Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ramona Cohal
- Categorie: Devoțional de dimineață
Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină, dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric.
Matei 6:22
Când Leonardo da Vinci a descoperit, cu mai mult de 400 de ani în urmă, principiul camerei obscure, atunci el a construit o cutie ermetică în care să nu pătrundă lumina, având un orificiu mic, rotund pe peretele frontal. Prin aceasta, el a obținut ca lumina care pătrundea în cutie să genereze pe peretele opus o imagine răsturnată a obiectului. Lentila introdusă mai târziu în orificiu a adus o mai mare precizie a imaginii și a condus la inventarea aparatului de fotografiat.
Inima omului se aseamănă în mod natural cu o cameră obscură, în care nu pătrunde lumină, dacă ochiul nu este deschis sau dacă acesta nu privește la adevărata Lumină. În acest sens, dacă în interior nu pătrunde nicio rază a luminii divine, ea este întunecată. Dacă îndreptăm obiectivul camerei noastre spre Hristos, atunci chipul Său va lumina interiorul nostru, aducând pace, dragoste, blândețe, încredere și speranță. Însă, dacă îndreptăm obiectivul camerei noastre spre alte lucruri sau persoane, inima noastră va pierde lumina adevărată, iar în locul acesteia va apărea întunericul caracterizat de teamă, neliniște, nemulțumire și nesiguranță. De aici se nasc tulburările de comportament, anxietatea, fobiile, depresia și alte afecțiuni asemănătoare.
Dacă nu avem claritate cu privire la gândurile lui Dumnezeu și la căile Lui pentru noi, atunci principala cauză este că ochiul nostru nu e sănătos. Deseori, noi nu putem cunoaște pe deplin voia Domnului pentru că nu suntem gata să renunțăm să privim la ceva strălucitor către care ochiul nostru este deja focalizat, dar care ne poate îndepărta de lumina adevărată.
Însă Dumnezeu dorește ca trupul nostru să nu aibă nicio parte întunecată, ci să fie plin de lumină în totul, întocmai ca atunci când lumina te luminează cu toată strălucirea ei.
Astăzi ai din nou ocazia să-L lași să intre cu lumina Lui în adâncul inimii tale! Este alegerea ta să-ți păstrezi ochii sănătoși, focalizându-ți privirea numai către lumina slavei Lui!
- Detalii
- Scris de: Bianca Dabu
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă.
Psalmii 63:1
Viața noastră este adesea o căutare neobosită după momente frumoase – pentru început, jucăria preferată care ne-a fost promisă cândva sau momentul după felul doi, ca să gustăm din prăjitura scoasă de curând din cuptor. În timp, investirea în clipele memorabile devine mai complexă – învățăm pentru profesia visată, ne plănuim nunta ideală, așteptăm cu nerăbdare să petrecem vacanța într-un loc special. De câte ori am realizat oare că drumul până la acele momente speciale este arid, ba chiar visurile noastre nu sunt întotdeauna cum am sperat și, în ciuda eforturilor noastre, ne găsim încă o dată „într-un pământ sec, uscat și fără apă”?
David fusese uns ca împărat de Samuel la îndrumarea lui Dumnezeu Însuși, iar după acest eveniment, David a continuat să își îndeplinească îndatoririle zilnice de fiu și păstor. După victoria impresionantă asupra filistenilor, când marele Goliat a căzut în fața tânărului păstor, David începe să guste din bucuria ungerii sale speciale. Biruințele continuă, iar poporul îl aclamă plin de bucurie. Acum însă este nevoit să fugă de Saul pentru a-și scăpa viața. Nu greșise cu nimic pentru a merita să fie vânat, dimpotrivă, luptase cu vitejie pentru împărat și țara sa. Acesta este contextul în care David compune unul dintre cei mai duioși psalmi – Psalmul 63. Aflat în pustie, se confruntă cu multe lipsuri materiale. Și totuși, care este cea mai mare dorință a lui în aceste momente? „Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut!” Cu toată ființa lui își dorește să Îl aibă pe Dumnezeu aproape și în acel loc pustiu. De ce nu se preocupă de ce va mânca a doua zi, de cum va ieși din această situație sau pentru ce trebuie el să sufere pe nedrept? „Primirea acestei cunoașteri (a lui Dumnezeu) va reface sufletul după chipul lui Dumnezeu. Ea va aduce în întreaga făptură o putere de natură divină” (Divina vindecare, p. 425).
Să privim ziua de astăzi ca pe o nouă ocazie de a-L cunoaște pe El, iar călătoria noastră va deveni o binecuvântare pentru noi și pentru cei pe care îi vom întâlni în drumul nostru!
- Detalii
- Scris de: Felix Jercău
- Categorie: Devoțional de dimineață
Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine, și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău.
3 Ioan 2
Considerând că și prin acest pasaj Dumnezeu ni se adresează în mod personal, apreciem urarea lui Ioan ca fiind o făgăduință prin care Tatăl nostru ne încurajează și Își exprimă dorința de a ne fi bine în toate aspectele vieții, dar mai ales de a progresa în ceea ce privește sănătatea și spiritualitatea. Avem această înțelegere de bine și pentru că termenul „a spori” are un sens pozitiv.
Numai că, în lumea noastră păcătoasă, există și așa-numitul „spor negativ”. De aceea, citind acest verset, ar trebui să ne întrebăm: În ce direcție se îndreaptă sufletul meu? Chiar sporește? Sunt eu mai spiritual sau mai firesc? Cresc în credință sau descresc? Mi-aș dori o sănătate fizică asemănătoare cu starea mea spirituală?
Spiritualitatea este rezultatul relației omului cu Dumnezeu. Creșterea în credință este dată de respectarea tuturor învățăturilor Creatorului, ceea ce ne va conduce și la asemănarea cu El. Iar sănătatea fizică este influențată de starea sufletului nostru, pentru că, așa cum „un duh mâhnit usucă oasele”, tot așa „o inimă veselă este un bun leac”.
Astfel, forța, vigoarea și prospețimea spirituală se vor reflecta în sănătatea corpului și a minții noastre. „Pacea sufletească, care vine din motive și acțiuni curate și sfinte, va da tuturor organelor corpului un elan nestânjenit și viguros. Pacea lăuntrică și o conștiință lipsită de păcat față de Dumnezeu vor înviora și vor întări intelectul, ca și roua picurată pe plantele delicate” (Mărturii, vol. 2, p. 326).
Dar și starea noastră fizică influențează sufletul nostru, pentru că o minte sănătoasă are nevoie de un corp sănătos. De aceea, avem nevoie de o reformă a minții și a sufletului pentru a fi în stare să facem și o reformă a sănătății noastre fizice! Iar pe măsură ce vom aplica în viața noastră principiile reformei sănătății, vom dobândi o sensibilitate și o capacitate sporite de a face voia lui Dumnezeu, dezvoltându-ne continuu moral, intelectual și fizic.
Așadar, să ne sporească toate, dar mai ales sufletul!
- Detalii
- Scris de: Violeta-Aurora Câmpian Tătar
- Categorie: Devoțional de dimineață
S-a apropiat de i-a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han și a îngrijit de el.
Luca 10:34
Astăzi, când auzim cuvântul „samaritean”, ne gândim la acte de bunătate, iubire și purtare de grijă. Dar nu așa era pe vremea lui Isus. Pentru iudei, „samaritean” însemna tot ce este mai rău, de aceea erau dispuși să parcurgă o distanță mai mare doar ca să ocolească ținutul în care aceștia locuiau. Domnul Isus, prin parabola samariteanului milos, redefinește cuvântul „samaritean” și răspunde o dată pentru totdeauna la interminabilele dispute cu privire la întrebarea: „Cine este aproapele meu?”
Ceea ce a făcut samariteanul este o misiune completă. A venit la locul în care se afla cel rănit, a văzut starea lui nenorocită, i s-a făcut milă de el, un străin pe care nu-l cunoștea, i-a bandajat rănile, a turnat untdelemn, l-a pus pe dobitocul lui și l-a dus la un han, unde a plătit pentru îngrijirea acestuia. Nu ne imaginăm ca acest om să fi avut la el o trusă de prim-ajutor. Poate și-a sfâșiat haina pentru a-l ajuta pe cel rămas dezbrăcat și aproape mort.
Este mult adevăr în următoarea afirmație: „Dacă te dor rănile tale, ești viu, dacă te dor durerile altora, ești om” (Lev Tolstoi). De fapt, a avea milă înseamnă să-L întâlnești pe Dumnezeu, să vezi, să simți, să ai empatie și să slujești.
Prin această parabolă, Isus demască formalismul religios și ipocrizia. Pentru astfel de situații, iudeii aveau două categorii de legi: legile purității și ale curăției (să nu te atingi de o persoană decedată), la care ei au adăugat multe detalii. Dar aveau și legile milosteniei, care aveau prioritate față de cele ale curăției, chiar și față de cele morale. Animalul căzut în groapă în ziua Sabatului trebuia ajutat, cu atât mai mult un om rănit.
Poate avem și noi uneori scuze pentru a explica lipsa de implicare, dar cuvintele Mântuitorului încă răsună pe paginile Sfintelor Scripturi: ,,Milă voiesc, și nu jertfe”, adică ceremonii.
Urmează azi exemplul adevăratului Samaritean, Isus Hristos!
- Detalii
- Scris de: Doina Iosub
- Categorie: Devoțional de dimineață
Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință! Pe voi înșivă cercați-vă!
2 Corinteni 13:5 p.p.
La început de sejur, când o persoană intră în cabinet, după urarea de bun venit, urmează prima întrebare:
– Care este motivul pentru care ați venit la Podiș?
Și răspunsul este:
– Am o problemă la care caut rezolvare.
Sau:
– Am venit cu soțul/soția, eu nu am probleme de sănătate.
Sau:
– Am auzit de locul acesta și am venit doar să văd cum este aici.
Cel mai interesant mi se pare răspunsul:
– Am venit..., dar eu nu am nicio problemă de sănătate, sunt mulți ani de când nu am avut nevoie de medic.
Pe parcursul sejurului, după analize de sânge, ecografii și alte investigații, de obicei realitatea este alta. Iar, la sfârșit de sejur, perspectiva se schimbă:
– Am venit ca să însoțesc pe..., dar am descoperit că aveam nevoie și că trebuie să fac o schimbare.
Așa se întâmplă atunci când uităm că prevenția este mai bună decât tratamentul. Periodic ar trebui să facem analize de sânge (lipide/grăsimi, vitamina D și B12, PSA), diverse explorări (ecografii: abdominală, cord etc.) și control periodic la diverși specialiști, și acestea preventiv, nu doar atunci când deja avem simptome.
La o doamnă de 54 de ani, examinarea ecografică a rinichiului stâng evidenția o formațiune imprecis delimitată, de dimensiuni mici, în absența simptomatologiei. Am rugat-o să meargă la specialist și, peste un an, când a revenit, mi-a spus:
– Da, a fost o tumoră, dar s-a rezolvat și sunt în afara oricărui pericol.
Atunci când ești conștient că este o problemă și dorești să faci schimbarea, aceasta va avea loc. La fel este și în viața de credință: de multe ori considerăm că nu avem nicio problemă, că datoria noastră este să-i asistăm pe alții să-și rezolve problemele. Haideți să acceptăm „ecografii spirituale” realizate de către marele Medic și tratamentul adecvat care va face ca inima noastră să funcționeze pentru veșnicie!
Să-L rugăm pe marele Medic să ne dea înțelepciune ca să ne purtăm în așa fel încât să fim sănătoși la trup și la suflet.