Prin înțelepciune se înalță o casă, și prin pricepere se întărește; prin știință se umplu cămările ei de toate bunătățile de preț și plăcute.
Proverbele 24:3,4
„Providența Sa poate uni inimile cu legături de origine divină. Iubirea nu va fi doar un schimb de vorbe dulci și lingușitoare. Războiul de țesut al cerului lucrează cu o urzeală și o bătătură mai fină și, cu toate acestea, mai rezistentă decât pot țese războaiele de țesut de pe pământ. Rezultatul nu va fi o țesătură de rând, ci una care va rezista la uzură și încercări grele. O inimă va fi legată de cealaltă cu legăturile de aur ale dragostei ce nu se va stinge” (Divina vindecare, p. 362).
Dr. Marshall Duke (Universitatea Emori) a studiat cât de multe știu copiii despre istoria familiei lor și a ajuns la o concluzie surprinzătoare: copiii care cunoșteau cu amănunte istoria familiei lor (părinți, bunici) aveau: un simțământ mai sănătos de autocontrol, o percepție mai bună despre valoarea personală și o percepție pozitivă despre dinamica familiei. Aceștia erau mai fericiți și mai sănătoși emoțional.
Istoria familiei ar trebui povestită cu bune și rele, atât succesele, cât și eșecurile. Comunicând copiilor o radiografie realistă a vieții, ei sunt pregătiți să demonstreze reziliență – rezistență la vicisitudinile vieții: eșecuri, neîmpliniri și handicapuri.
Dr. Duke recomandă ca părinții să folosească sărbătorile, vacanțele și mesele comune pentru a povesti copiilor istoria familiei.
Doamne, ajută-ne să transmitem copiilor istoria realistă a familiei noastre, inclusiv istoria providenței Tale în viața noastră, căci numai Tu poți da sens vieților noastre imperfecte!
Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; ci fii o pildă pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție.
1 Timotei 4:12
Din copilărie am avut parte de următoarea afirmație, spusă în sens peiorativ: „Nu îți dă voie religia să consumi alcool și să fumezi”, provocându-mi deseori frustrare la momentul respectiv. Cu alte cuvinte, cineva vorbește cu dispreț despre tine și religia ta. „Voi sunteți limitați”, „Nu vedeți ce puțini sunteți?” și „Ce doctori cu renume aveți voi, să oferiți lecții în ce privește sănătatea?”
Astăzi știm că legea din România interzice fumatul în toate spațiile publice închise, pentru că s-a demonstrat că peste 90% dintre toate cazurile de cancer pulmonar sunt cauzate de fumat. Conform datelor oferite de specialiști, fumatul contribuie, ca factor de deces, la șase din cele opt cauze principale de mortalitate din lume. În fiecare zi, în România, 115 decese sunt atribuite fumatului, iar 70% dintre infarctele miocardice la pacienții sub 50 de ani sunt cauzate de tutun.
Diverse mituri au circulat de-a lungul anilor în legătură cu beneficiile și riscurile asociate consumului de alcool. Una dintre cele mai răspândite opinii viza beneficiul pe care un pahar de vin roșu consumat zilnic l-ar aduce stării de sănătate. Studiile actuale contrazic aceste opinii și indică faptul că inclusiv consumul moderat poate conduce la apariția unei afecțiuni oncologice.
Astăzi nu mai este un lucru neștiut, atât în populația generală, cât mai ales în lumea medicală, că tutunul și alcoolul sunt toxice și dăunătoare pentru organism. Poziția Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea este tranșantă, condamnând în mod explicit toate obiceiurile care subminează sănătatea fizică și spirituală, inclusiv consumul de alcool și fumatul. Acum, dacă cineva mă întreabă de ce nu fumez și nu consum alcool, nu îmi mai este rușine să îi spun că nu îmi dă voie religia. Putem spune, nu cu îngâmfare sau mândrie, ci cu putere și curaj: „Biserica din care facem parte și Dumnezeul nostru au grijă de sănătatea noastră.”
Să ne propunem astăzi să nu ne rușinăm de credința sau obiceiurile noastre.
Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.
Isaia 26:3
Pacea a fost întotdeauna visul unei lumi devastate de război și calamități. Locuințe rezistente, mediu nepoluat, pensii, asigurări sunt obiective ale vieții cotidiene strâns legate de căutarea siguranței, atât de mult dorită, și totuși atât de efemeră.
Sfânta Scriptură ne indică adevărata sursă a păcii. Dumnezeu e singurul care poate oferi pace deplină, eternă. Aceasta nu e o posibilitate, ci o certitudine pentru cei ce se încred, cu hotărâre, în Dumnezeu. A fi hotărât e indiscutabil o calitate. Un om consecvent are mai multe șanse să-și atingă ținta, pe când unul ezitant în decizii și acțiuni cu greu va reuși să ajungă undeva.
A te încrede în Dumnezeu înseamnă să alegi să depinzi de El și să împlinești voia Lui. Cel hotărât în încrederea sa are pacea garantată; Dumnezeu nu poate dezamăgi pe niciunul din cei ce se încred în El. Totuși, oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele și cei credincioși au parte de suferință. Textul de azi a fost destinat inițial rămășiței credincioase a poporului, urmând să se împlinească abia după ce aceștia vor fi suferit ororile războiului și robia babiloniană. Dumnezeu nu promite lipsa necazurilor în viața celor credincioși, ci că, oricare ar fi problemele prin care aceștia trec, vor primi, la final, pacea și siguranța veșnică.
Deși împlinirea acestei promisiuni va avea loc doar la revenirea Domnului Isus, putem primi un avans încă de acum. Credincioșia față de Dumnezeu presupune acțiuni, atitudini, comportamente; ea implică obiceiuri alimentare, abstinența de la drogurile legale și ilegale, loialitate față de partenerul de viață, respectarea timpului de odihnă și de activitate. Ascultarea de legea lui Dumnezeu în toate aceste aspecte, arată cercetările medicale, reduce riscul bolilor cardiovasculare, al diabetului zaharat, al obezității, al cancerului, al infecțiilor, îmbunătățește sănătatea creierului și crește durata vieții.
Alege astăzi să rămâi credincios lui Dumnezeu și vei vedea curând că El poate fi pentru tine tot ce ai dorit vreodată!
Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme și nu încetează să aducă rod.
Ieremia 17:7,8
Maria a trecut printr-o încercare foarte grea. Era tânără și plină de speranțe când a primit vestea că suferă de o boală gravă, care îi amenință viața. În urma diagnosticului, Maria a suferit foarte mult, a simțit că lumea îi cade în jur și că nu mai are nicio speranță.
În timpul acestor momente dificile, Maria s-a întors la Dumnezeu și a început să citească Scriptura. Unul dintre versetele care i-au dat putere a fost Ieremia 17:7,8.
Maria și-a dat seama că, pentru a trece prin această încercare și pentru a avea speranță în viitor, trebuie să se încreadă în Dumnezeu și să-și întindă rădăcinile spirituale spre El. În aceste versete, Ieremia folosește imaginea unui copac sădit lângă apă pentru a ilustra cum trebuie să ne încredem în Dumnezeu pentru a avea putere în timpurile grele.
Maria a început să facă schimbări în viața ei pentru a-și întări rădăcinile spirituale. A început să se roage și să citească Biblia în fiecare zi, să meargă la biserică și să se implice în comunitatea de credincioși. În același timp, a început să-și îngrijească și sănătatea fizică. A început să facă mișcare regulat și să mănânce diversificat și să aleagă acele alimente care îi fac bine.
Pe măsură ce își întindea rădăcinile spre Dumnezeu și se îngrijea de sănătatea ei fizică, ea a început să se simtă mai puternică și mai plină de speranță. În cele din urmă, ea a învins boala și a trăit mult timp sănătoasă și fericită.
Această experiență ne arată cum putem învăța să ne încredem în Dumnezeu când vin timpurile grele și cum putem să ne îngrijim de sănătatea noastră fizică și spirituală. Ca și copacul din versetul de azi, suntem chemați să ne întindem rădăcinile în adâncul încrederii în Dumnezeu, să ne bazăm pe El, să depindem de El pentru a ne hrăni și a ne susține în toate încercările vieții.
Să trăiești în pace, și pacea să fie cu casa ta și cu tot ce este al tău.
1 Samuel 25:6
„Pacea statornică, adevărata odihnă a spiritului, nu are decât un singur Izvor. Despre acest lucru vorbea Hristos când a spus: «Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă» (Matei 11:28). «Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea» (Ioan 14:27). Această pace nu este ceva pe care El îl dă separat de Sine Însuși. Ea se află în Hristos, iar noi o putem primi numai primindu-L pe El” (Divina vindecare, p. 209).
„Nu trebuie să îngăduim ca viitorul, cu toate problemele lui grele și perspectivele lui nedorite, să ne tulbure inimile, să ne facă genunchii să tremure și mâinile să atârne neputincioase în semn de descurajare. Cel Atotputernic ne spune: «Să se încreadă în puterea Mea», «dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine» (Isaia 27:5). Aceia care își încredințează viața lui Dumnezeu, pentru a fi călăuziți de El și pentru a-I sluji Lui, nu se vor afla niciodată în situații dificile, pentru care Domnul să nu fi pregătit deja ajutorul. Oricare ar fi situația în care ne-am afla, dacă suntem împlinitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, noi avem un Îndrumător care ne călăuzește pașii. Oricare ar fi dificultățile cu care ne-am confrunta, noi avem un Sfătuitor sigur; oricare ar fi necazul, pierderea sau singurătatea pe care le-am putea îndura, avem un Prieten care simte împreună cu noi” (Minte, caracter, personalitate, p. 373).
„Fericirea izvorâtă din motivații pământești este schimbătoare și diferă în funcție de circumstanțele care o generează, dar pacea lui Hristos este constantă și durabilă. Ea nu depinde de circumstanțele vieții, de cantitatea bunurilor pământești sau de numărul prietenilor. Domnul Hristos este izvorul de apă vie, iar fericirea pe care o dăruiește El nu ne va dezamăgi niciodată” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 19).
„În inima lui Hristos, în care domnea o desăvârșită armonie cu Dumnezeu, era pace desăvârșită. […] Dar mulți dintre cei care se numesc urmași ai Lui au inima plină de grijă și neliniște, deoarece se tem să se încreadă cu totul în Dumnezeu. […] Fără o predare totală, ei nu pot găsi pace” (Viața lui Iisus, p. 282).