Nu te socoti singur înțelept; teme-te de Domnul și abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău și răcorire oaselor tale.
Proverbele 3:7,8
Sănătatea nu este totul, a spus cineva, însă fără sănătate totul e nimic. Trupul și sufletul merg împreună, stau împreună, și, așa cum sufletul prosperă, Dumnezeu dorește ca și trupul tău să fie perfect sănătos. Sănătatea înseamnă bunăstare fizică, mintală, socială, și nu doar lipsa bolii sau a infirmității.
Dumnezeu a zis: „Dacă vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă” (Exodul 15:26). Ce făgăduință minunată!
Mulți oameni spun: Ceea ce mănânc și beau e treaba mea. Dar Biblia spune: „Nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit!» Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6:7).
Prietene, dacă vrei să seceri sănătate, trebuie să semeni sănătate prin ascultare de legile sănătății. Dumnezeu a stabilit legi pentru corpurile noastre și, dacă le ascultăm, vom avea sănătate, dacă nu, vom avea o sănătate șubredă sau chiar boli. Și vom ajunge la concluzia unei foste paciente de la Saned, care spunea: „De ce n-am fost noi atenți la sănătatea noastră din tinerețe, ca să nu mai suferim atât?”
Gândiți-vă la aceasta. Despre câți oameni vă puteți aminti în decursul ultimilor ani care au murit la o vârstă înaintată? Vedeți, omul se distruge singur puțin câte puțin, prin neascultare de legile naturale ale sănătății. De fapt, noi ne săpăm propriul mormânt cu lingura și cu furculița noastră.
Prietene, amintește-ți că făgăduințele Bibliei sunt și pentru tine. Filipeni 4:13 spune: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” Isus dorește să rupă cătușele păcatului care ne leagă și să ne elibereze. Să-I dăm șansa să facă aceasta în viețile noastre alegând să mâncăm, să bem și să trăim spre slava lui Dumnezeu.
Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
Faptele apostolilor 10:38
Câtă frumusețe în aceste cuvinte! Câtă nevoie avem de un astfel de OM azi, printre noi!
Din clipa în care am pășit cu pași timizi pe poarta Facultății de Medicină, am văzut cum suferința și boala schimbă viețile oamenilor. Am văzut bolnavi care priveau spre medic și sperau să le aducă alinare și chiar vindecare.
Am văzut medici cărora nicio suferință nu le atingea sufletul și treceau repede de la un caz la altul, și am văzut medici care se așezau lângă cel suferind și încercau să încurajeze, să susțină și să ridice pe cel apăsat de suferință.
„În lucrarea pe care o făcea ca medic, el (Luca) slujea celor bolnavi și apoi se ruga pentru ca puterea vindecătoare a lui Dumnezeu să coboare asupra celor năpăstuiți. Astfel, era deschisă calea pentru solia Evangheliei. Succesul ca medic al lui Luca l-a ajutat să câștige multe ocazii de a-L predica pe Hristos printre păgâni. Planul divin este ca și noi să lucrăm cum au lucrat ucenicii. Vindecarea fizică este legată de însărcinarea evanghelică. În lucrarea Evangheliei, predicarea și vindecarea nu trebuie separate niciodată” (Divina vindecare, p. 140).
Privind la marele Medic, mă gândesc acum ce privilegiu a fost pentru oamenii din timpul lui Isus din Nazaret să aibă în mijlocul lor un vindecător ceresc, un OM care face bine, care nu Se sfiește să pună mâna peste oricine Îl cheamă în ajutor!
Când scriu aceste rânduri, mă gândesc la acele cazuri disperate, care caută ajutor de specialitate la medici sau clinici renumite, investesc bani și călătoresc mii de kilometri pentru a fi vindecați sau, pur și simplu, pentru a mai prelungi viața puțin. Ca să vorbești cu Isus despre suferința ta nu trebuie să cheltui nimic, nu trebuie nici măcar să te deplasezi un pas, trebuie doar să privești spre cer!
La fel ca pe vremuri, când Isus era pe pământ și umbla din loc în loc, vindecând și alinând pe bolnavi, și astăzi te așteaptă să vii la picioarele Lui cu durerea și suferința ta!
Am avut o mare bucurie în Domnul.
Filipeni 4:10
„Cei care procedează așa trăiesc o viață fericită. Nici de pe buzele lor, nici dinăuntrul sufletului lor, nu va ieși vreun cuvânt de nemulțumire, deoarece ei nu se consideră cu nimic mai buni decât alții. Ascundeți-vă în Isus Hristos! Atunci, adevărul pe care l-a avut Dumnezeu de-a lungul tuturor timpurilor vă va pregăti pentru viața viitoare, nemuritoare. Dacă aveți încredere în Cel Atotputernic, experiența voastră nu va fi superficială, ci va fi o experiență personală veritabilă” (Minte, caracter, personalitate, p. 523).
„Există mulți care au o idee greșită despre viața și caracterul Domnului Hristos. Ei cred că Domnul Isus a fost complet lipsit de căldură, seninătate și voioșie, că El a fost aspru, sever și trist. În multe cazuri, întreaga lor experiență religioasă este influențată de asemenea concepții întunecate” (Minte, caracter, personalitate, p. 159).
„Se spune că Isus a plâns adesea, dar nu a fost văzut niciodată râzând. Într-adevăr, Mântuitorul nostru a fost un Om al durerii, obișnuit cu suferința, deoarece El Şi-a deschis inima față de toate necazurile oamenilor. Dar, cu toate că viața Sa a fost o viață a dăruirii de sine, umbrită de durere și grijă față de alții, starea spiritului Său nu era disperată. Înfățișarea Sa nu era marcată de expresia durerii, a tristeții și a nemulțumirii, ci de o seninătate plină de pace. Inima Sa era un izvor proaspăt de viață și, oriunde mergea, ducea cu Sine odihnă, liniște, pace, bucurie și voioșie” (Minte, caracter, personalitate, p. 160).
„Curajul, speranța, credința, compasiunea și iubirea contribuie la sporirea sănătății și prelungesc viața. O minte mulțumită și un spirit voios sunt sănătate pentru trup și putere pentru suflet. «O inimă veselă este un bun leac» (Proverbele 17:22)” (Minte, caracter, personalitate, p. 594).
„Sănătatea, viața și fericirea sunt rezultatul ascultării de legile naturale care ne guvernează trupurile. Dacă voința noastră se află în acord cu voința lui Dumnezeu, (...) El va păstra organismul omenesc într-o bună condiție și va reface puterile fizice, mintale și morale, pentru a putea lucra prin noi spre slava Lui. Puterea Lui restauratoare se manifestă în trupurile noastre fără încetare” (Minte, caracter, personalitate, p. 521).
Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruie înțelepciunea și slava.
Eclesiastul 10:1
Lumea sportului ne oferă nenumărate exemple de situații în care o mică neatenție îl face pe atlet să piardă trofeul pentru care a muncit o viață întreagă.
În anul 2018, în finala Cupei Campionilor din Europa la fotbal, portarul Loris Karius a pasat mingea direct în piciorul atacantului de la echipa adversă, iar, câteva minute mai târziu, la un simplu șut de la distanță, a lăsat mingea să îi treacă printre mâini. Trofeul a fost câștigat de cealaltă echipă, iar Loris n-a mai avut șansa să ajungă departe în acea competiție. Din cauza unei greșeli a portarului, toată echipa a pierdut meciul și trofeul. În cazul sporturilor de echipă, nu contează cât de buni sunt unii jucători dacă ceilalți fac greșeli monumentale.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, englezii au reușit să spargă codul de comunicare al nemților, Enigma. Acest lucru le-a permis englezilor și aliaților să aibă întotdeauna o mișcare în avans față de armata nemților și, într-un final, le-a permis să câștige războiul. Dacă n-ar fi fost spart codul, nu știu cum s-ar fi sfârșit războiul și cum ar fi arătat Europa astăzi.
Am văzut odată o cursă de Formula 1 în care pilotului care se afla pe locul întâi, la câteva sute de metri de linia de sosire, i s-a terminat carburantul și nu a mai putut continua, pierzând toate punctele, fiind în aceeași situație de clasament ca și cum n-ar fi plecat de la start.
Îmi vin în minte încă zeci de exemple de genul acesta, dar mă opresc și îți pun o întrebare: În privința sănătății tale, a relațiilor, a spiritualității și a altor domenii, te mulțumești și cu mai puțin sau îți dorești să duci până la capăt ceea ce ai început?
Poate îți spui că ești un om echilibrat, care nu face excese, sau că sunt alții care își neglijează sănătatea mult mai mult decât o faci tu în prezent. Adu-ți aminte cât de mult contează micile detalii și începe chiar de astăzi să fii mai atent la ele.
Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
Plângerile 3:25,26
„În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare.” Așa sună o parte din jurământul lui Hipocrate.
În cea mai vulnerabilă stare a noastră, ne lăsăm sănătatea și viața în mâinile medicilor care, după zeci de ani de studii și specializări în una dintre cele mai nobile profesii, sunt capabili să ne salveze.
Secția de terapie intensivă este printre cele mai importante departamente ale unui spital. Aici se află pacienți ale căror funcții vitale depind de aparate și echipamente, de competența și profesionalismul medicilor și ale asistenților medicali. Este locul unde se duce lupta dintre viață și moarte. Încrederea și speranța familiilor se rezumă la așteptarea deciziilor medicilor și a intervenției divine, de aceea este o conexiune specială între medic și Dumnezeu. La intrarea pe Secția de terapie intensivă, adevărul este că Dumnezeu este acolo și face minuni zi de zi. Dumnezeu nu întârzie niciodată cu răspunsurile Sale și intervine atunci când este momentul potrivit. În natura noastră umană este foarte ușor să ne îngrijorăm, să ne lăsăm descurajați sau să fim lipsiți de răbdare atunci când așteptăm răspunsul Domnului. Dacă ne încredem pe deplin în El și în Cuvântul Său, știm că Domnul e bun și ne dorește doar binele.
Profetul Ieremia a fost martorul unei așteptări pe care poporul Israel o avea după groaznica pustiire a Ierusalimului, așteptând îndurarea lui Dumnezeu, însă așteptarea lor nu era marcată de timp, ci de atitudine, iar ei trebuiau să aștepte în tăcere ajutorul Domnului. Prăbușirea Ierusalimului a fost un eveniment de importanță epocală, iar Ieremia știa că singura lor nădejde este Dumnezeu și dorea să se asigure că poporul său nu se va împietri în exil, ci se va întoarce din toată inima lor la Dumnezeu.
„Lucrați în credință și lăsați rezultatele pe seama lui Dumnezeu. Rugați-vă în credință și misterul providenței Sale va aduce răspunsul ei... Așteptați nu cu neliniște iritată, ci cu credință neclintită, cu încredere nezguduită” (Mărturii, vol. 7, p. 245).