Desăvârșiți și deplin încredințați, să stăruiți în voia lui Dumnezeu!
Coloseni 4:12
Cel Infinit – Singurul care a fost în stare să aducă ordine și frumusețe în haosul și confuzia întunericului natural – este capabil să supună inima rebelă a omului și să-i aducă viața în conformitate cu voia divină. Duhul Lui poate liniști temperamentul omului rebel. (...)
Zi de zi construim caractere și le construim pentru eternitate. Dumnezeu dorește ca prin viața noastră să le oferim oamenilor din lume un exemplu despre ce ar trebui și ce ar putea să fie ei dacă ar asculta de Evanghelia lui Hristos. Să ne lăsăm pe mâna Domnului să facă El cu noi ce crede că e mai bine! (...) „Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9). Dacă vom construi în cooperare cu El, structura pe care o edificăm va crește zi de zi mai frumoasă și mai echilibrată sub mâna Meșterului Constructor și va dăinui veșnic.
Sfințirea este o lucrare progresivă. Este o acțiune continuă care conduce ființele umane sus și tot mai sus. Iubirea nu este lăsată în urmă, ci este adusă în viață ca însăși esența creștinismului.
Hristos ne spune: „Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit” (Matei 5:48). El este exemplul nostru. În timpul vieții Sale pământești, El a fost întotdeauna amabil și bun. Influența Lui era întotdeauna înmiresmată, pentru că în El locuia dragostea perfectă. El nu a fost niciodată acru și inabordabil și nu a făcut niciodată compromis cu răul pentru a avea ceva de câștigat. Dacă avem neprihănirea Lui, vom fi asemenea Lui în amabilitate, îngăduință și dragoste neegoistă. Locuind în lumina soarelui prezenței Sale, oare nu vom deveni noi mai blânzi prin harul Său?
Să ne onorăm mărturisirea de credință! Să ne împodobim viața cu trăsături frumoase de caracter! Asprimea în vorbire și fapte nu este de la Hristos, ci de la Satana. Oare Îl facem pe Hristos să Se rușineze de noi, rămânând alipiți de nedesăvârșirile și diformitățile noastre? Ne este promis harul Lui. Dacă Îl vom primi, ne va înfrumuseța viața. (...) Diformitatea va fi preschimbată în bunătate, perfecțiune. Viața noastră va fi împodobită cu harul care a făcut ca viața lui Hristos să fie atât de frumoasă.
Soarele apune: B 17:15, CT 17:05, IS 17:01, MS 17:15, SM 17:18, DJ 17:25, AR 17:27
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.”
Ioan 14:23
Să ne gândim la relația de familie pe care Hristos o evidențiază în acest text ca o realitate între Tatăl și copiii Săi. Prezența și călăuzirea Sa sunt un lucru permanent. Atâta vreme cât ne încredem în puterea salvatoare a Domnului Hristos, toate șiretlicurile și ademenirile oștilor căzute nu pot face nimic să ne rănească. Îngerii cerului sunt constant alături de noi, îndrumându-ne și protejându-ne. Dumnezeu a poruncit să avem alături puterea Lui salvatoare, care să ne facă în stare să împlinim toată voia Lui. Să ne însușim aceste promisiuni și să ne bucurăm de ele clipă de clipă! Să fim convinși că Dumnezeu ce spune aceea și face!
Cel care crede în Hristos are posibilitatea de a dobândi o experiență care să fie arhisuficientă pentru a-l plasa într-o bună relație cu Dumnezeu. Fiecare făgăduință din Cartea lui Dumnezeu ne oferă încurajarea că putem deveni părtași la natura divină. Iată deci ce posibilitate avem: să ne bazăm pe Dumnezeu, să credem Cuvântul Său, să împlinim lucrările Sale, și toate acestea pot fi făcute atunci când ne însușim divinitatea lui Hristos!
O asemenea posibilitate valorează pentru noi mai mult decât toate bogățiile lumii. Nu este nimic pe pământ care să se poată compara cu ea. Atunci când ne însușim puterea la care avem acces, ajungem să nutrim o speranță atât de puternică încât ne putem baza cu totul pe făgăduințele lui Dumnezeu. Profitând de posibilitățile care se află în Hristos, devenim fii și fiice ale lui Dumnezeu.
Există realizări superioare disponibile pentru creștin. El poate ajunge să dobândească elemente din ce în ce mai înalte. Ioan pune mare preț pe privilegiul de a fi creștin: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3:1). Umanitatea nu poate atinge un nivel mai înalt de demnitate decât cel sugerat aici. Omului îi este garantat privilegiul de a deveni moștenitor al lui Dumnezeu și comoștenitor cu Hristos. Celor care sunt astfel ridicați în rang le sunt desfășurate bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, care sunt de o valoare de o mie de ori mai mare decât bogăția lumii. Astfel, prin meritele lui Isus Hristos, omul limitat este înnobilat la părtășia cu Dumnezeu și cu Fiul Său preaiubit.
Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.
1 Corinteni 1:9
Adevăratul creștin ține ferestrele sufletului deschise către cer. El trăiește în părtășie cu Hristos. Voința lui este conformă cu voia lui Hristos. Cea mai înaltă dorință a lui este să devină din ce în ce mai asemănător cu Domnul lui, ca să poată spune împreună cu Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc..., dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20).
Conștiincioși și neobosiți, să ne străduim să atingem idealul lui Dumnezeu pentru noi! Nu ca pe o caznă să facem acest lucru, ci ca pe singurul mod de a dobândi adevărata fericire. Singura cale de a avea parte de pace și de bucurie este să avem o legătură vie cu Acela care Și-a dat viața pentru noi, care a murit ca noi să putem trăi și care trăiește ca să-Și unească puterea cu eforturile celor care se luptă să câștige.
Sfințenia este un acord constant cu Dumnezeu. Atunci, să nu ne străduim să fim noi oare ceea ce Hristos are o așa de mare dorință să fim – creștini în fapte și adevăr – ca lumea să poată vedea în viața noastră o manifestare a puterii salvatoare a adevărului? Această lume este școala noastră pregătitoare. Câtă vreme suntem aici ne vom întâlni cu încercări și greutăți. Necontenit, vrăjmașul lui Dumnezeu va căuta să ne abată de la această loialitate. Dar atâta timp cât Îi vom rămâne credincioși Lui, care S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, suntem în siguranță.
Întreaga lume este cuprinsă în îmbrățișarea lui Hristos. El a murit pe cruce ca să-l distrugă pe cel ce are puterea morții și ca să elimine păcatul din fiecare suflet care crede. El ne cheamă să ne dăruim pe noi înșine pe altarul slujirii, ca o jertfă vie. Să-i consacrăm fără rezerve lui Dumnezeu tot ceea ce avem și suntem!
În această școală inferioară, de pe pământ, să învățăm lecțiile care ne vor pregăti să intrăm în școala superioară, de sus, unde educația noastră va continua sub instruirea personală a lui Hristos! Apoi El ne va revela semnificația Cuvântului Său. În cele câteva zile care ne-au mai rămas din timpul nostru de probă, să nu ne comportăm noi oare ca bărbați și femei în căutarea vieții în Împărăția lui Dumnezeu și chiar a păcii ei eterne? Nu ne putem permite să ratăm privilegiul de a-L vedea pe Isus față în față și să auzim de pe buzele Lui istoria răscumpărării.
Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos.
Efeseni 1:2
„Har și pace!” Noi datorăm totul harului gratuit al lui Dumnezeu. Harului din legământul instituit în vederea adopției noastre. Harul dovedit de Mântuitor a dus la răscumpărarea, la regenerarea și la ridicarea noastră la rangul de moștenitori cu Hristos. Nu pentru că noi L-am fi iubit mai întâi ne-a iubit Dumnezeu, ci pentru că, „pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8) (...) Cu toate că, prin neascultare, noi am fi meritat aversiunea și condamnarea lui Dumnezeu, El nu ne-a uitat, lăsându-ne să ne luptăm cu puterea vrăjmașului. Îngerii cerului poartă bătăliile noastre și, cooperând cu ei, noi putem fi victorioși asupra puterilor întunericului.
Nu am fi înțeles niciodată semnificația cuvântului „har”, dacă nu am fi căzut. Dumnezeu îi iubește pe îngerii fără păcat care sunt în serviciul Lui și sunt ascultători de toate poruncile Lui, dar acestora nu le dă har. Aceste ființe cerești nu cunosc harul și nu au niciodată nevoie de el, pentru că nu au păcătuit niciodată. Harul este un atribut al lui Dumnezeu arătat ființelor umane nevrednice. Nu noi l-am căutat, ci el a fost trimis să ne caute. Dumnezeu Se bucură să reverse harul Său asupra tuturor celor care tânjesc după el, dar nu pentru că aceștia ar fi demni de el, ci tocmai că sunt absolut nedemni. Nevoia noastră este exact ceea ce ne califică pentru certitudinea că vom primi acest dar.
Rezervele de har ale lui Dumnezeu așteaptă solicitarea oricărui suflet bolnav de păcat. Acesta va vindeca orice boală spirituală. Prin el, inimile pot fi curățate de orice pată. Acesta este remediul Evangheliei pentru oricine crede.
Oricât de mult am avansa zilnic în sus pe cărarea spre sfințenie, tot vom mai avea de descoperit înălțimi care trebuie atinse. Dar fiecare încordare a mușchilor spirituali, fiecare bătaie a inimii și a minții scot la lumină abundența rezervelor de har, esențial pentru înaintarea noastră.
Cu cât contemplăm mai mult aceste bogății, cu atât intrăm mai mult în posesia lor și cu atât vor deveni mai vizibile meritele jertfei lui Hristos, ocrotirea oferită de neprihănirea Sa, iubirea Sa inexprimabilă, plinătatea înțelepciunii Lui și puterea Sa de a ne înfățișa înaintea Tatălui fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta.
Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4:7
Păcatul ne-a distrus pacea. Câtă vreme sinele nu este supus, nu ne putem găsi odihna. Patimile abile ale inimii nu pot fi controlate de nicio putere omenească. În acest punct suntem la fel de neajutorați ca ucenicii încercând să controleze furtuna înverșunată. Dar Cel care a cerut prin cuvinte liniștirea talazurilor înfuriate ale Galileei are un cuvânt de liniștire pentru fiecare suflet. Oricât de fioroasă este furtuna, cei care se îndreaptă spre Isus cu strigătul: „Doamne, salvează-ne!” vor găsi eliberare. Harul Lui, care împacă sufletul cu Dumnezeu, liniștește învolburarea patimilor umane și iubirea Sa aduce odihnă inimii. (...) „Fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1). „Lucrarea neprihănirii va fi pacea; roadele neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie” (Isaia 32:17).
Oricine consimte să renunțe la păcat și își deschide inima față de iubirea lui Hristos devine un beneficiar al acestei păci cerești. Nu există niciun alt temei pentru pace decât acesta. Harul lui Hristos primit în inimă reduce dușmănia, domolește rivalitatea și umple sufletul de dragoste. Cine este în pace cu Dumnezeu și cu semenii nu poate fi făcut nefericit. Invidia nu își va găsi loc în inima lui, gândurile rele nu vor avea ce căuta aici, ura nu poate exista. Inima care este în armonie cu Dumnezeu devine părtașă la pacea cerului și își va răspândi influența binecuvântată. Spiritul păcii se va așterne ca roua peste inima obosită și tulburată de vrajba lumii.
Urmașii lui Hristos sunt trimiși în lume cu un mesaj de pace. Acela care, prin influența tăcută și neconștientizată a vieții lui sfinte, va manifesta iubirea lui Hristos; acela care, prin cuvinte și fapte, îi va determina pe alții să renunțe la păcat și să-și predea inima lui Dumnezeu este un aducător de pace.
„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5:9). Atitudinea împăciuitoare este dovada legăturii lor cu cerul. Savoarea plăcută a lui Hristos îi înconjoară. Mireasma de viață, frumusețea caracterului arată lumii faptul că ei sunt copii ai lui Dumnezeu. Oamenii vor cunoaște că aceștia au fost cu Isus.