- Detalii
- Scris de: Ioana Ciobanu
- Categorie: Devoțional de dimineață
Totuși, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
Romani 8:37
În ziua de astăzi, supraalimentarea a devenit una dintre cauzele principale ale supraponderalității, obezității și tuturor bolilor aferente acestora: hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat de tip 2, boli coronariene, accident vascular cerebral, osteoartrită, apnee de somn și patologii respiratorii, multiple tipuri de cancer, patologii psihiatrice etc. Și acest lucru nu afectează numai adultul. De multe ori mă lovesc în practica de zi cu zi cu mame sau bunici care au fost învățate să hrănească copilul până când ajunge rotofei și cu obrăjorii plini, pentru că acesta este un semn de sănătate. Deși a mânca mult nu este recomandat, totuși diversitatea alimentelor la fiecare masă este importantă pentru un aport nutrițional echilibrat. „Nu ar trebui să fie o mare varietate la niciuna dintre mese, pentru că acest lucru încurajează supraalimentarea și produce indigestie. […] Nu trebuie să ne asigurăm în Sabat o cantitate mai mare sau o varietate mai mare de hrană decât în alte zile. În schimb, mâncarea ar trebui să fie mai simplă și să consumăm mai puțin, pentru ca mintea să poată fi viguroasă și limpede, încât să poată înțelege lucrurile spirituale” (Divina vindecare, p. 307).
Îmi amintesc că atunci când eram mică, în fiecare vineri, mama pregătea ceva special, ceva ce nu era pe masa noastră de rutină și pentru care abia așteptam să vină ziua de Sabat. Uneori era ceva dulce, alteori pâinea o împletea sub formă de rândunele și le punea floricele sau semințe în loc de ochi. „Mai ales în familiile în care sunt copii, este bine ca în Sabat să se pregătească ceva care să fie privit ca delicatesă, ceva pe care familia nu-l servește în fiecare zi” (Divina vindecare, p. 307).
Te provoc ca din această zi să nu mai pui pe masă atâtea feluri de mâncare o dată, ci câte un fel la fiecare masă. Iar dacă ai copii, găsește o mâncare preferată a celui mic pe care să i-o pregătești pentru Sabat. În felul acesta va aștepta ziua de Sabat cu mare bucurie și va putea să aibă amintiri plăcute pentru viitor.
- Detalii
- Scris de: Gabriela Gocică
- Categorie: Devoțional de dimineață
Alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
Filipeni 3:14
Diriginta unei clase a organizat un concurs structurat în patru etape. Scopul acestui concurs era acela de a-i determina pe copii să-și îmbunătățească cunoștințele de cultură generală și să învețe să lucreze în echipă. A antrenat întreaga clasă și la fiecare etapă adăuga un nou set de întrebări, însă în așa fel încât toți elevii să poată câștiga. Au câștigat aceia care au fost atenți la detalii.
Suntem și noi chemați astăzi să participăm la alergare pentru a câștiga un premiu – Cerul. Cât de mult ne dorim acest lucru și cât de atenți suntem la detaliile oferite de organizator – Isus Hristos?
Fiecare experiență și fiecare element pe care ni le-a pus la dispoziție ne determină să participăm, zi de zi, alături de El, pentru a atinge ținta.
Pentru o viață plină de sens, Dumnezeu ne invită să ne punem ținte, să alergăm.
Alergarea sub toate formele sale reprezintă unul dintre cele mai eficiente exerciții ce pot fi practicate de orice persoană. Deși poate părea o activitate banală, din cauza simplității ce îi este caracteristică, alergarea are multe beneficii asupra organismului și asupra psihicului uman.
Iată câteva dintre acestea: stimulează sistemul imunitar, ajută la pierderea în greutate, crește încrederea în sine, elimină stresul, îmbunătățește capacitatea pulmonară, menține sănătatea inimii și contribuie la sănătatea mușchilor și a articulațiilor.
Din punct de vedere spiritual, alergarea menține gândul și ființa noastră în armonie cu cerul. Alergarea după Dumnezeu ne determină să deschidem cartea, Biblia, și să fim atenți la elementele care ne arată ținta.
„Nimeni nu ar trebui să dea greș în a atinge, în sfera lui, desăvârșirea caracterului creștin. În natura Sa umană, desăvârșită printr-o viață de continuă împotrivire față de rău, Mântuitorul a arătat că, prin conlucrarea cu Divinitatea, ființele omenești pot chiar în această viață să ajungă desăvârșirea caracterului. Aceasta este asigurarea lui Dumnezeu dată nouă, ca noi să putem dobândi biruința deplină” (Faptele apostolilor, p. 443).
- Detalii
- Scris de: Teodora Păcurar
- Categorie: Devoțional de dimineață
El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau.
Marcu 5:20
Experiența omului posedat ne provoacă să ne întoarcem la lumea reală, locul nostru distorsionat de păcat, o lume artificială și superficială, în care ne ducem viața și existența zi de zi. O lume tributară postcreștinismului, fără principii durabile, fără adevăruri absolute. O lume a rutinei serviciului, școlilor, facturilor, stresului și toate celelalte, bune și mai puțin bune.
Cum putem face noi, adventiștii de ziua a șaptea, o demonstrație a importanței și a beneficiilor aplicării principiilor reformei sănătății?
Când fostul demonizat, aflat acum sub stăpânirea Duhului lui Dumnezeu, a istorisit experiența lui, oamenii de pretutindeni ascultau cu surprindere și uimire. De ce? Pentru că un om vindecat de Isus este mai sănătos decât un om care nu are nevoie de vindecare. Rezultatele lucrării acestui demonizat vindecat de către Domnul Hristos ar trebui să aducă multă încurajare celor care poate și-ar închipui că propria lor capacitate și educație nu sunt suficiente pentru a-i face în stare să dea mărturie eficientă pentru Hristos. Aceia care-L iubesc cu sinceritate pe Hristos și a căror viață a fost transformată de puterea Lui n-au nevoie decât să spună în mod simplu altora tot ce a făcut Domnul pentru ei (vers. 19), și oamenii vor putea fi câștigați la Hristos, la Acela care „suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Isaia 53:4).
Ca martori ai lui Hristos, trebuie să spunem ce știm, ce am văzut, auzit și simțit. Putem mărturisi ceea ce știm despre harul lui Hristos. Aceasta este mărturisirea pe care o cere Domnul și din lipsa căreia lumea piere.
„Suntem martori ai lui Dumnezeu în măsura în care descoperim în noi înșine lucrarea unei puteri de sorginte divină. Fiecare individ are o viață deosebită de a tuturor celorlalți și o experiență care diferă în mod radical de a lor. Dumnezeu dorește ca lauda noastră să se înalțe către El, purtând amprenta specifică a personalității noastre” (Divina vindecare, p. 100).
- Detalii
- Scris de: Paula-Cristina Morariu
- Categorie: Devoțional de dimineață
Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
Ioan 11:12
În timp ce dormim, corpurile noastre lucrează din greu să se vindece și să se repare. Somnul oferă timp trupului să-și revină din stresul zilei, pregătindu-l pentru noile provocări care îi stau înainte.
Impactul somnului asupra organismului uman a stârnit, de-a lungul timpului, interesul oamenilor de știință. Un grup de cercetători din Statele Unite a studiat efectele vindecătoare ale somnului asupra unor voluntari cărora le-au fost provocate răni superficiale la nivelul pielii. Primul grup de participanți a dormit între șapte și nouă ore per noapte, iar al doilea grup al studiului a fost privat de somn prin activități precum plimbări, jocuri video sau urmăritul programelor televizate. În finalul studiului, participanții care au avut un program de somn adecvat s-au vindecat în trei zile, comparativ cu cinci zile, în cazul voluntarilor care nu s-au odihnit.
În timpul somnului, corpul produce mai multe globule albe, întărind astfel sistemul imunitar în lupta cu virusurile sau bacteriile. Procesele reparatorii țintesc și mușchii afectați de activitatea fizică intensă de pe parcursul zilei, ameliorând durerile musculare, refacerea mușchilor deteriorați și vindecarea mai rapidă a rănilor. Odată cu începerea somnului, tensiunea arterială scade, respirația încetinește, mușchii se relaxează, inima fiind astfel mai puțin supusă solicitărilor. Creierul are, de asemenea, nevoie de somn pentru a elimina toxinele și a se pregăti pentru sarcinile zilei. Efecte favorabile sunt observate și asupra sănătății ficatului sau în menținerea unei greutăți corporale optime.
Dumnezeu ne-a creat pentru o viață de bucurie și sănătate. Însă nu vom putea experimenta pe deplin frumusețea vieții oferite de Dumnezeu în absența odihnei fizice. Somnul dă tărie corpului obosit și îl pregătește pentru îndatoririle zilei următoare. Odată curățat creierul de toxine, ne vom trezi la o nouă zi de laudă și recunoștință la adresa lui Dumnezeu. Ne putem bucura zilnic de binecuvântările Cerului dacă urmărim beneficiile unui somn bun!
Alcătuiește-ți astăzi programul în așa fel încât să dormi cel puțin șapte ore în noaptea ce urmează.
- Detalii
- Scris de: Ciprian Lupușor
- Categorie: Devoțional de dimineață
Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îți sunt iertate”, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ți patul și umblă”?
Marcu 2:9
Copil fiind, erau rare zilele în care eram cuminte de dimineața până seara. Se întâmpla ca neascultarea să aducă și câte o zgârietură. Când mă întorceam acasă, simțeam că vina greșelii mele era mult mai dureroasă decât durerea fizică. Iertarea primită de la părinți îmi alina orice durere.
„Boala lui [a paraliticului] era urmarea unei vieți păcătoase, iar suferințele sale erau și mai amare din pricina remușcărilor” (Divina vindecare, p. 73).
În Capernaum era acest tetraparetic, întemnițat în propriul lui trup. Mușchii erau incapabili să răspundă la stimulii nervoși veniți de la creier, și, cu toate acestea, nevoia lui cea mai mare era aceea de a fi curățit pe deplin de păcatul său. În mintea acestui neputincios, a fost aprinsă scânteia credinței, lucru care l-a determinat să ajungă cu orice preț la marele Vindecător.
„El voia mult să-L vadă pe Isus și să primească asigurarea iertării și a împăcării cu cerul. Atunci ar fi fost mulțumit să trăiască sau să moară, după voia lui Dumnezeu” (Divina vindecare, p. 74).
Coborât prin acoperiș cu ajutorul prietenilor săi, ajunge în fața Celui care avea leac pentru neputința lui, și acolo aude cuvintele tămăduitoare: „Fiule, păcatele îți sunt iertate!”
„Durerea fizică a omului a dispărut și întreaga sa făptură este schimbată. Fără să mai ceară vreun alt lucru, stă întins, cufundat într-o tăcere plină de pace, prea fericit să mai scoată vreun cuvânt” (Divina vindecare, p. 76).
Intrigați, fariseii și alți martori la miracol își spuneau: „Hulește! Cine poate să ierte păcatele decât Dumnezeu”? Iar Isus îi întreabă retoric: „Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: «Păcatele îți sunt iertate», ori a zice: «Scoală-te, ridică-ți patul și umblă»?”
Pentru a vindeca bolile fizice, Isus folosea, în acord cu Tatăl, puterea vindecătoare și creatoare, însă pentru a ierta păcatele, era nevoie de sângele Său. Îi era mai ușor să vindece, pentru păcat era nevoie de jertfa Sa.
Dacă astăzi ești înlănțuit de păcat și de vină, Isus îți spune personal: „Fiule/ fiică, păcatele îți sunt iertate!” Caută vindecarea cu credință. Sângele Său a curs și pentru tine.