El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.
Matei 8:17
„Domnul Isus aduce vindecare fiecărui suflet lovit de necaz și de suferință” (Cugetări de la Muntele Fericirilor, p. 16).
„Compasiunea Sa duioasă era simțită de inimile împovărate și îngrijorate, asemenea unei atingeri vindecătoare. Chiar și în mijlocul tulburării provocate de vrăjmașii Săi furioși, Domnul Hristos era înconjurat de o atmosferă a păcii. Farmecul înfățișării Sale, frumusețea caracterului Său și, mai presus de toate, iubirea exprimată prin comportamentul și tonul vocii Sale atrăgeau la Sine pe toți cei care nu erau împietriți în necredință. Dacă nu ar fi existat spiritul înțelegător și plăcut care se manifesta în fiecare gest și cuvânt, Domnul nu ar fi atras la Sine o mulțime atât de mare de oameni. Cei îndurerați care veneau la El simțeau că este preocupat de interesele și nevoile lor, asemenea unui prieten credincios și sensibil, și doreau să cunoască mai bine adevărurile pe care le prezenta. Ei simțeau că cerul este foarte aproape. Ei tânjeau să rămână cât mai mult în prezența Sa, pentru ca mângâierea dragostei Sale să fie neîncetat cu ei” (Minte, caracter, personalitate, p. 159).
„El, care a luat firea umană asupra Sa, știe ce înseamnă compasiunea față de suferințele omenirii. Nu numai că Hristos cunoaște fiecare suflet, nevoile personale și încercările acelui suflet, dar știe și toate împrejurările care frământă și nedumeresc spiritul. Mâna Sa este întinsă cu o gingășie plină de milă către fiecare copil suferind al Său. Cei care suferă cel mai mult primesc cea mai adâncă compasiune și milă din partea Sa. El este mișcat de înțelegerea neputințelor noastre și dorește ca noi să lăsăm nedumeririle și necazurile noastre la picioarele Sale și să le părăsim acolo” (Divina vindecare, p. 211).
„Oricare ar fi grijile și încercările, înfățișează cazul tău înaintea Domnului. Inima ta va fi întărită, ca să poată rezista. Se va deschide o cale ca să poți scăpa din greutăți și încurcături. Cu cât îți dai seama că ești mai slab și mai fără ajutor, cu atât vei deveni mai puternic în tăria Lui. Cu cât este mai grea povara, cu atât este mai binecuvântată odihna, când le arunci pe toate asupra Purtătorului de poveri” (Viața lui Iisus, p. 281).
Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde.
Isaia 43:2
Rezistență, încredere, răbdare. Auzim des aceste cuvinte și, teoretic, le acceptăm, dar sperăm în secret că nu trebuie să ne exersăm vreodată acești mușchi spirituali. Fiind credincioși lui Dumnezeu, ne așteptăm ca viața noastră să fie binecuvântată cu sănătate, pace, stabilitate financiară, dar, în realitate, ne confruntăm cu o multitudine de situații în viață, unele chiar imposibil de suportat. O boală terminală, pierderea unui copil, ruină financiară, ruperea unei relații sunt lucruri care ne pot distruge. Suntem neputincioși și îngenuncheați de povară și descoperim că nu suntem suficienți în noi înșine pentru a trece peste. În acel moment, fie lăsăm întristarea și depresia să se așeze, fie strigăm către Dumnezeu pentru ajutor, pe care El este întotdeauna credincios să-l dăruiască: „El te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut și pavăză este credincioșia Lui!” (Psalmii 91:4).
Ești deznădăjduit astăzi? Te simți înconjurat de ape pe care nu le poți trece, mistuit de un foc ce parcă nu se mai stinge? Dumnezeu nu a promis lipsa încercărilor, dar garantează prezența Lui în cele mai delicate momente ale vieții noastre. Charles Spurgeon spunea că cei credincioși au parte de cea mai bună companie în cele mai rele împrejurări pe care viața le oferă.
„Mântuitorul nu ne abandonează. Nu trebuie să avem niciodată simțământul că suntem singuri. Nu există nicio dificultate pe care cei care se încred în El să n-o poată birui. Nu există primejdii din care să nu poată scăpa. Nu există niciun fel de întristare, de suferință și slăbiciune omenească pentru care El să nu fi prevăzut un remediu” (Divina vindecare, p. 249).
Să reținem în această dimineață promisiunea minunată din Isaia 43:2. Să ne încredem în protecția și credincioșia lui Dumnezeu și să mergem înainte cu încredere și curaj, știind că nu suntem niciodată singuri, El este întotdeauna cu noi!
Un glas zice: „Strigă!” Și eu am răspuns: „Ce să strig?” „Orice făptură este ca iarba, și toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp.”
Isaia 40:6
Fac parte dintr-un colectiv ce lucrează în departamentul primiri urgențe al unui spital. Cunosc și sunt familiarizat cu strigătul, cel mai adesea disperat după ajutor. Când ambulanța aduce un pacient politraumatizat sau un stop cardiorespirator, strigând cod roșu, fiecare intră într-o „stare de necesitate”, pregătind toată aparatura din dotare pentru a salva o viață.
Textul din Isaia este un strigăt ce subliniază urgența momentului, conștientizarea gravității situației și riscul amânării intervenției, dar, de data aceasta, la o scară mult mai mare. Cel ce invită și conduce întregul program de salvare din robia nemiloasă a păcatului și a suferinței este Însuși Dumnezeu. Mesaj urgent este prezentat de Ioan Botezătorul în Pustiul Iudeei, de Isus, care a părăsit cerul plin de slavă, ca să vestească săracilor Evanghelia, și de ucenici „pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat”. Îngerii care zboară prin mijlocul cerului în ultimul timp au de asemenea un mesaj urgent ce depășește orice graniță geografică. Trezirea conștiinței omului că orice ,,făptură este ca iarba” și că toată strălucirea ei este ca floarea de pe câmp, în pofida progresului realizat în ceea ce privește confortul și facilitățile care îmbunătățesc traiul, este de un real suport. Creștinul așteptător știe că această viață îi este dată spre a se pregăti pentru a trăi în compania lui Dumnezeu și trebuie să lupte împotriva practicilor și îngăduințelor ce diminuează atât tăria mintală, cât și pe cea fizică.
„O mare parte din prejudecata care oprește adevărul soliei celui de-al treilea înger să ajungă la inima oamenilor ar putea fi împiedicată dacă s-ar acorda mai multă atenție principiilor sănătății. Dacă biserica ar manifesta un interes mai mare față de reformele prin care Însuși Dumnezeu caută să o pregătească pentru venirea Sa, influența ei ar fi cu mult mai mare” (Christian Temperance and Bible Hygiene).
N-ați dori să ne alăturăm norului aceluia de martori ce au ales să-și predea viața Domnului și să-L ajutăm în salvarea de vieți?
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.
Psalmii 119:105
Există mult mai multă „lumină” în întunericul din jur decât lumina pe care o vedem cu ochiul liber.
Dumnezeu l-a întrebat pe Iov dacă pricepe „calea luminii” (drumul sau sursa), iar astăzi, tehnic, suntem mai luminați din acest punct de vedere, pentru că înțelegem fizic lumina.
Spectrul luminii vizibile ochiului uman (ROGVAIV) reprezintă doar 0,0035% din totalul spectrului electromagnetic (totalul luminii), ce mai cuprinde: undele radio, microundele, spectrul infrarosu, razele UV, razele X, razele Gamma (invizibile ochiului uman).
În 1800, William Herschel a făcut un experiment prin care a vrut să vadă ce temperatură au culorile și așa a descoperit că lângă culoarea roșie era prezentă o temperatură diferită de temperatura camerei.
În 1801, Johann Wilhelm Ritter a plasat clorură de argint pe fiecare culoare a spectrului vizibil și la depărtare, lângă zona violetă a spectrului, iar clorura din afara spectrului s-a înnegrit mai mult: așa a descoperit banda ultraviolet.
Poate suntem în situația în care avem nevoie să luăm o decizie sau așteptăm un răspuns pentru o rugăciune sau doar căutăm sensul lucrurilor.
Oferta de soluții este largă, putem fi ușor „orbiți” de multitudinea de „surse de lumină” care pretind că ne ghidează gândurile, deciziile, vorbele, faptele, caracterul, oferindu-ne ieșiri din incertitudinea prin care navigăm zilnic.
Așa cum, fără să vedem, razele X radiografiază corpul, la fel Cuvântul care S-a întrupat lucrează pe nevăzute în sufletul celui care „aprinde” Scriptura.
Cuvântul lui Dumnezeu este o superputere ce deschide capacitatea de a vedea dincolo de ce e vizibil cu ochiul liber, oferă claritate și coerență, privește orizontul ca printr-un „telescop” ce îți oferă acces în culise, o imagine de ansamblu asupra trecutului și viitorului.
Există mult mai multă lumină în întunericul din jur decât lumina pe care o percepem, iar sursa ei este Dumnezeu, care vrea să aprindă în tine prin Cuvânt o rază pentru ceilalți.
De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării.
Isaia 1:19
O viață de bucurie și fericire este rezultatul natural al ascultării de legile lui Dumnezeu. El nu-i poate binecuvânta pe aceia care nu fac tot ce pot mai bine. Bucuriile cerului nu sunt daruri arbitrare ale lui Dumnezeu pentru aceia care Îl urmează, ci rezultatul conformării față de cerințele Sale.
Dumnezeu pune înaintea omului calea neprihănirii, pentru că ea este dreaptă și aduce binecuvântarea, dar îl avertizează și cu privire la consecințele deciziei de a alege calea cea largă, calea fără Dumnezeu. Această cale nu doar că îl privează pe om de viața veșnică, dar îl face să piardă și fericirea care poate fi atinsă în viața aceasta.
Făgăduința „veți mânca” se aplică atât la lumea noastră, cât și la cea viitoare. Roadele ascultării sunt culese atât în cer, cât și pe acest pământ. Înainte ca Israel să intre în țara făgăduită, Moise le-a arătat binecuvântările de care vor avea parte dacă vor umbla în căile Domnului. Dumnezeu i-a asigurat că aceste binecuvântări pot fi ale lor dacă se vor pocăi și vor umbla pe căile neprihănirii.
Bunul nostru Tată ceresc ne îndeamnă cu dragoste să alegem în fiecare zi să ascultăm de sfaturile Sale scrise pe paginile Bibliei. Toți aceia care vor ieși biruitori la final vor avea privilegiul deosebit de a auzi cuvintele: „Bine, rob bun și credincios, intră în bucuria stăpânului tău!” Cât de frumos va fi căminul pregătit în cer? Cred că este mai frumos decât ne putem imagina. Acea zi măreață merită tot efortul nostru.
Te îndemn să îți iei timp să meditezi în fiecare zi la un verset biblic și apoi să-l pui în aplicare. Pentru azi, rămâi la Isaia 1:19. Concluzia finală este că adevărata fericire este condiționată de ascultare.