Pret oferta saptămânii
44.00 Lei33.00 Lei
Pret intreg
59,00 Lei
Pret intreg
35,00 Lei
- Home
- Produse
138Lei96.60 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr.
Ioan 18:37
Hristos a fost cel mai mare educator pe care lumea L-a cunoscut vreodată. El a venit pe acest pământ ca să răspândească razele strălucitoare ale adevărului, pentru ca oamenii să poată deveni adecvați pentru cer. „Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume“, declară El, „ca să mărturisesc despre adevăr“ (Ioan 18:37). El a venit pentru a ne dezvălui caracterul Tatălui, pentru ca oamenii să poată fi conduși spre închinare înaintea Lui, în spirit și în adevăr.
Era cunoscută în cer nevoia omului de un învățător divin. Ființele umane, căzute și înrobite de Satana, au trezit mila și empatia lui Dumnezeu, iar când vremea s-a împlinit, El L-a trimis pe Fiul Său. Cel desemnat în consiliile cerului a venit pe pământ ca învățător al omului. Abundenta bunăvoință a lui Dumnezeu L-a oferit pe Isus lumii și, pentru a împlini nevoile naturii umane, El a luat asupra Sa natura umană. Spre uimirea oștirii cerești, Cuvântul veșnic a venit în această lume ca un prunc neajutorat. În totalitate pregătit, El a părăsit curțile împărătești și, în chip tainic, S-a înrudit cu ființele umane căzute. (...)
Când Și-a părăsit înalta poziție de conducere, Isus ar fi putut lua orice natură ar fi vrut. Dar măreția și rangul nu au însemnat nimic pentru El și astfel a ales cea mai umilă condiție. În viața Sa n-a fost loc pentru confort, lux ori satisfacere de sine. Adevărul de origine cerească trebuia să fie tema Lui. El avea de semănat adevărul în lume (...).
Faptul că, în timpul copilăriei, Isus a crescut în înțelepciune și a fost plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor nu era ceva de mirat, pentru că era în conformitate cu chemarea Sa divină ca talentele să I se dezvolte și capacitățile să I se întărească. El nu a căutat educația în școlile „rabinilor“, pentru că Dumnezeu era învățătorul Său. Pe măsură ce Se maturiza, El continua să crească în înțelepciune. Conștiincios, Se dedica studiului Scripturilor, știind că erau pline de o învățătură inestimabilă. Isus era devotat în îndeplinirea datoriilor gospodărești și primele ore ale dimineții, în loc să le petreacă în pat, adeseori Îl găseau într-un loc retras, cercetând Scripturile și rugându-Se Tatălui ceresc. (Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, pp. 259, 260)
Dacă Isus era Cuvântul cel veșnic, de ce a trebuit El să mai studieze Scripturile?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Norodul acesta care zăcea în întuneric a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții a răsărit lumina.
Matei 4:16
Nicodim a căutat să aibă o conversație cu Domnul Isus noaptea, spunând: „Învățătorule, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Tot ce spunea Nicodim era adevărat, dar ce i-a răspuns Domnul Isus? El „i-a răspuns: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.»” Iată un om aflat într-o poziție de înaltă răspundere, un om respectat drept cunoscător al tradițiilor iudaice, a cărui minte era plină de înțelepciune. Talentele lui Nicodim erau într-adevăr deosebite. Nicodim nu ar fi mers la Isus ziua, deoarece faptul acesta l-ar fi făcut să devină un subiect de discuție. Pentru un conducător al evreilor ar fi fost prea umilitor să se recunoască simpatizant al nazarineanului disprețuit. Nicodim și-a zis: Mă voi lămuri personal cu privire la misiunea și pretențiile acestui Învățător și voi vedea dacă este cu adevărat Lumina care luminează popoarele și Slava lui Israel.
În realitate, Domnul Isus îi spune lui Nicodim următoarele: Nu discuția în contradictoriu te va ajuta în situația ta, nu argumentele vor aduce lumină în sufletul tău. Tu trebuie să ai o inimă nouă, altfel nu poți să discerni Împărăția lui Dumnezeu. Nu o dovadă mai convingătoare te va duce la o poziție corectă, ci scopurile și motivațiile noi. Trebuie să te naști din nou. Până când nu va avea loc această schimbare, care va înnoi toate lucrurile, vor fi inutile cele mai puternice dovezi care ar putea fi prezentate. Nevoia se află în inima ta; totul trebuie schimbat, altfel nu poți vedea Împărăția lui Dumnezeu.
Pentru Nicodim, aceasta a fost o declarație foarte umilitoare și a primit cuvintele lui Hristos cu o senzație de iritare, răspunzând: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască?” Nicodim nu era suficient de înclinat spre lucrurile spirituale pentru a înțelege semnificația cuvintelor lui Hristos. Totuși, Mântuitorul nu a contrazis argumentele lui. Ridicându-și mâna cu o demnitate solemnă și liniștită, El a readus în imagine adevărul, cu o siguranță mai mare: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” (Mărturii pentru predicatori și slujitorii Evangheliei, pp. 367, 368)
Când a fost ultima dată când I-ai cerut lui Isus ceva și ai primit altceva într-un mod neașteptat?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dacă zicem că avem părtășie cu El, și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim adevărul.
1 Ioan 1:6
Dacă argintul și aurul ar fi fost suficiente pentru salvarea oamenilor, cât de ușor ar fi putut fi realizată de Acela care spune: „Al Meu este argintul și al Meu este aurul” (Hagai 2:8). Dar numai prin sângele prețios al Fiului lui Dumnezeu poate păcătosul să fie răscumpărat. Planul de mântuire are la bază sacrificiul. Apostolul Pavel a scris: „Cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți” (2 Corinteni 8:9). Hristos S-a dat pe Sine pentru a ne putea răscumpăra din orice nelegiuire. Și, ca binecuvântată încoronare a mântuirii, „darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23).
„Deci, ca unii care prin ascultare de adevăr v-ați curățit sufletele prin Duhul, ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută”, continuă Petru, „iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima.” Cuvântul lui Dumnezeu – adevărul – este canalul prin care Domnul Își manifestă Duhul și puterea. Ascultarea de cuvânt rodește la calitatea cerută – „dragoste de frați neprefăcută”. Această iubire este născută în cer și generează simțăminte înalte și acțiuni lipsite de egoism.
Când adevărul devine un principiu persistent în viață, sufletul este născut „din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac”. Această naștere din nou este rezultatul primirii lui Hristos drept Cuvânt al lui Dumnezeu. Când, prin Duhul Sfânt, adevărurile divine se întipăresc în inimă, atunci iau naștere noi concepții și energiile adormite sunt trezite să coopereze cu Dumnezeu.
Așa a fost cu Petru și cu ceilalți ucenici. Hristos a fost Cel care i-a dezvăluit lumii adevărul. Prin El, sămânța care nu se poate deteriora – Cuvântul lui Dumnezeu – a fost semănată în inima oamenilor. Dar multe dintre cele mai prețioase lecții ale Marelui Învățător le-au fost date celor care pe moment nu le-au înțeles. Când, după înălțare, Duhul Sfânt le-a reamintit ucenicilor învățăturile Sale, simțurile lor adormite s-au trezit. (Faptele apostolilor, pp. 519, 520)
Care este cea mai recentă schimbare de atitudine sau de comportament produsă la mine de adevărul dezvăluit de Duhul Sfânt?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Ah, Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile și pământul cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta!
Ieremia 32:17
Sănătatea constituie o binecuvântare a cărei valoare este apreciată de puțini oameni, totuși de ea depinde într-o mare măsură eficiența capacităților noastre mintale și fizice. Impulsurile și patimile noastre provin din trup, care trebuie păstrat în cea mai bună condiție fizică și sub cea mai curată influență spirituală, astfel încât talentele noastre să poată fi folosite cel mai eficient.
Orice slăbește puterile fizice slăbește și mintea și o face mai puțin capabilă să deosebească binele de rău. Devenim mai puțin capabili să alegem binele și avem mai puțină putere de voință să facem ce știm că este corect.
Folosirea greșită a puterilor fizice scurtează timpul în care viața noastră poate fi folosită pentru slava lui Dumnezeu și ne face incapabili să aducem la îndeplinire lucrarea pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu. Prin faptul că ne îngăduim să ne formăm niște obiceiuri greșite, prin mersul la culcare la ore târzii și satisfacerea poftei în dauna sănătății, noi punem bazele debilității, slăbiciunii. Prin neglijarea exercițiului fizic, prin suprasolicitarea minții sau a corpului ne dezechilibrăm sistemul nervos. Cei care își scurtează astfel viața și, prin desconsiderarea legilor naturii, se fac singuri inapți pentru slujire sunt vinovați de jaf față de Dumnezeu. De asemenea, îi jefuiesc și pe semenii lor. Șansa de a fi o binecuvântare pentru alții – însăși misiunea pentru care Dumnezeu i-a trimis în lume – este micșorată ca urmare a propriilor lor acțiuni. Și ajung incapabili să facă chiar până și ceea ce ar fi putut realiza într-o perioadă de timp mai scurtă. Dacă prin obiceiurile noastre dăunătoare lipsim lumea de binele de care ar fi putut să beneficieze, Domnul ne consideră vinovați.
Călcarea legilor sănătății este o călcare a Legii morale, deoarece Dumnezeu este categoric Autorul legilor sănătății, cât și al Legii morale. Legea este scrisă cu propriul Său deget pe fiecare nerv, pe fiecare mușchi, pe fiecare capacitate cu care a fost înzestrat omul. Și fiecare abuz asupra oricărei părți a organismului nostru este o încălcare a acestei legi.
Toți oamenii trebuie să aibă o cunoaștere informată asupra structurii organismului uman, ca să-și poată păstra trupul în condiția necesară pentru îndeplinirea lucrării lui Dumnezeu. (Parabolele Domnului Hristos, pp. 346–348)
L-am jefuit eu pe Dumnezeu, făcându-L nefolositor, prin faptul că mi-am neglijat templul trupului meu? Ce obicei sănătos trebuie să adopt chiar astăzi?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
Ioan 6:38
Nu suntem în stare să judecăm de la cauză la efect? Nu vedem că, din cauza încetinelii în administrarea bunurilor lui Dumnezeu, din cauza egoismului manifestat prin refuzul de a-I înapoia partea care I se cuvine, lucrarea Lui este întârziată?
Când Hristos Și-a făcut intrarea triumfală în Ierusalim, aplauzele mulțimii erau la culme. Pe buzele oamenilor erau osanale, dar Mântuitorul nu simțea nicio bucurie. El a privit la cetate și a plâns pentru ea, spunând: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi” (Luca 19:42). El vedea miile și miile care aveau să fie afectate curând de teribila distrugere a cetății condamnate. Ce profunde trebuie să fi fost emoțiile Sale în timp ce Se gândea la poporul Său care uitase de propriile lanțuri, își pecetluise propria condamnare și făcuse să se adune norul mâniei lui Iahve! „V-ați împotrivit cu îndărătnicie la toate chemările Mele”, a spus El. „Din nou și din nou v-am avertizat cu săgețile judecăților Mele. Cu dragoste am așteptat să vă pocăiți și să vă întoarceți. M-am purtat cu voi ca un părinte cu copilul său care-i slujește. Dar n-ați venit la Mine ca să aveți viață.”
Dar lacrimile de agonie ale lui Hristos nu au fost vărsate numai pentru Ierusalim. El a plâns la gândul teribilei condamnări care va cădea asupra lumii nepocăite. El încă lucrează cu răbdare și dragoste pentru salvarea păcătoșilor. Nu bate oare Mesagerul divin la ușa inimii ca să intre? Nu se străduiește încă Duhul cu păcătoșii? Nu invită Hristos sufletele bolnave de păcat să stea la picioarele Sale și să învețe de la El să poarte jugul supunerii și ascultării? N-a traversat El țara de-a lungul și de-a latul răspândind binecuvântări în drumul Său? Răbdarea Sa nu obosește și nu există niciun fel de reținere în dragostea Lui. Ascultați-I vocea adresându-se celor slabi, obosiți și neajutorați: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11:28,29). Nu veți lăsa voi oare harul să înmoaie inima de piatră? (Review and Herald, 3 decembrie 1901)
Cât de tandră este inima lui Isus? Îl aud eu cum bate la ușa inimii mele?