- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Nu te mira că ți-am zis: „Trebuie să vă nașteți din nou.”
Ioan 3:7
Marele adevăr al convertirii inimii de către Duhul Sfânt este prezentat în cuvintele lui Hristos către Nicodim: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. (...) Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duh este duh” (Ioan 3:3-6).
Prin înnoirea inimii produce harul lui Dumnezeu transformarea vieții. O schimbare superficială exterioară nu este suficientă pentru a ne aduce în armonie cu Dumnezeu. Mulți încearcă o reformă corectând pe ici, pe colo obiceiuri rele și astfel speră să devină creștini, dar ei nu încep bine. Prima acțiune trebuie să vizeze inima. (...)
Plămădeala adevărului lucrează în ascuns, în liniște și în permanență în vederea transformării sufletului. Înclinațiile naturale sunt domolite și supuse. Gânduri noi, emoții noi, motivații noi sunt sădite. Caracterul este acordat la un nou standard – viața lui Hristos. Mintea este schimbată, facultățile sunt trezite la acțiune pe o nouă direcție. Omul nu este dotat cu noi facultăți, ci capacitățile pe care deja le are sunt sfințite. Conștiința este trezită.
Scripturile constituie marele instrument de transformare a caracterului. Hristos S-a rugat: „Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Dacă este studiat și ascultat, Cuvântul lui Dumnezeu acționează în inimă aducând sub control fiecare trăsătură nesfântă. Duhul Sfânt vine să convingă de păcat, iar credința izvorâtă în inimă acționează conform iubirii lui Hristos, aducându-ne în armonie cu voința Sa – în trup, suflet și duh.
Omul percepe pericolul. Își vede nevoia de schimbare a caracterului, a inimii. Intră în alertă și i se activează fricile. Duhul lui Dumnezeu lucrează în el și, „cu frică și cutremur”, omul începe să acționeze el însuși, căutând să-și vadă defectele de caracter și cum să aducă schimbarea necesară în viața lui. (...) Își mărturisește păcatele lui Dumnezeu și, dacă a făcut vreun rău cuiva, îl mărturisește celui prejudiciat. (...) El acționează în armonie cu lucrarea Duhului Sfânt, iar convertirea sa este autentică.
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist” .
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.
Ioan 3:8
Duhul Sfânt depune eforturi pentru fiecare om. Este vocea lui Dumnezeu vorbind sufletului.
Nicio argumentare omenească din partea celui mai învățat om nu poate defini lucrarea Duhului Sfânt asupra minții și caracterului uman. Totuși efectele se văd în viață și în fapte. (...)
Chiar dacă nu-L putem vedea pe Duhul Sfânt știm că oamenii care erau morți în nelegiuiri și păcate ajung convertiți și consacrați sub acțiunea Lui. Cei ușuratici și fără căpătâi devin serioși. Cei încăpățânați se pocăiesc de păcate și cei fără credință cred. Cei pasionați de jocuri de noroc, bețivii, desfrânații devin integri, stăpâniți și curați. Rebelii și îndărătnicii devin blânzi, asemenea lui Hristos. Când vedem aceste transformări ale caracterului putem fi siguri că puterea de convertire a lui Dumnezeu l-a transformat pe om pe de-a-ntregul. Noi nu-L vedem pe Duhul Sfânt, dar vedem dovezile lucrării Sale în schimbarea caracterului celor care erau păcătoși împietriți și îndărătnici. Așa cum vântul prin forța lui mișcă falnicii copaci și îi doboară, și Duhul Sfânt poate lucra asupra inimii oamenilor și niciun om mărginit nu poate descrie exact lucrarea lui Dumnezeu. (...)
Nu poți vedea mijlocul prin care acționează, dar Îi vezi efectele.
Cei care nu doar aud cuvintele lui Hristos, ci le și împlinesc, manifestă în caracter lucrarea Duhului Sfânt. Rezultatul acțiunii interioare a Duhului Sfânt este demonstrat în comportamentul exterior. Viața creștinilor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, și Dumnezeu îi recunoaște pe cei care sunt ai Lui, declarând: „Voi sunteți martorii Mei.” Ei dovedesc că puterea divină le influențează inima și le modelează comportamentul. Faptele lor dovedesc că Duhul Sfânt mișcă omul pe dinăuntru, iar cei care le sunt prin preajmă au convingerea că aceștia au făcut din Isus Hristos modelul lor.
Cei care sunt în legătură cu Dumnezeu sunt canale ale puterii Duhului Sfânt. (...) Viața lăuntrică a sufletului se va manifesta în comportamentul vizibil.
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.
Isaia 1:18
Ceea ce ar trebui să ne producă cea mai profundă bucurie este faptul că Dumnezeu ne iartă păcatul. Dacă Îl credem pe cuvânt pe Dumnezeu și ne lăsăm de păcate, El este pregătit și doritor să ne curețe de orice nelegiuire. El ne va da o inimă curată și va locui în noi prin Duhul Sfânt, pentru că Isus trăiește să mijlocească pentru noi. Dar (...) lucrurile spirituale trebuie înțelese în mod spiritual. Numai o credință vie, activă, continuă, care poate discerne voia lui Dumnezeu, își poate însuși promisiunile și poate avea parte de beneficiile adevărurilor Cuvântului Său. Nu pentru că suntem neprihăniți, ci pentru că suntem dependenți, greșiți, rătăcitori și neajutorați avem noi nevoie să ne bazăm pe neprihănirea lui Hristos, nu pe neprihănirea noastră.
Când vei primi cuvintele lui Hristos ca și cum ți-ar fi adresate personal, când vei aplica fiecare adevăr la tine însuți ca și când ai fi singurul păcătos de pe fața pământului pentru care a murit Hristos, atunci vei învăța să ceri prin credință meritele sângelui Salvatorului crucificat și înviat. (...)
Mulți consideră că, din cauza defectelor lor de caracter, le este imposibil să atingă standardul stabilit de Hristos, dar ei nu au altceva de făcut decât să se umilească la fiecare pas sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Hristos nu-i evaluează pe oameni după cantitatea de fapte pe care le îndeplinesc, ci după atitudinea cu care ei lucrează.
Când îi vede pe oameni luându-și poverile și încercând să le poarte cu smerenia minții, cu neîncredere în sinele lor și cu încredere în Hristos, El adaugă la lucrarea lor perfecțiunea și suficiența Lui proprie, astfel încât ei să fie acceptați de Tatăl. Noi suntem primiți în Preaiubitul Său. Defectele păcătosului sunt acoperite de perfecțiunea și plinătatea Domnului, Neprihănirea noastră. Cei care, cu o voință sinceră, cu o inimă pocăită, depun eforturi umile să se ridice la nivelul cerințelor lui Dumnezeu sunt priviți de către Tatăl cu iubire miloasă și blajină. El îi consideră copii ascultători, iar neprihănirea lui Hristos le este împărtășită acestora.
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist” .
Soarele apune: B 17:04, CT 16:55, IS 16:49, MS 17:04, SM 17:06, DJ 17:14, AR 17:15
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!
Psalmii 51:10
Strigătul tău către Dumnezeu să fie: „Convertește-mi sufletul în profunzimea lui!” Insistă pe lângă Dumnezeu să-ți dea puterea transformatoare a harului Său! Perseverează pe lângă Salvatorul tău, așa cum a făcut Iacov, până când Dumnezeu îți va arăta nu numai cine ești tu, ci și cine este El și până când vei putea să vezi în Isus o sursă de putere și susținere, de strălucire și forță pe care nu le-ai simțit sau conștientizat niciodată. Salvarea sufletului tău este într-un mare pericol și, te implor, nu-ți înșela singur sufletul! Dacă, prin credință, te vei prinde consecvent de promisiunile Domnului, vei reuși. Aceasta este victoria care depășește lumea și chiar și credința noastră.
Atâta vreme cât ești sincer cu tine însuți, nu există nicio putere adversă pe pământ sau în iad care să fie în stare să-ți distrugă pacea sau să-ți întrerupă comuniunea cu Dumnezeu. Dacă te temi de Dumnezeu, nu vei umbla în nesiguranță. Atunci când Îl rogi, El va împlini toate nevoile cerute de sufletul tău. Un creștin eminent a spus cândva: „De nimic nu mă tem din întregul univers decât ca nu cumva să nu-mi știu datoria sau să nu reușesc să mi-o împlinesc.” (...) Ia poziție de partea lui Isus, chiar dacă s-ar putea să fie nevoie de sacrificiu, de renunțare de sine! Ia poziție de partea lui Isus oriunde, oricând, ridică-te în favoarea Lui! Achită-te de îndatoriri ca și când ai putea privi dincolo de perdea și ai vedea ochii lui Dumnezeu îndreptați asupra ta și luând notă de fiecare acțiune! El te-a cumpărat cu sângele Lui și, când ai nevoie de ajutorul Lui, cere-I-l și îl vei avea! Și atunci Isus va lua poziție în favoarea ta.
Viața ta, scurtă și nesigură, să fie o pregătire continuă pentru viața veșnică viitoare! Ispitele sunt lăsate să vină asupra noastră ca să ne scoată la iveală caracterul și să ne îndepărteze defectele. Există chemări permanente la păcat care sunt deghizate ca să înșele și să târască sufletul în ruină. Satana se va transforma într-un înger de lumină și complotează continuu să-l deposedeze pe Dumnezeu de slava Sa prin distrugerea sufletelor. Te rog, pentru binele sufletului tău, împotrivește-te diavolului și el va fugi de la tine! Agață-ți sufletul neajutorat de Dumnezeu!
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist” .
Soarele apune: B 17:05, CT 16:56, IS 16:51, MS 17:05, SM 17:07, DJ 17:16, AR 17:17
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți, care nu au nevoie de pocăință.
Luca 15:7
Minunata parabolă rostită de Domnul Hristos despre o oaie pierdută și păstorul care le lasă pe celelalte nouăzeci și nouă și merge să o caute pe cea pierdută ilustrează grija Marelui-Păstor. El nu Își privește neglijent oile, spunând: „Am nouăzeci și nouă și mă costă prea mult deranj să merg să o caut pe cea rătăcită. Las-o, că vine ea înapoi! Atunci am să-i deschid ușa staulului să intre, dar acum nu pot merge după ea.” Nu! (...) El numără și iar numără turma, iar când este sigur că una lipsește, nu mai stă pe gânduri. Le lasă pe cele nouăzeci și nouă în staul și, oricât ar fi de întunecată și furtunoasă noaptea, oricât ar fi de periculoasă și neplăcută calea, oricât ar fi de lungă și riscantă căutarea, el nu contenește și nici nu șovăie până când cea pierdută nu este găsită.
Atunci când o găsește, se poartă el cu indiferență? O cheamă și îi poruncește rătăcitei să vină după el? O amenință și o bate sau o face să meargă înaintea lui, repetând cu supărare și reproșându-i toate câte a îndurat din cauza ei? Nu! Pune oaia obosită, epuizată și rătăcitoare pe umerii săi și (...) se întoarce cu ea la staul. Își exprimă recunoștința în cântări melodioase de bucurie și coruri cerești se alătură revărsării de bucurie a păstorului. (...) Întrucât „va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți, care nu au nevoie de pocăință.” Isus spune: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine” (Ioan 10:14). Așa cum păstorul pământesc își cunoaște oile, tot astfel Marele-Păstor Își cunoaște turma care este răspândită în întreaga lume. (...) „«Voi sunteți oile Mele, oile pășunii Mele, și Eu sunt Dumnezeul vostru», zice Domnul Dumnezeu” (Ezechiel 34:31).
Oricât de umili, oricât de înălțați am fi, fie că ne aflăm în umbra adversității sau în lumina prosperității, noi suntem oile Sale, turma pășunii Sale și ne aflăm în grija Marelui-Păstor.
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist” .