Pret oferta saptămânii
44.00 Lei33.00 Lei
Pret intreg
59,00 Lei
Pret intreg
35,00 Lei
- Home
- Produse
138Lei96.60 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Strălucire și măreție este lucrarea Lui, și dreptatea Lui ține în veci.
Psalmii 111:3
Cu ocazia binecuvântării celor doisprezece s-a făcut primul pas pentru organizarea bisericii, care, după înălțarea lui Hristos, avea să ducă mai departe misiunea Sa pe pământ. Despre această consacrare a lor, consemnarea biblică spune: „În urmă, Isus S-a suit pe munte, a chemat la El pe cine a vrut și ei au venit la El. A rânduit dintre ei doisprezece ca să-i aibă cu Sine și să-i trimită să propovăduiască” (Marcu 3:13,14).
Priviți această scenă mișcătoare! Priviți la Maiestatea cerului, înconjurată de cei doisprezece pe care i-a ales! Este gata să-i pună deoparte pentru lucrarea lor. Prin aceste slabe instrumente, prin Cuvântul și Duhul Său, El urmărea să pună mântuirea la dispoziția tuturor.
Cu bucurie și încântare priveau această scenă Dumnezeu și îngerii. Tatăl știa că de la acești oameni lumina cerului va străluci în lume, că acele cuvinte rostite de ei în timp ce dădeau mărturie despre Fiul Său aveau să răsune din generație în generație până la încheierea timpului.
Ucenicii trebuiau să meargă ca martori ai lui Hristos, pentru a transmite lumii ceea ce au văzut și au auzit de la El. Misiunea lor era cea mai importantă misiune încredințată vreodată ființelor umane după cea a lui Hristos. Ei aveau să fie colaboratori cu Dumnezeu la salvarea oamenilor. După cum în Vechiul Testament cei doisprezece patriarhi au stat ca reprezentanți ai lui Israel, tot astfel cei doisprezece apostoli stau ca reprezentanți ai bisericii Evangheliei.
În timpul lucrării Sale pe pământ, Domnul Hristos a început să dărâme zidul de despărțire dintre evrei și neevrei și să predice mântuirea omenirii întregi. Deși El era evreu, totuși Se amesteca fără reținere printre samariteni, făcând inutile obiceiurile fariseice ale evreilor cu privire la acești oameni disprețuiți. El a dormit sub acoperișurile lor, a mâncat la mesele lor și a predicat pe străzile lor.
Mântuitorul Își dorea foarte mult să le dezvăluie ucenicilor Săi adevărul cu privire la dărâmarea „zidului de la mijloc care-l despărțea” pe Israel de celelalte națiuni – adevărul că „neamurile sunt împreună-moștenitoare cu noi”, cu evreii, și „iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea” (Efeseni 2:14; 3:6). (Faptele apostolilor, pp. 18, 19)
Sunt eu deplin conștient de realitatea că Maiestatea cerului dorește să aibă o relație personală cu mine?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Urmați dar pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți. Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi.
Efeseni 5:1,2
Poate veți spune că ați primit acasă la voi persoane nedemne de dragostea și bunătatea voastră și le-ați dăruit din banii voștri și de aceea v-ați descurajat în încercarea de a-i ajuta pe cei aflați în lipsuri. Vi-l aduc în atenție pe Isus! El a venit să-l salveze pe omul căzut, să aducă salvarea celor din poporul Lui, dar ei nu L-au primit. Au tratat mila Lui cu insulte și cu dispreț și în cele din urmă L-au dat la moarte pe Cel care venise să le dea viață. Din această cauză, Domnul nostru i-a întors spatele omenirii? Chiar dacă eforturile voastre s-au soldat cu eșec de nouăzeci și nouă de ori și ați primit în schimb doar insulte, reproșuri și ură, totuși, dacă a suta oară se dovedesc a fi un succes și un singur suflet este salvat, o, ce câștig se obține! Un suflet smuls din cursa lui Satana, un suflet căruia i-ați fost de folos, un suflet încurajat. Acest fapt vă va răsplăti de o mie de ori toate eforturile. Isus vă va spune: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” Să nu facem noi cu bucurie tot ce putem pentru a urma exemplul vieții Domnului nostru divin? Mulți se sperie la ideea de a face vreun sacrificiu pentru binele altora. Ei nu sunt dispuși să sufere pentru a-i ajuta pe alții. Se amăgesc cu gândul că nu li se cere să renunțe la propriile avantaje în folosul altora. Unora ca aceștia le spun: Isus este Exemplul nostru.
Atunci când I s-a prezentat cererea ca cei doi fii ai lui Zebedei să stea unul la dreapta și celălalt la stânga Lui în Împărăția Sa, Isus a răspuns: „«Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?» «Putem», I-au zis ei. Și El le-a răspuns: «Este adevărat că veți bea paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a ședea la dreapta și la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.»” Câți ar putea să răspundă: „Putem să bem paharul, putem să fim botezați cu botezul” și să dovedească răspunsul prin fapte? Câți urmează Marele Exemplu? Toți urmașii declarați ai lui Hristos s-au angajat, prin această mărturisire, să trăiască așa cum a trăit El. (Mărturii pentru biserică, vol. 2, pp. 31, 32)
Cum aș putea să gestionez mai bine insultele și ura de care mă voi lovi când Îl voi face cunoscut pe Hristos?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.
Matei 13:23
Când le-a făcut ucenicilor Săi promisiunea venirii Duhului Sfânt, Hristos Se apropia de încheierea lucrării Sale de pe pământ. El stătea în umbra crucii, dându-Și pe deplin seama de povara vinovăției ce avea să apese asupra Sa ca Purtător al păcatului. Înainte de a Se oferi ca jertfă, El le-a dat ucenicilor îndrumări cu privire la darul esențial și total pe care avea să-l reverse asupra urmașilor Săi – și care avea să le pună la dispoziție resursele nelimitate ale harului Său. „Eu voi ruga pe Tatăl”, a zis El, „și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi” (Ioan 14:16,17). Mântuitorul indica spre viitor, spre momentul când Duhul Sfânt trebuia să vină pentru a realiza o lucrare puternică în calitate de reprezentant al Său. Duhul Sfânt avea să țină piept răului care se acumulase timp de secole.
Care a fost rezultatul revărsării Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii? Veștile bune despre un Mântuitor înviat au fost duse până în cele mai îndepărtate locuri ale lumii. În timp ce ucenicii proclamau mesajul harului răscumpărător, inimi se predau puterii acestei solii. Biserica a văzut cum convertiții veneau la ea în număr nespus de mare, din toate direcțiile. Cei care au apostat erau reconvertiți. Păcătoșii se uneau cu cei credincioși în căutarea mărgăritarului de mare preț. Unii dintre cei care fuseseră cei mai aprigi împotrivitori ai Evangheliei au devenit campionii ei. Profeția se împlinise: „Cel mai slab dintre ei va fi (…) ca David; și casa lui David va fi ca (…) îngerul Domnului” (Zaharia 12:8). Fiecare creștin vedea în fratele său o descoperire a iubirii și bunăvoinței divine. Un singur interes predomina; un singur exemplu de urmat le absorbise pe toate celelalte. Obiectivul credincioșilor era să manifeste asemănarea cu caracterul lui Hristos și să lucreze pentru extinderea Împărăției Sale.
„Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți” (Faptele 4:33). Prin eforturile lor au fost adăugați bisericii bărbați aleși care, primind cuvântul adevărului, și-au consacrat viața misiunii de a le duce și altora speranța ce umplea inimile lor cu pace și bucurie. (Faptele apostolilor, pp. 47, 48)
Este Duhul Sfânt turnat asupra mea în prezent?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava Sa, și ucenici Lui au crezut în El.
Ioan 2:11
Vinul pe care l-a făcut Isus la nuntă, la fel ca acela pe care l-a dat ucenicilor Săi ca simbol al sângelui Său, era must de struguri. La același vin se referă și profetul Isaia când vorbește de vinul nou aflat „în strugure”: „Nu-l nimici, căci este o binecuvântare în el” (Isaia 65:8).
Hristos a fost Cel care l-a avertizat pe Israel în Vechiul Testament că „vinul este batjocoritor, băuturile sunt gălăgioase, oricine se îmbată cu ele nu este înțelept” (Proverbele 20:1). De aceea El n-a dat nimănui asemenea băuturi. Satana îi ispitește pe oameni să consume lucruri care întunecă rațiunea și slăbesc puterile spirituale, dar Hristos ne învață să ne ținem sub control natura inferioară. Toată viața Lui a fost un exemplu de renunțare de sine. Ca să înfrângem puterea poftei, El a îndurat pentru noi cea mai grea încercare pe care o poate îndura omul. Hristos a fost Acela care a dat îndrumarea ca Ioan Botezătorul să nu bea nici vin, nici băutură îmbătătoare. Tot El a cerut o abstinență asemănătoare pentru soția lui Manoah. Și a pronunțat și un blestem asupra omului care va da o băutură îmbătătoare semenului său. Hristos nu Şi-a contrazis învățătura. Vinul nefermentat făcut de El pentru oaspeții de la nuntă a fost o băutură sănătoasă și înviorătoare. Efectul ei a fost acela de a aduce gustul în armonie cu pofta sănătoasă.
Când au observat calitatea vinului, invitații la masă au ridicat întrebări cărora slujitorii le-au răspuns prin relatarea minunii. Pentru o vreme, toți au fost prea mirați ca să se gândească la Acela care făcuse minunea. Când L-au căutat în cele din urmă, au descoperit că Se retrăsese atât de liniștit ca să fie de neobservat până și de către ucenici.
Atenția oaspeților s-a îndreptat atunci către ucenici. Pentru prima dată, aceștia au avut ocazia să dea mărturie despre credința lor în Isus. Au povestit ce au văzut și au auzit la Iordan și în inima multora s-a aprins speranța că Dumnezeu a ridicat un eliberator pentru poporul Său. Vestea despre această minune s-a răspândit peste tot prin partea locului și a mers până la Ierusalim. Cu un interes nou, preoții și bătrânii au cercetat profețiile care arătau spre venirea lui Hristos. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 149, 150)
Ce minune ar fi nevoie să facă Isus în viața familiei mele astăzi?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
2 Samuel 22:47
Am citit scrisorile tale cu interes și compasiune. Aș dori să-ți spun că fiul tău are nevoie acum de un tată așa cum n-a mai avut nevoie până acum. El a greșit și tu știi acest lucru, iar el știe că tu știi. Cuvintele pe care i le-ai fi adresat fără nicio problemă când nu se făcea vinovat de nimic și care nu ar fi avut niciun rezultat negativ acum i s-ar părea o lipsă de bunătate și ar fi tăioase ca un cuțit. (…) Știu că părinții simt rușinea faptei greșite a unui copil care i-a dezonorat foarte tare, dar oare cel greșit rănește și îndurerează inima unui părinte pământesc mai mult decât rănim noi, ca niște copii ai lui Dumnezeu, inima Tatălui ceresc, care ne-a dăruit și continuă să ne dăruiască dragostea Sa, invitându-ne să ne întoarcem și să ne pocăim de păcatele noastre, ca să ne ierte?
Nu-ți retrage dragostea acum! El are nevoie de acea dragoste și empatie mai mult ca niciodată înainte. Când alții îl privesc cu răceală și interpretează în sensul cel mai rău greșelile băiatului tău, oare nu ar trebui ca tatăl și mama lui să se străduiască plini de duioșie și milă să îi îndrume pașii pe căi sigure? Nu cunosc caracterul păcatelor fiului tău, dar nu cred că greșesc spunând că, oricare ar fi caracterul lor, niciun comentariu rostit de buze omenești, nicio presiune din partea unor acțiuni umane ale celor care cred că fac dreptate nu trebuie să te determine să ai un comportament pe care fiul tău poate să-l interpreteze că te simți prea dezonorat și înjosit ca să-i mai acorzi vreodată încrederea și să-i ierți greșelile. Nimic să nu te facă să-ți pierzi speranța, nimic să nu te împiedice să manifești dragoste și duioșie față de cel greșit. Tocmai pentru că a greșit, el are nevoie de tine și vrea ca tatăl și mama lui să-l ajute să scape din capcana lui Satana. Cuprinde-l cu legăturile iubirii și ale credinței și adu-l la Răscumpărătorul cel milos, amintindu-i că există Cineva care este interesat de el, chiar mai presus de tine. (…)
Nu exprima descurajare și disperare. Exprimă curaj. Spune-i că poate să-și revină, că voi, ca tată și mamă, îl veți ajuta să primească ajutorul ceresc pentru a-și pune picioarele pe Stânca de neclintit, Hristos Isus, spre a găsi în Isus o susținere sigură și o putere care nu dă greș. (Îndrumarea copilului, pp. 266, 267)
De ce nu ar trebui să pun niciodată la îndoială harul și mila lui Dumnezeu?