- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare.
1 Corinteni 1:30
Ideea că neprihănirea lui Hristos ne este atribuită ca un dar primit fără plată de la Dumnezeu, și nu datorită vreunui merit al nostru, este o idee prețioasă. Dușmanul lui Dumnezeu și al omului nu vrea ca acest adevăr să fie prezentat cu claritate, deoarece știe că, dacă oamenii l-ar accepta pe deplin, puterea lui ar fi distrusă. Dacă poate influența mintea acelora care se declară copiii lui Dumnezeu într-o asemenea măsură încât să fie cuprinsă de îndoială, necredință și întuneric, Satana îi poate birui pe aceștia prin ispită.
Ar trebui încurajată acea credință simplă care acceptă cuvintele lui Dumnezeu așa cum sunt ele. Oamenii lui Dumnezeu trebuie să aibă acea credință care se bazează pe puterea divină, „căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8). Cei care cred că Dumnezeu le-a iertat păcatele datorită lui Hristos nu ar trebui, atunci când sunt ispitiți, să ezite să ducă în continuare lupta cea bună a credinței. Credința lor ar trebui să devină tot mai puternică, până când vor transmite, atât prin viața lor de creștini, cât și prin cuvinte: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat” (1 Ioan 1:7).
Dacă am avea duhul și puterea soliei îngerului al treilea, ar trebui să prezentăm Legea și Evanghelia împreună, deoarece merg mână în mână. În timp ce o putere de jos îi instigă pe copiii neascultării să facă inutilă Legea lui Dumnezeu și să calce în picioare adevărul că Hristos este neprihănirea noastră, o putere de sus impresionează inima celor loiali să promoveze Legea și să Îl înalțe pe Domnul Isus ca Salvator deplin. Dacă în experiența poporului lui Dumnezeu nu se va manifesta puterea divină, teorii și idei false vor lua în stăpânire mintea multora, Hristos și neprihănirea Lui nu vor mai face parte din experiența multora, iar credința lor va fi lipsită de putere sau viață.
Pastorii trebuie să-L prezinte pe Domnul Hristos în toată plinătatea Sa, atât în bisericile noastre, cât și în teritoriile noi, pentru ca ascultătorii să poată cultiva o credință luminată. Oamenii trebuie să fie învățați că Hristos este pentru ei mântuire și neprihănire. (Slujitorii Evangheliei, pp. 161, 162)
Cum înfrânge neprihănirea lui Hristos puterea lui Satana în viața mea?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu: cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 16:24
Cele plănuite și garantate nouă de Dumnezeu sunt fără limite. Tronul harului constituie în sine cea mai înaltă atracție, deoarece este ocupat de Acela care ne permite să-L numim Tată. Dar Dumnezeu nu a considerat că principiul mântuirii este complet prin investirea în el doar a iubirii Sale. Ci a hotărât să așeze la altarul Său un Avocat îmbrăcat cu natura noastră. Ca Mijlocitor al nostru, misiunea Sa este să ne prezinte lui Dumnezeu ca fii și fiice ale Sale. Hristos mijlocește în favoarea celor care L-au acceptat. În virtutea meritelor Sale, le dă puterea de a deveni membri ai familiei regale, copii ai Regelui ceresc. Şi Tatăl Își demonstrează dragostea infinită pentru Hristos, Cel care a plătit cu sângele Său răscumpărarea noastră, acceptându-i și primindu-i pe prietenii lui Hristos ca pe prietenii Săi. El este satisfăcut de ispășirea făcută. Este glorificat prin întruparea, viața, moartea și mijlocirea Fiului Său.
Îndată ce se apropie de tronul milei, copilul lui Dumnezeu devine un client al Marelui Avocat. La primul cuvânt de pocăință și la cel dintâi apel de iertare, Hristos îi preia cazul și îl tratează ca fiind al Său, prezentând rugămintea lui înaintea Tatălui ca pe propria Lui cerere.
Când Hristos mijlocește în favoarea noastră, Tatăl deschide toate comorile harului Său și ni le pune la dispoziție, ca să ne bucurăm de ele și să le transmitem și altora. „Cereți în Numele Meu”, zice Hristos, „și nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl Însuși vă iubește, pentru că M-ați iubit.” Folosiți-vă de Numele Meu! Așa, rugăciunile voastre vor avea efect, iar Tatăl vă va da bogățiile harului Său. De aceea, „cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:24).
Dumnezeu dorește ca toți copiii Săi ascultători să ceară binecuvântările Sale și să vină înaintea Sa cu laude și cu mulțumiri. Dumnezeu este Izvorul vieții și al puterii. El poate să facă din pustiu un câmp roditor pentru cei care păzesc poruncile Sale, deoarece aceasta este pentru slava Numelui Său. El a făcut pentru poporul Său ales lucruri care ar trebui să inspire în fiecare inimă recunoștință și Îl doare când vede că atât de puțină laudă este exprimată. (Mărturii pentru biserică, vol. 6, pp. 363, 364)
Ce binecuvântări mai are Dumnezeu pentru mine pe care trebuie să le cer?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer.”
Ioan 6:32
Drept răspuns, Isus le-a zis: «Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat. Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuși Dumnezeu, pe care El L-a însemnat cu pecetea Lui». Ei I-au zis: «Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?» Isus le-a răspuns: «Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El»” (Ioan 6:26-29).
Isus le-a spus că nu Moise le-a dat pâinea din cer. „Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viața” (v. 32, 33).
Cunoaștem rezultatul acestei cuvântări simple. Care a fost acesta? Ei nu au primit adevărul. Au refuzat să audă și I-au întors spatele lui Hristos. Respingerea lui Hristos, Pâinea vieții, a însemnat pentru ei o respingere finală a adevărului. Nu au mai umblat cu Isus.
„Eu sunt Pâinea vieții”, autorul vieții spirituale, veșnice, Acela care o hrănește și o susține. În Ioan 6:35, Hristos Se prezintă prin intermediul similitudinii cu pâinea din cer. A mânca trupul Său și a bea sângele Său înseamnă a-L primi ca Învățător trimis din cer. Credința în El este esențială pentru viața spirituală. Cei care se ospătează din Cuvânt nu flămânzesc niciodată, nu însetează niciodată și nu doresc nicicând un bine superior. „«Vei fi întărită prin neprihănire. Izgonește neliniștea, căci n-ai nimic de temut, și spaima, căci nu se va apropia de tine. Dacă se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine; oricine se va uni împotriva ta va cădea sub puterea ta. (...) Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere și pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa este mântuirea care le vine de la Mine», zice Domnul” (Isaia 54:14,15,17) (Manuscrisul 81, 1906)
Dacă știu că cineva L-a respins pe Isus într-o anumită arie a vieții sale, cum îl voi aborda pentru a-l ajuta?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuiește!
Isaia 33:22
Ziua Domnului menționată de Ioan era Sabatul, ziua în care Iahve S-a odihnit după marea lucrare de creație și ziua pe care El a binecuvântat-o și a sfințit-o pentru că Se odihnise în ea. Sabatul a fost păzit cu sfințenie de Ioan pe insula Patmos, la fel ca atunci când era printre oameni, predicându-le despre această zi. Privind la stâncile goale care îl înconjurau, Ioan și-a adus aminte de coasta muntelui Horeb, atunci când Dumnezeu a rostit Legea în fața poporului, spunând: „Adu-ți aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfințești” (Exodul 20:8 BTF).
Fiul lui Dumnezeu i-a vorbit lui Moise de pe vârful muntelui. Dumnezeu a făcut din stânci sanctuarul Său. Templul Său erau interminabilele dealuri. Legiuitorul divin a coborât pe coama stâncoasă a muntelui pentru a rosti Legea în auzul tuturor din poporul Său, astfel să fie impresionați de manifestarea grandioasă și șocantă a puterii și a slavei Sale și să se teamă să calce poruncile Lui. Dumnezeu a rostit cuvintele Legii Sale în mijlocul tunetelor și fulgerelor și a unui nor gros care acoperea vârful muntelui, iar vocea Sa era asemenea unei trâmbițe deosebit de puternice. Legea lui Iahve era de neschimbat și tablele pe care a fost scrisă erau dintr-o rocă dură, semnificând imuabilitatea preceptelor Sale. Horebul cel stâncos a devenit un punct sacru pentru toți cei care iubesc și respectă Legea lui Dumnezeu.
În timp ce contempla scena de pe Horeb, asupra lui Ioan a coborât Duhul Celui care a sfințit ziua a șaptea. El a meditat la păcatul lui Adam, care a călcat Legea divină, și la rezultatele înfricoșătoare ale acestui păcat. Dragostea infinită a lui Dumnezeu, exprimată prin oferirea Fiului Său ca să răscumpere omenirea pierdută, este prea măreață ca să poată fi exprimată în cuvinte. Vorbind despre ea în epistola sa, apostolul face apel la biserică și la întreaga lume să privească la această dragoste. – Sfințirea vieții, pp. 74, 75
Toți cei care privesc Sabatul ca semn între ei și Dumnezeu (...) vor reflecta principiile guvernării Sale. Vor aduce în viața de zi cu zi aceste legi ale Împărăției Lui. (My Life Today, p. 259)
Ce mesaj îmi trimite Isus de fiecare dată când serbez Sabatul?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.
Luca 9:56
Isus a pus tact și voie bună în lucrarea Sa. E nevoie de multă răbdare și spiritualitate pentru a introduce religia Bibliei în viața de familie și de la serviciu, a continua truda pentru cele trecătoare și în același timp a avea în vedere exclusiv gloria lui Dumnezeu. Şi în această privință, Hristos a fost un ajutor. El n-a fost niciodată atât de împovărat de griji lumești încât să nu aibă timp sau preocupare pentru lucrurile cerești. Deseori Își exprima bucuria inimii cântând psalmi și melodii cerești. Deseori, locuitorii din Nazaret Îi auzeau vocea înălțându-se în laude și mulțumiri către Dumnezeu. El întreținea legătura cu cerul prin cântec, iar când tovarășii Săi se plângeau de oboseala muncii, erau înviorați de sublimele melodii ieșite de pe buzele Sale. Imnurile Sale de laudă păreau că îi alungă pe îngerii cei răi și, asemenea fumului de tămâie, umpleau locul cu mireasmă. Mintea ascultătorilor Săi era transpusă din exilul ei pământesc spre casa cerească.
Isus era Izvorul de milă vindecătoare pentru lume și, în cursul acelor ani pe care i-a petrecut retras la Nazaret, din viața Sa se revărsau râuri de compasiune și blândețe. Cei bătrâni, cei triști și împovărați de păcat, copiii la joacă, în bucuria lor nevinovată, micile făpturi din crânguri, răbdătoarele animale de povară – toate erau mai fericite datorită prezenței Sale. Acela al cărui cuvânt puternic susține lumile Se apleca să aline o pasăre rănită. Nimic nu rămânea neobservat de El, nimic căruia să îi refuze disprețuitor nevoia de a fi slujit.
Astfel, în timp ce creștea în înțelepciune și statură, Isus era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. El atrăgea simpatia tuturor inimilor, arătându-Se în stare să-i îndrăgească pe toți. Atmosfera de speranță și curaj care Îl înconjura Îl făcea o binecuvântare în orice casă. Adesea, în sinagogă, în ziua de Sabat, era invitat să citească lecția din Profeți, și inima ascultătorilor tresălta când o nouă lumină strălucea puternic din cuvintele cunoscute ale textului sacru.
Cu toate acestea, Isus Se ferea de îngâmfare. În toți anii cât a stat la Nazaret, nu Și-a etalat puterea făcătoare de minuni. N-a căutat poziții înalte și nu Şi-a atribuit titluri. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 73, 74)
Cum voi perpetua eu exemplul lui Isus de milă vindecătoare pentru întreaga lume? Cum mi-aș putea deschide astăzi inima, ca torentul iubirii Sale să curgă prin mine?