri nesfârșite. Dorințele, plăcerile și amuzamentele lumii nu împlinesc niciodată nevoile sufletului și nici nu-l vindecă. (...)
Prezența plină de har a lui Hristos în Cuvântul Său i se adresează întotdeauna sufletului și este reprezentată ca izvorul de apă vie care înviorează sufletul însetat. Este privilegiul nostru să avem un Mântuitor viu și prezent. El este sursa puterii spirituale puse în interiorul nostru, iar influența Sa se va revărsa prin intermediul cuvintelor și al faptelor, înviorându-i pe toți cei din sfera noastră de influență și trezind în ei aspirația și dorința după putere și puritate, după sfințenie și pace și după acea bucurie care nu aduce nicio întristare odată cu ea. Acesta este rezultatul locuirii Mântuitorului în noi. (Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 89, 390)
Ce sursă contrafăcută de putere spirituală sunt ispitit să încerc?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Eu sunt Lumina lumii.
Ioan 8:12
Cu ochi profetic, Hristos a văzut scenele care aveau să se producă în ultimul Său conflict. El știa că, atunci când va zice: „S-a sfârșit!”, tot cerul va triumfa. Urechea Lui a auzit cântecele îndepărtate și strigătele de victorie din curțile cerești. Ştia că atunci avea să sune clopotul de înmormântare al imperiului lui Satana (...).
Hristos Se bucura că putea să facă pentru urmașii Săi mai mult decât puteau ei cere sau gândi. El vorbea cu certitudine, știind că înainte de întemeierea lumii se dăduse un decret atotputernic. El știa că adevărul, înarmat cu atotputernicia Duhului Sfânt, va birui în lupta cu răul și că stindardul însângerat va flutura biruitor deasupra urmașilor Săi. (...)
„V-am spus aceste lucruri”, a zis El, „ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Hristos n-a cedat și nici nu S-a descurajat, iar urmașii Lui trebuie să manifeste o credință la fel de persistentă ca a Lui. Ei trebuie să trăiască așa cum a trăit El și să lucreze așa cum a lucrat El, pentru că depind de Marele lor Maestru. Trebuie să aibă curaj, energie și perseverență. Cu toate că drumul lor este barat de aparente imposibilități, ei trebuie să meargă înainte, prin harul Lui. În loc să se plângă de greutăți, sunt chemați să le depășească. (...) Planul Lui este ca ei să aibă cea mai pregnantă influență din univers, care vine de la izvorul întregii puteri. Ei trebuie să aibă putere să se împotrivească răului, putere pe care nu o poate înfrânge nici pământul, nici moartea, nici locuința morților, putere care îi va face în stare să biruiască așa cum a biruit Hristos.
Hristos dorește ca ordinea cerului, planul ceresc de guvernare, armonia divină a cerului să se găsească și în biserica Sa de pe pământ. În felul acesta, El va fi glorificat prin aleșii Săi. Prin intermediul lor, Soarele Neprihănirii va străluci astfel în lume cu o lumină neumbrită. (...) Biserica, înzestrată cu neprihănirea lui Hristos, este intermediara Sa, prin care trebuie să se vadă pe deplin și desăvârșit bogățiile milei, harului și iubirii Sale. Hristos privește la poporul Său, în puritatea și perfecțiunea lui, ca la răsplata pentru umilința Sa și un adaos la slava Sa – Hristos, marele Centru din care radiază întreaga glorie. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 679, 680)
Cum Îl văd eu pe Isus manifestându-Și slava în viața mea?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Ei, bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului și nevătămați, și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei.
Daniel 3:25
Când cei trei evrei stăteau înaintea lui, împăratul era convins că ei au ceva pe care ceilalți înțelepți din imperiul lui nu îl au. Ei fuseseră devotați în îndeplinirea fiecărei îndatoriri. El urma să-i treacă printr-o altă probă. Dacă își vor manifesta dispoziția de a se uni cu mulțimea în adorarea chipului, va fi bine pentru ei; „dar, dacă nu vă veți închina”, a adăugat el, „veți fi aruncați pe dată în mijlocul unui cuptor aprins”. Apoi, cu mâna îndreptată în sus ca sfidare, a întrebat: „Care este Dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?”
Zadarnice au fost amenințările împăratului. Nu i-au putut îndepărta pe bărbați de la ascultarea de Împăratul universului. Din istoria părinților lor, ei învățaseră că neascultarea de Dumnezeu este urmată de dezonoare, dezastru și moarte și că frica de Domnul este începutul înțelepciunii, temelia oricărei prosperități adevărate. Stând liniștiți în fața cuptorului, au zis: „Noi n-avem nevoie să-ți răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, și ne va scoate din mâna ta, împărate.” Credința li s-a întărit când au declarat că Dumnezeu va fi glorificat prin eliberarea lor și, cu certitudinea victorioasă născută din încrederea deplină în Dumnezeu, au adăugat: „Şi chiar dacă nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălțat!”
Mânia împăratului nu cunoștea margini. „La auzul acestor cuvinte, Nebucadnețar s-a umplut de mânie și și-a schimbat fața, întorcându-și privirile împotriva lui Şadrac, Meșac și Abed-Nego”, reprezentanții unui popor rob și disprețuit. Poruncind să fie încălzit cuptorul de șapte ori mai tare decât de obicei, le-a ordonat bărbaților puternici din armata lui să-i lege pe închinătorii Dumnezeului lui Israel, pregătindu-i pentru o execuție sumară.
„Oamenii aceștia au fost legați cu izmenele, cămășile, mantalele și celelalte haine ale lor și aruncați în mijlocul cuptorului aprins. Fiindcă porunca împăratului era aspră și cuptorul era neobișnuit de încălzit, flacăra i-a ucis pe toți oamenii care îi aruncaseră în el pe Şadrac, Meșac și Abed-Nego.”
Dar Dumnezeu nu i-a uitat pe ai Săi. Când martorii Lui au fost aruncați în cuptorul aprins, Mântuitorul li S-a descoperit în persoană și împreună mergeau prin mijlocul focului. În prezența Domnului căldurii și al frigului, flăcările și-au pierdut puterea mistuitoare. (Profeți și regi, pp. 507-509)
Când m-a întâlnit Isus în focul încercării și persecuției?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
Ioan 3:2
Dacă n-ar mai exista în întreaga Scriptură nimic care să arate clar calea spre ceruri, am avea aceste cuvinte [Ioan 3:1-16]. Ele ne spun ce este convertirea. Exprimă ce trebuie să facem pentru a fi mântuiți. Prietenii mei, vreau să vă mai spun că aceste cuvinte țintesc direct rădăcina lucrării superficiale din lumea religioasă. Țintesc direct ideea că poți să devii un copil al lui Dumnezeu fără vreo schimbare deosebită. Dacă adevărul lui Dumnezeu și-a găsit un loc în inima noastră, atunci se realizează o schimbare decisivă, deoarece el are o putere sfințitoare asupra vieții și caracterului. Când vedem roadele neprihănirii în viața celor care declară că au un adevăr avansat, așa cum declarăm noi că avem, atunci va exista un comportament care dovedește că am învățat de la Hristos.
Când Domnul Hristos, Speranța lui Israel, a fost țintuit pe cruce și înălțat, așa cum îi spusese lui Nicodim că va fi, speranța ucenicilor a murit odată cu El. Ei nu puteau să explice situația. Nu puteau înțelege tot ce le spusese anterior Domnul Hristos.
Totuși, după înviere, speranțele și credința lor au reînviat, iar ei au mers și L-au propovăduit pe Hristos, și pe El răstignit. Spuneau că Domnul vieții și al slavei a fost luat și răstignit de mâini nelegiuite, dar a înviat. Astfel, le adresau oamenilor cuvintele vieții cu o mare îndrăzneală, iar oamenii erau foarte uimiți.
Fariseii și cei care i-au auzit pe ucenici propovăduindu-L curajoși pe Isus ca Mesia au înțeles că ucenicii fuseseră cu Hristos și învățaseră de la El. Ei vorbeau exact cum vorbea Isus. Acest lucru le-a clarificat în minte că ucenicii învățaseră de la Isus. Ce s-a întâmplat cu ucenicii Săi de-a lungul tuturor veacurilor? Ei au învățat de la Domnul Isus, au fost în școala Sa, au fost elevii Săi și au învățat lecțiile lui Hristos cu privire la legătura vie a sufletului cu Dumnezeu. Această credință vie este esențială pentru mântuire, astfel încât să ne bazăm pe meritele sângelui Mântuitorului care a fost răstignit și a înviat, pe Hristos, Neprihănirea noastră. (Credința și faptele, pp. 63, 64)
Dacă cineva care nu mă cunoaște m-ar observa timp de o săptămână, ar putea trage concluzia că am fost „învățat de Isus”?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede se sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.
Luca 9:23
Ca să fie curățiți și să rămână curați, adventiștii de ziua a șaptea trebuie să aibă Duhul Sfânt în inima și în familia lor. Domnul mi-a descoperit că, atunci când Israelul de astăzi se va umili înaintea Lui și își va curăța templul sufletului de orice întinare, El va auzi rugăciunile lor înălțate în favoarea celor bolnavi și va binecuvânta folosirea remediilor date de El pentru boli. Atunci când, în credință, instrumentul omenesc face tot ce îi stă în putere pentru a combate boala, folosind metodele de tratament simple pe care le-a prevăzut Dumnezeu, eforturile lui vor fi binecuvântate de Dumnezeu.
Dacă, după ce au primit atât de multă lumină, cei din poporul lui Dumnezeu vor mai cultiva deprinderi rele și îngăduință de sine, refuzând să facă o reformă, vor suferi consecințele sigure ale încălcării legii. Dacă sunt hotărâți să-și satisfacă apetitul pervertit cu orice preț, Dumnezeu nu-i va salva în mod miraculos de consecințele îngăduirii poftelor. Ei vor „zăcea în dureri” (Isaia 50:11). (…)
O, cât de mulți pierd bogatele binecuvântări pe care Dumnezeu le are păstrate pentru ei în ceea ce privește sănătatea și înzestrarea spirituală! Sunt multe suflete care luptă pentru reușite și binecuvântări speciale, ca să poată realiza un oarecare lucru măreț. În acest scop, ei întotdeauna consideră că trebuie să ducă o luptă chinuitoare, cu rugăciune și cu lacrimi. Când vor cerceta Scripturile cu rugăciune, ca să cunoască voia clar exprimată a lui Dumnezeu, și apoi vor împlini voia Lui din inimă și fără nicio rezervă sau îngăduință de sine, acești oameni își vor găsi pacea. Dar tot chinul, toate lacrimile și tot zbuciumul nu le vor aduce binecuvântările după care tânjesc. Sinele trebuie supus în totalitate. Ei trebuie să facă lucrarea care le este arătată, însușindu-și abundența de har pe care Dumnezeu le-a promis-o tuturor. (...)
„Dacă voiește cineva să vină după Mine”, a spus Isus, „să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze” (Luca 9:23). Să-L urmăm pe Mântuitorul în simplitatea Sa și în renunțare de Sine! Să-L înălțăm pe Omul de pe Calvar prin cuvânt și printr-o viață sfântă! Mântuitorul Se apropie foarte mult de cei care I se consacră lui Dumnezeu. Dacă ar fi să fie un timp în care să avem nevoie de lucrarea Duhului lui Dumnezeu în inima și în viața noastră, atunci acest timp este cel prezent. Să ne prindem strâns de această putere divină ca să primim forța de a trăi o viață de sfințenie și de predare de sine! (Mărturii pentru biserică, vol. 9, pp. 164–166)
Ce cruce voi lua astăzi în timp ce caut să trăiesc o viață sfântă?