


Pret oferta saptămânii
44.00 Lei33.00 Lei

Pret intreg
59,00 Lei

Pret intreg
35,00 Lei
Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11:28
Faceți din lucrarea lui Hristos exemplul vostru! El mergea permanent să facă binele – să-i hrănească pe cei flămânzi și să-i vindece pe cei bolnavi. Niciunul dintre cei care veneau la El să primească dragoste nu a fost dezamăgit. Comandantul curților cerești S-a întrupat și a locuit printre noi, iar viața Sa de trudă este un exemplu pentru lucrarea pe care o avem noi de făcut. Iubirea Sa tandră și plină de compasiune este o mustrare pentru egoismul și lipsa noastră de milă.
Hristos a stat de veghe la căpătâiul omenirii, îmbrăcat în haine omenești. Era atât de marcată de compătimire și dragoste atitudinea Sa, încât celor mai săraci nu le era teamă să vină la El. Era amabil cu toată lumea, ușor de abordat chiar și de cei mai de jos. Mergea din casă în casă, vindecând bolnavi, hrănind flămânzi, mângâind oameni îndoliați, liniștind oameni tulburați, aducându-le pace celor descurajați. (...) El era gata să Se umilească și să renunțe la Sine. Nu căuta să iasă în evidență. Era un slujitor la dispoziția tuturor. Mâncarea și băutura Sa erau să mângâie și să-i încurajeze pe alții, să le aducă bucurie celor triști și greu apăsați cu care venea zilnic în contact.
Hristos stă înaintea noastră ca un Om-model, Marele Misionar Medical – un exemplu pentru toți cei care aveau să vină după aceea. Iubirea Sa, curată și sfântă, îi binecuvânta pe toți care ajungeau în sfera Sa de influență. Caracterul Său era absolut perfect și fără nicio pată oricât de mică de păcat. El a venit ca o expresie a iubirii desăvârșite a lui Dumnezeu, nu să strivească, nu să judece și să condamne, ci să vindece toate caracterele slabe și pline de defecte, să-i salveze pe oameni din puterea lui Satana. El este Creatorul, Răscumpărătorul și Susținătorul umanității. El i-a invitat pe toți: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci Jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11:28-30).
Care este deci exemplul pe care să-l oferim omenirii? Noi trebuie să facem aceeași lucrare pe care a făcut-o în favoarea noastră Marele Misionar Medical. Trebuie să urmăm calea sacrificiului de sine pe care a umblat Hristos. (Welfare Ministry, pp. 53, 54)
Ce mă împiedică să iau jugul lui Hristos și să învăț de la El?
Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
Psalmii 73:24
Dumnezeu cheamă ființele umane să se opună puterilor răului. El spune: „Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii, din morți cum erați, și dați lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe niște unelte ale neprihănirii” (Romani 6:12,13).
Viața creștină este un război. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12). În acest conflict dintre neprihănire și nelegiuire, noi putem avea succes numai prin ajutor divin. Voința noastră finită trebuie adusă sub puterea voinței Celui Infinit, omenescul trebuie împletit cu divinul. Astfel Duhul Sfânt ne va fi dat ca ajutor și orice biruință va fi un pas spre recuperarea proprietății răscumpărate a lui Dumnezeu, spre restaurarea chipului Său în suflet.
Domnul Isus acționează prin intermediul Duhului Sfânt pentru că El este reprezentantul Său. Prin El se insuflă viață spirituală în suflet, trezindu-i energiile pentru a face binele, curățindu-l de mizeria morală și făcându-l potrivit pentru Împărăția Sa. Isus are mari binecuvântări de dat, daruri bogate de distribuit printre oameni. El este Minunatul Sfetnic, infinit în înțelepciune și putere și, dacă vom conștientiza puterea Duhului Sfânt și ne vom lăsa modelați de ea, vom fi desăvârșiți în El. Ce gând! În Hristos „locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. [Noi avem] totul deplin în El.” Inima omenească nu va cunoaște niciodată fericirea până când nu se va lăsa modelată de Duhul lui Dumnezeu. Duhul armonizează sufletul renăscut cu modelul Isus Hristos. Prin influența Sa, dușmănia față de Dumnezeu este transformată în credință și dragoste, iar mândria, în umilință. Sufletul percepe frumusețea adevărului și Hristos este onorat prin excelența și perfecțiunea caracterului. Când sunt realizate aceste schimbări, îngerii izbucnesc în cântări de bucurie, și Dumnezeu și Hristos se bucură de sufletele modelate în asemănare divină. (Review and Herald, 25 august 1896)
Când s-au bucurat ultima dată îngerii de o schimbare pozitivă adusă de Duhul Sfânt în viața mea?
Căci cine nu iubește pe fratele său, pe care îl vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
1 Ioan 4:20
După înălțarea lui Hristos, Ioan s-a ridicat ca lucrător credincios și zelos pentru Domnul. Împreună cu ceilalți apostoli, a avut parte de revărsarea Duhului în Ziua Cincizecimii și, cu un nou zel și o nouă putere, a continuat să le spună oamenilor cuvintele vieții, căutând să le îndrume gândurile spre Cel Nevăzut. El a fost un predicator puternic, energic și convingător. Într-un limbaj frumos și cu un glas melodios, relata cuvintele și faptele lui Hristos, vorbind într-un mod care impresiona inima celor care îl ascultau. Simplitatea cuvintelor sale, puterea sublimă a adevărurilor pe care le rostea, precum și entuziasmul ce îi caracterizau predicarea l-au făcut să fie bine primit de toate clasele sociale.
Viața apostolului era în armonie cu învățăturile sale. Iubirea pentru Hristos care îi strălucea în inimă îl determina să depună o muncă zeloasă și neobosită pentru semenii săi și mai ales pentru frații săi din biserica creștină.
Hristos îi îndemnase pe primii ucenici să se iubească unii pe alții așa cum îi iubea El. În felul acesta, ei aveau să dea lumii mărturie despre faptul că Hristos era în ei, nădejdea slavei. „Vă dau o poruncă nouă”, a spus El, „să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (Ioan 15:34). Atunci când fuseseră rostite aceste cuvinte, ucenicii nu le-au putut înțelege, dar, după ce fuseseră martori la suferințele lui Hristos, după răstignirea, învierea și înălțarea Lui la cer și după coborârea Duhului Sfânt peste ei în Ziua Cincizecimii, ei au avut o înțelegere mai clară a iubirii lui Dumnezeu și a naturii acelei iubiri pe care ei trebuiau să o aibă unul față de altul. Atunci, Ioan a putut să le spună conlucrătorilor săi apostoli: „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi; și noi deci trebuie să ne dăm viața pentru frați.”
După coborârea Duhului Sfânt, când ucenicii au pornit să vestească un Mântuitor viu, singura lor dorință era salvarea sufletelor. Ei se bucurau de o dulce părtășie cu sfinții. Erau blânzi, grijulii, plini de abnegație, gata să facă orice sacrificiu pentru cauza adevărului. (Faptele apostolilor, pp. 546, 547)
Cum aș putea da mărturie în fața tuturor claselor sociale, asemenea apostolului Ioan?
Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care îl moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.
1 Petru 1:18,19
La aproximativ patruzeci de zile după nașterea lui Hristos, Iosif și Maria L-au dus la Ierusalim, să-L prezinte înaintea Domnului și să aducă jertfă. Acest lucru era în conformitate cu legea iudaică și, ca Înlocuitor al omului, Hristos trebuia să Se conformeze în totul legii. El fusese deja supus ritualului circumciziei, ca o asigurare că Se va supune legii.
Ca jertfă din partea mamei, legea cerea un miel de un an ca ardere-de-tot și un porumbel tânăr sau o turturea ca jertfă pentru păcat. Dar legea prevedea că, dacă erau prea săraci ca să aducă un miel, părinții puteau aduce o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru arderea-de-tot, iar celălalt ca jertfă pentru păcat.
Darurile aduse Domnului trebuiau să fie fără niciun defect. Aceste daruri Îl reprezentau pe Hristos, de unde rezultă clar că Isus Însuși nu avea niciun defect fizic. El era „Mielul fără cusur și fără prihană” (1 Petru 1:19). Structura Sa fizică nu era desfigurată de niciun defect; corpul Lui era puternic și sănătos. Şi, în tot timpul vieții Sale, a trăit în conformitate cu legile naturale. Atât fizic, cât și spiritual, El a fost un exemplu de ceea ce vrea Dumnezeu să fie oamenii prin ascultare de legile Sale.
Consacrarea întâiului născut provenea din cele mai îndepărtate timpuri. Dumnezeu făcuse promisiunea de a-L da pe Întâiul Născut al cerului pentru a-i salva pe păcătoși. Acest dar trebuia recunoscut în fiecare familie prin consacrarea întâiului născut. El trebuia devotat preoției, ca reprezentant al lui Hristos printre oameni.
În cursul eliberării lui Israel din Egipt s-a poruncit din nou consacrarea întâiului născut. Atunci când fiii lui Israel erau robi la egipteni, Domnul i-a poruncit lui Moise să meargă la faraon și să-i spună: „Așa vorbește Domnul: «Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. Îți spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut»” (Exodul 4:22,23). (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, pp. 50, 51)
Dacă Isus a fost „exemplul” meu perfect, cum mi-aș putea modela viața după El?
Iată ce zice Cel ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă și Cel ce umblă prin mijlocul celor șapte sfeșnice de aur.
Apocalipsa 2:1
Numele celor șapte biserici simbolizează biserica în diferite perioade ale erei creștine. Cifra șapte indică perfecțiunea și simbolizează faptul că mesajele se extind până la sfârșitul sfârșitului, în timp ce simbolurile folosite exprimă starea bisericii în diferite perioade ale istoriei lumii.
Despre Hristos se spune că El umblă în mijlocul sfeșnicelor de aur. În felul acesta este simbolizată legătura Sa cu bisericile. El este într-o continuă legătură cu cei din poporul Său. Le cunoaște adevărata stare. Le observă situația, pietatea, devoțiunea. Deși este Mare-Preot și Mijlocitor în sanctuarul de sus, El este totuși reprezentat ca umblând încoace și-ncolo în mijlocul bisericilor Sale de pe pământ. Cu o neobosită vigilență și o neîntreruptă atenție, El urmărește ca nu cumva lumina vreunuia dintre păzitorii Săi să scadă sau să se stingă. Dacă luminile sfeșnicului ar fi lăsate numai în grija omului, flacăra care pâlpâie s-ar micșora și s-ar stinge, însă El este adevăratul Străjer al casei Domnului, adevăratul Păzitor al curților templului. Grija Lui continuă, precum și harul Său susținător alcătuiesc sursa vieții și luminii.
Hristos este înfățișat ca ținând în mâna dreaptă șapte stele. Aceasta ne dă asigurarea că nicio biserică devotată celor ce i s-au încredințat nu are de ce să se teamă că ar pieri, deoarece nicio stea care se bucură de ocrotirea Celui Atotputernic nu poate fi smulsă din mâna lui Hristos. (...)
Aceste cuvinte le sunt adresate învățătorilor din biserică – cei cărora Dumnezeu le-a încredințat grele responsabilități. Influența plăcută, ce trebuie să fie din belșug în biserică, este strâns legată de slujitorii lui Dumnezeu, care trebuie să manifeste iubirea lui Hristos. Stelele cerului sunt sub controlul Lui. El le umple de lumină. El le ghidează mișcările. Dacă El nu ar face acest lucru, ar deveni stele căzătoare. Tot la fel și cu slujitorii Săi. Ei nu sunt decât unelte în mâinile Sale și orice faptă bună a lor este realizată prin puterea Sa. (...) Dacă ei vor privi la El așa cum El a privit la Tatăl, atunci vor fi făcuți în stare să facă lucrarea Sa. Dacă se vor baza în totalitate pe Dumnezeu, El le va da strălucirea Sa pentru a o reflecta în lume. (Faptele apostolilor, p. 585–587)
Cât de încurajator este să știu că Isus Se află chiar în mijlocul bisericii Sale, indiferent de provocări?