- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Cu adevărat, acesta este prorocul cel așteptat în lume.
Ioan 6:14
Mulți oameni educați și cu influență veniseră la Profetul din Galileea ca să-L asculte. Unii dintre ei priveau cu interes și curiozitate la mulțimea care se adunase în jurul lui Hristos în timp ce predica pe malul mării. Acolo erau reprezentate toate categoriile sociale: săraci, analfabeți, cerșetori zdrențăroși, hoți ale căror chipuri purtau trăsăturile vinovăției, schilozi, victime ale viciului, negustori și oameni fără ocupație. Bogați și săraci, oameni de rând și persoane din înalta societate, toți căutau un loc în mulțimea aglomerată pentru a sta să asculte cuvintele lui Hristos. Privind auditoriul ciudat, oamenii educați se întrebau: Oare să aibă Împărăția lui Dumnezeu o asemenea componență? Din nou, Mântuitorul le-a răspuns printr-o parabolă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala” (Matei 13:33).
La evrei, aluatul era folosit uneori ca simbol al păcatului. Când venea timpul Paștelui, oamenilor li se cerea să arunce orice aluat din casă, precum și să îndepărteze orice păcat din inimă. Domnul Hristos i-a avertizat pe ucenicii Săi: „Păziți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia” (Luca 12:1). Iar apostolul Pavel vorbește despre „un aluat de răutate și viclenie” (1 Corinteni 5:8). Totuși, în această parabolă, Mântuitorul folosește aluatul pentru a reprezenta Împărăția cerurilor. El ilustrează puterea harului lui Dumnezeu de a asimila și de a transforma.
Nimeni nu este atât de rău și de degradat, nimeni nu este atât de decăzut încât să fie dincolo de puterea activă a harului lui Dumnezeu. În toți cei care se vor supune Duhului Sfânt va fi sădit un nou principiu de viață. În ființa umană va fi refăcut chipul lui Dumnezeu, pierdut din cauza păcatului.
Dar omul nu se poate schimba singur prin exercitarea voinței proprii. El nu deține nicio capacitate de a realiza această transformare. Înainte ca plămădeala să suporte modificarea dorită, trebuie pus în ea aluatul – ceva care provine întru totul din exteriorul ei. La fel, înainte de a fi pregătit pentru Împărăția slavei, păcătosul trebuie să primească harul lui Dumnezeu. Toată educația și cultura pe care le poate oferi lumea nu au cum să transforme un copil decăzut al păcatului într-un copil al cerului. Energia regeneratoare și înnoitoare trebuie să vină din partea lui Dumnezeu. Schimbarea poate fi realizată doar prin Duhul Sfânt. (Parabolele Domnului Hristos, pp. 95–97)
Cum mi-a schimbat aluatul harului lui Dumnezeu atitudinea și comportamentul?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și știți că El S-a arătat ca să ia păcatele, și în El nu este păcat.
1 Ioan 3:5
Când a fost întrebat cu privire la adevărul acuzațiilor care i se aduceau, Ștefan și-a început apărarea cu o voce clară și pătrunzătoare, ce răsuna în întreaga sală a soborului. În cuvinte care au ținut sala ca vrăjită, el a început să le reamintească celor prezenți istoria poporului ales al lui Dumnezeu. A dovedit o cunoaștere deplină a sistemului iudaic, precum și a interpretării lui spirituale, manifestate acum prin Hristos. El a repetat cuvintele lui Moise care Îl profetizau pe Mesia: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine; de el să ascultați.” El și-a exprimat deschis loialitatea față de Dumnezeu și față de credința iudaică, în timp ce arăta că legea în care se încredeau evreii pentru mântuire nu a fost în stare să-l scape pe Israel de idolatrie. El L-a legat pe Isus de întreaga istorie iudaică. S-a referit la clădirea Templului lui Solomon, precum și la cuvintele atât ale lui Solomon, cât și ale lui Isaia: „Dar Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul: «Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?»”
Când Ștefan a ajuns la acest punct, printre ascultători s-a produs rumoare. Când el a făcut legătura între Hristos și profeții și când a vorbit în felul acela despre Templu, preotul, pretinzând a fi copleșit de oroare, și-a sfâșiat veșmintele. Pentru Ștefan, acest lucru a fost un semnal că în curând glasul lui va fi adus la tăcere pentru totdeauna. A văzut opoziția de care se loveau cuvintele lui și și-a dat seama că își rostea ultima mărturie. Deși era în mijlocul predicii, totuși a încheiat-o brusc.
Deodată, întrerupând firul istoriei pe care o desfășurase și întorcându-se spre judecătorii lui înfuriați, el a strigat: „Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. Pe care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât, voi care ați primit Legea dată prin îngeri și n-ați păzit-o...!” (Faptele 7:51-53).
La aceste cuvinte, preoții și conducătorii poporului și-au ieșit din fire de mânie. (…) Pe fața lor plină de cruzime, întemnițatul și-a citit soarta, dar nu s-a clătinat. (Faptele apostolilor, pp. 99, 100)
De ce n-am parte de mai multă opoziție față de credința mea în Isus Hristos?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Ale Celui ce șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!
Apocalipsa 5:13
Hristos nu a cedat nici în cea mai mică măsură dușmanului care Îl chinuia, nici măcar în agonia cea mai amară. Legiuni de îngeri răi se adunaseră în jurul Fiului lui Dumnezeu, în timp ce îngerilor sfinți le fusese interzis să rupă rândurile și să se angajeze în luptă cu dușmanul batjocoritor și sfidător. Îngerilor cerești nu li s-a permis să slujească duhului chinuit al Fiului lui Dumnezeu. În acest teribil ceas de întuneric, când Dumnezeu Și-a ascuns fața de El, când legiuni de îngeri răi Îl împresuraseră, când păcatele lumii apăsau asupra Sa, de pe buzele Lui au ieșit cuvintele: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
Moartea martirilor nu poate suporta comparație cu agonia îndurată de Fiul lui Dumnezeu. Noi ar trebui să ne formăm o imagine cuprinzătoare și mai profundă cu privire la viața, la suferințele și la moartea iubitului Fiu al lui Dumnezeu. Atunci când ispășirea este privită dintr-o perspectivă corectă, mântuirea sufletelor va fi considerată de o valoare infinită. În comparație cu perspectiva vieții veșnice, oricare altă perspectivă devine cu totul neînsemnată. Dar cât de disprețuite au fost sfaturile acestui Salvator iubitor! Inima a fost devotată lumii și interese egoiste au închis ușa în fața Fiului lui Dumnezeu. Ipocrizia și mândria, egoismul și iubirea de câștig, invidia, răutatea și patima au umplut în așa măsură inima multora, încât Hristos nu mai are loc.
El era bogat din veșnicii, dar, de dragul nostru, S-a făcut sărac, pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să putem fi bogați. Era îmbrăcat în lumină și slavă și era înconjurat de oștiri de îngeri cerești, care așteptau să-I îndeplinească poruncile. Cu toate acestea, a îmbrăcat natura noastră și a venit să locuiască printre muritorii păcătoși. Iată o iubire pe care nicio limbă nu o poate exprima! Ea depășește orice cunoștință. Mare este taina evlaviei! Sufletele noastre ar trebui să fie înflăcărate, înnobilate și încântate de tema dragostei Tatălui și a Fiului față de om. Urmașii lui Hristos trebuie să învețe de aici să reflecte într-o anumită măsură această tainică iubire, pregătindu-se astfel pentru a se alătura tuturor celor mântuiți în a spune: „Ale Celui ce șade pe scaunul de domnie și ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!” (Mărturii pentru biserică, vol. 2, pp. 214, 215)
Când îmi voi pune deoparte un timp să contemplu viața și moartea lui Isus?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.
Efeseni 2:8
Blândețea și smerenia inimii sunt condițiile puterii și ale reușitei. Cununa de slavă îi așteaptă pe cei care se pleacă la piciorul crucii. Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați. (…)
În timp ce copiii lui Dumnezeu își zdrobesc sufletul înaintea Lui, rugându-se pentru curăția inimii, este dată porunca: „Dezbrăcați-l de hainele murdare!” și sunt rostite cuvinte de încurajare: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!” Haina fără pată a neprihănirii lui Hristos este așezată asupra copiilor încercați și ispitiți, totuși credincioși ai lui Dumnezeu. Cei care fac parte din rămășița disprețuită sunt îmbrăcați în haine de slavă, pentru a nu mai fi niciodată mânjiți de depravarea lumii. Numele lor sunt păstrate în cartea vieții Mielului, trecute în rândul celor credincioși din toate timpurile. Ei au rezistat vicleniei înșelătorului, nu au fost abătuți de la loialitatea lor de răcnetele balaurului. Acum, ei sunt pentru veșnicie în siguranță, la adăpost de uneltirile ispititorului. Păcatele lor sunt transferate asupra celui care a stat la originea păcatului.
Cei care fac parte din rămășiță nu sunt doar iertați și acceptați, ci și onorați. „O mitră curată” este așezată pe capul lor. Ei urmează să fie împărați și preoți pentru Dumnezeu. În timp ce Satana își rostește acuzațiile și caută să distrugă această mică grupă, îngerii sfinți trec nevăzuți de la unul la altul pentru a pune asupra lor sigiliul Viului Dumnezeu. Aceștia sunt cei care stau pe Muntele Sionului împreună cu Mielul, având numele Tatălui scris pe frunțile lor. Ei cântă înaintea tronului cântarea cea nouă, acea cântare pe care nu o poate învăța niciun alt om în afara celor o sută patruzeci și patru de mii care sunt răscumpărați de pe pământ. (…)
Acum se realizează împlinirea completă a cuvintelor Îngerului: „Ascultă dar, Iosua, mare-preot, tu și tovarășii tăi de slujbă care stau înaintea ta, căci aceștia sunt niște oameni care vor sluji ca semne. Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla.” Hristos este prezentat ca Răscumpărător și Eliberator al poporului Său. Acum, într-adevăr, cei care formează rămășița sunt „oameni care vor sluji ca semne”, când lacrimile și umilința peregrinării lor au lăsat locul bucuriei și onoarei în prezența lui Dumnezeu și a Mielului. (Mărturii pentru biserică, vol. 5, pp. 475, 476)
Cum este să-ți dai seama că, în timp ce Satana acuză, Dumnezeu sigilează?
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Nimeni nu este sfânt ca Domnul; nu este alt Dumnezeu decât Tine. Nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru.
1 Samuel 2:2
Domnul ne aduce adesea în situații dificile pentru a ne stimula să ne străduim și mai mult. Prin providența Sa, în calea noastră se ivesc uneori neplăceri sau greutăți deosebite pentru a ne pune la încercare răbdarea și credința. Dumnezeu ne dă lecții de încredere. El vrea să ne învețe unde să căutăm ajutor și putere în vreme de nevoie. În felul acesta ajungem să cunoaștem în mod practic voința Sa divină, de care avem atât de multă nevoie în experiența noastră de viață. Credința crește și devine puternică atunci când luptăm serios cu îndoiala și cu teama. Frate, tu poți fi un biruitor dacă veghezi asupra căilor tale! Trebuie să-ți consacri tânăra viață în slujba cauzei lui Dumnezeu și să te rogi pentru reușită. Nu ar trebui să închizi ochii față de pericolul în care te afli, ci ar trebui să te pregătești în mod hotărât pentru orice dificultate care s-ar ivi în înaintarea ta creștină. Ia-ți timp să meditezi și să te rogi cu umilință și cu seriozitate! Talentele tale sunt remarcabile și ești plin de speranță în ce privește succesul tău viitor, dar, dacă nu înțelegi slăbiciunea inimii tale firești, vei fi dezamăgit.
Tu pornești acum în viață. Ai ajuns la o vârstă când trebuie să-ți porți singur responsabilitățile. Este o perioadă critică din viața ta. Acum, la tinerețe, tu semeni în ogorul vieții. Ceea ce semeni, aceea vei secera; cum a fost sămânța, așa va fi și recolta. Dacă vei fi neglijent și indiferent față de lucrurile veșnice, te vei confrunta cu o mare pierdere și, prin influența ta, îi vei împiedica și pe alții să-și îndeplinească obligațiile față de Dumnezeu.
În fața ta stau ambele lumi. Pe care o vei alege? Fii înțelept și prinde viața veșnică! Nu te abate de la integritate, oricât de neplăcute ar putea să ți se pară responsabilitățile în situația critică actuală! Poate ți se pare că trebuie să faci sacrificii mari ca să-ți păstrezi curăția sufletească, dar nu ezita, ci mergi înainte cu frică de Dumnezeu, iar El îți va binecuvânta eforturile și te va răsplăti înmiit. Nu renunța la obligațiile și la privilegiile tale religioase ca să satisfaci dorințele rudelor și ale prietenilor neconsacrați! Tu ești chemat să iei poziție de partea adevărului, chiar dacă aceasta ar fi în directă opoziție cu cei care îți sunt foarte apropiați. (…)
Așază temelia caracterului tău creștin pe Stânca veșnică a mântuirii și îngrijește-te ca întreaga clădire să fie fermă și solidă! (Mărturii pentru biserică, vol. 4, pp. 116, 117)
Cum mă pregătesc pentru dificultățile mele actuale din călătoria mea spirituală?