- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
Ioan 3:16
Cum Îl putem noi înțelege pe Dumnezeu? Cum să-L cunoaștem pe Tatăl nostru? Să Îi chemăm Numele adorabil de Tată! Și cum să-L cunoaștem pe El și puterea iubirii Sale? Să cercetăm cu perseverență Scripturile! Noi nu Îl putem aprecia pe Dumnezeu până când nu primim în suflet marele plan al răscumpărării. Avem nevoie să cunoaștem toate lucrurile cu privire la aceste mari probleme ale sufletului, ale răscumpărării omenirii căzute. Este un lucru minunat că, după ce omul a călcat Legea lui Dumnezeu și s-a despărțit de El, divorțând de fapt de Dumnezeu, a fost făcut totuși un plan ca omul „să nu piară, ci să aibă viața veșnică”. (...) Dumnezeu L-a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru noi. (...) Când mintea noastră se preocupă în mod constant cu dragostea inegalabilă a lui Dumnezeu față de lumea căzută, începem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să ne familiarizăm, să ne împrietenim cu El. (...)
Chiar aici, pe acest atom infim de lume, au avut loc cele mai grandioase scene care vor ajunge vreodată la cunoștința umanității. Întregul univers ceresc privea cu interes crescut. De ce? Cea mai mare luptă avea să fie dată între puterile întunericului și Prințul luminii. Lucrarea lui Satana a fost aceea de a-și extinde constant puterea. (...) El L-a plasat întotdeauna pe Dumnezeu într-o lumină falsă. L-a prezentat ca pe un Dumnezeu al nedreptății, și nu ca pe un Dumnezeu al milei. Continuu el provoca mintea oamenilor să-și formeze o imagine incorectă despre Dumnezeu.
Cum să fie atunci Dumnezeu corect prezentat înaintea lumii? Cum să fie cunoscut drept un Dumnezeu al iubirii, plin de milă, bunătate și îndurare? Cum să poată lumea să știe acest lucru? Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său și El avea să-i prezinte lumii caracterul lui Dumnezeu. (...) Să păstrăm acest Model perfect înaintea ochilor noștri! Dumnezeu a fost atât de bun încât a trimis o reprezentare a Sa prin Fiul Său, Isus Hristos, așadar să ne păstrăm mintea și inima în mod neabătut îndreptate spre El! (...) Iată cum trebuie să te rogi: „Descoperă-Te mie, ca în harul Tău inegalabil să mă pot prinde de lanțul de aur, care este Hristos coborât din cer pe pământ, ca să-l apuc și să fiu și eu înălțat!”
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist” .
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor.
Evrei 8:12
Iubirea lui Dumnezeu pentru umanitatea căzută este o manifestare particulară a iubirii – o iubire născută din milă, pe care toate ființele umane nu o merită. Mila implică imperfecțiunea obiectului față de care este arătată. Din cauza păcatului a fost pusă în funcțiune mila. Păcatul este obiectul nu al iubirii lui Dumnezeu, ci al mâniei Sale. Totuși El îl iubește pe păcătos și are milă de el. Fiii și fiicele lui Adam care au greșit sunt de fapt copii ai răscumpărării. Prin Fiul Său oferit în dar, Dumnezeu Și-a descoperit față de ei infinita dragoste și milă.
Dumnezeu propune cooperarea cu ființele greșite și slabe pe care le-a creat și cărora le acordă un avantaj. Pe de o parte sunt înțelepciunea infinită, bunătatea, compasiunea, puterea; de cealaltă parte se află slăbiciunea, păcătoșenia, absoluta neajutorare, sărăcia, dependența. (...) Omului i s-a dat privilegiul de a acționa împreună cu Dumnezeu în direcția salvării propriului suflet. El trebuie să-L primească pe Hristos ca Mântuitor personal și să creadă în El. Primirea și credința sunt partea lui din contract. (...) Planul răscumpărării a fost conceput în sfatul dintre Tatăl și Fiul. Apoi Hristos S-a oferit să Își asume răspunderea, în situația în care omul s-ar fi dovedit neascultător. El a promis să facă o ispășire care să reunească toate sufletele credincioase cu Dumnezeu. Cel care își încredințează păcatele acestui Înlocuitor și Garant (...) poate spune împreună cu apostolul: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești” (Efeseni 1:3), „ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7).
În iubirea Sa infinită, Hristos a conceput planul de salvare. Acest plan este pregătit să opereze în favoarea tuturor celor care vor coopera cu Domnul Hristos. În beneficiul acestora, El Se adresează Tatălui: „Nu le ține în socoteală păcatele, ci așază-le asupra Mea! Fii plin de milă cu nelegiuirile, păcatele lor și nu Îți mai aduce aminte niciodată de nelegiuirile lor! Ei au acceptat meritele Mele și au făcut pace cu Mine. (...) Neprihănirea Mea le aparține și, de dragul Meu, fă-le parte de toate binecuvântările spirituale!”
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist” .
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5:8
Imediat ce a apărut păcatul a existat și un Salvator. Hristos știa că avea să sufere și a devenit totuși un substitut al omului. De îndată ce Adam a păcătuit, Fiul lui Dumnezeu S-a prezentat pe Sine drept garant al umanității.
Gândește-te cât de mult L-a costat pe Hristos să plece din curțile cerești și să ocupe poziția de Conducător al umanității! De ce a făcut acest lucru? Pentru că El era singurul care putea răscumpăra familia umană căzută. Nicio ființă omenească de pe pământ nu era fără păcat. Fiul lui Dumnezeu a coborât de pe tronul Său ceresc, Și-a dezbrăcat roba regală, Și-a dat jos coroana imperială și a îmbrăcat natura umană peste divinitatea Sa. El a venit să moară pentru noi, să fie pus în mormânt, așa cum trebuie puși oamenii, și să fie înviat pentru îndreptățirea noastră. El a venit să ia cunoștință de toate ispitele la care este supus fiecare om. El S-a ridicat din mormânt și a proclamat de deasupra mormântului lui Iosif: „Eu sunt Învierea și Viața” (Ioan 11:25). Cineva egal cu Dumnezeu a trecut prin moarte în folosul nostru. El a gustat moartea pentru fiecare om, pentru ca prin El oricine să poată avea parte de viața veșnică.
Hristos S-a înălțat la cer purtând o natură umană sfințită, fără pată. El a luat această natură umană cu El în curțile cerești și o va purta de-a lungul veșniciei, ca Acela care a răscumpărat fiecare ființă umană care va fi în cetatea lui Dumnezeu, ca Acela care pledează înaintea Tatălui: „te-am săpat în palmele Mele”. Palmele Sale vor purta semnele rănilor pe care le-a primit. Dacă suntem răniți sau afectați în vreun fel, dacă ne confruntăm cu dificultăți cărora cu greu le putem face față, să ne amintim cât de mult a suferit Hristos pentru noi! (...)
Salvatorul nostru a purtat toate poverile care ar putea veni asupra noastră, așa ca nicio ființă umană să nu poată spune: „El nu știe care sunt suferințele și încercările mele.” El a fost afectat de toate necazurile noastre. (...)
Satana a spus că oamenii nu ar putea trăi fără păcat. Domnul Hristos a depășit locul în care Adam s-a împleticit și a căzut și, printr-o viață fără păcat, Hristos a plasat omenirea într-un loc avantajos, astfel ca fiecare om să poată sta înaintea Tatălui, acceptat în Preaiubitul Său.
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist” .
Răspunsul se află la pagina 22 a cărții „Căminul adventist”, Editura Viață și Sănătate, ediția tipărită 2024.
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
1 Ioan 4:9
Planul de răscumpărare, prin care un Răscumpărător milos, divino-uman, l-a salvat pe om din sclavia păcatului, este dincolo de puterea de înțelegere a oamenilor sau a îngerilor. Este cu adevărat un mister atât de amplu, de grandios, de sublim încât nu putem spera să ajungem vreodată să îl înțelegem.
Sacrificiul lui Hristos pentru omul căzut nu suportă nicio comparație. Este cea mai elevată și sacră temă la care am putea medita. Fiecare inimă care este iluminată de harul lui Dumnezeu este determinată să se plece cu o inexprimabilă gratitudine și adorație înaintea Răscumpărătorului pentru infinitul Său sacrificiu. Prin viața Sa, Isus din Nazaret este diferit de toți ceilalți oameni. (...) El este singurul model de bunătate și perfecțiune. Încă din debutul lucrării Sale, oamenii au început să înțeleagă tot mai clar caracterul lui Dumnezeu. (...) Misiunea lui Hristos pe pământ a fost să le dezvăluie oamenilor că Dumnezeu nu este un despot, ci un Tată ceresc, plin de dragoste și milă pentru copiii Săi. El Se referea la Dumnezeu printr-o adresare afectuoasă: „Tatăl Meu”. (...)
În toate suferințele și necazurile omului există un Ochi plin de compasiune și o Inimă plină de iubire. „Cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El” (Psalmii 103:13). Cea mai tandră grijă a lui Dumnezeu ne este arătată nouă. El ne compătimește în slăbiciunile și suferințele noastre. Oricât am fi de îngrijorați, de disperați chiar, oricâți nori grei de suferință s-ar îngrămădi asupra noastră, ne stă în față o lumină. Dincolo de negură este un Prieten empatic, un Prieten milos, care nu caută înadins să-i întristeze sau să-i rănească pe fiii oamenilor. În binecuvântările pe care Tatăl nostru ceresc le-a revărsat asupra noastră putem discerne nenumărate dovezi ale unei iubiri infinite și ale unei compasiuni pline de afecțiune care întrece înțelegerea și afecțiunea stăruitoare a unei mame pentru copilul ei capricios. Când studiem caracterul divin în lumina crucii, vedem mila, delicatețea și iertarea împletite cu echitatea și dreptatea. La fel ca Ioan, exclamăm: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:1).
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.
2 Corinteni 5:21
Dumnezeul dreptății nu L-a cruțat pe Fiul Său. (...) Întreaga datorie pentru călcarea Legii lui Dumnezeu a fost solicitată de la Mediatorul nostru. Se cerea o ispășire completă. Cât de potrivite sunt cuvintele lui Isaia: „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință” (Isaia 53:10)! Sufletul Său a fost făcut „o jertfă pentru păcat”. „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (v. 5). Isus a îndurat pedeapsa extremă cerută de Lege pentru nelegiuirile noastre și astfel dreptatea a fost pe deplin respectată. Legea nu este abrogată; ea nu a pierdut nicio iotă din puterea pe care o are, ci continuă să se ridice cu demnitate sfântă, moartea lui Hristos pe cruce demonstrând caracterul ei de neschimbat. Cerințele ei au fost respectate și autoritatea ei a fost menținută. Dumnezeu nu Și-a cruțat unicul Fiu. Pentru a dovedi adâncimea iubirii Sale pentru om, El L-a dat pentru noi toți. „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29)! Iată-L murind pe cruce! Iată-L pe Cel egal cu Dumnezeu batjocorit și înjosit de mulțime! Iată-L în Ghetsimani încovoiat sub povara păcatelor lumii întregi! A fost anulată pedeapsa fiindcă El era Fiul lui Dumnezeu? A fost cupa mâniei retrasă de la El, care a fost făcut păcat pentru noi? Fără niciun fel de abatere, pedeapsa a căzut asupra Înlocuitorului nostru divino-uman. Ascultă strigătul Său: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Marcu 15:34)! El a fost tratat ca un păcătos, pentru ca noi să putem fi tratați ca niște neprihăniți și Dumnezeu să rămână drept și să-l poată totuși îndreptăți pe păcătos. (...)
Dragostea dintre Tatăl și Fiul Său nu poate fi ilustrată. Ea nu cunoaște limite. În Hristos Dumnezeu a văzut frumusețea și perfecțiunea excelenței care se află în Sine Însuși. Minunați-vă, ceruri, și rămâi înmărmurit, pământule, pentru că Dumnezeu nu L-a cruțat pe singurul Lui Fiu, ci L-a dat ca să fie păcat pentru noi, astfel încât aceia care cred, să poată fi făcuți neprihănirea lui Dumnezeu în El! (...)
Limba este prea plăpândă ca să poată exprima iubirea lui Dumnezeu. Noi o credem, ne putem bucura de ea, dar nu o putem cuprinde.
Află răspunsul ascultând materialul zilei de azi din cartea „Căminul adventist”.