


Pret oferta saptămânii
51.75 Lei

Pret intreg
35,00 Lei

Pret intreg
75,00 Lei
El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.
Filipeni 2:6-8
Hristos a fost fără pată sau zbârcitură cauzată de păcat, dar, luând natura umană asupra Lui, a fost expus la cele mai crâncene asalturi ale vrăjmașului, la cele mai dure ispite și la cele mai chinuitoare dureri. El a suferit când a fost ispitit. A fost făcut asemenea fraților Săi ca să poată arăta că, prin harul acordat, omenirea poate ține piept ispitelor inamicului. (...) Ascultă cuvintele Lui: „Iată-mă că vin! – În sulul cărții este scris despre mine. – Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Și Legea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmii 40:7,8)! Cine este cel care face un asemenea anunț cu privire la scopul venirii Sale pe acest pământ? Ne spune Isaia: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii! (Isaia 9:6).
„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor.” „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi” (Ioan 1:1-4,14). (...)
„Și, fără îndoială, mare este taina evlaviei... «Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă»” (1 Timotei 3:16). „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul” (Filipeni 2:9-11). „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea” (Coloseni 1:15).
Întruparea lui Hristos este misterul tuturor misterelor. Taina tuturor tainelor.
El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.
1 Petru 2:24
Dacă pentru o anumită faptă pe care ai comis-o ai fi încarcerat între zidurile închisorii și ai primi o condamnare la moarte, iar un prieten ar veni să-ți spună: „Îți iau eu locul și tu vei fi liber”, n-ar fi inima ta plină de gratitudine față de o iubire atât de neegoistă? Hristos a făcut pentru noi infinit mai mult decât atât. Noi eram pierduți; pedeapsa capitală era pronunțată în dreptul nostru; Hristos a murit pentru noi și astfel am fost eliberați. El a spus: „Eu voi lua asupra Mea vina păcătosului, pentru ca el să aibă o nouă șansă. Îi voi pune la dispoziție putere din belșug să-l fac capabil să învingă în lupta cu răul.”
În această situație se află ființele umane astăzi. Hristos ne-a cumpărat cu propria Sa viață și suntem ai Lui. Toate puterile noastre, fizice, mintale și spirituale, Îi aparțin Lui, așa că a păstra pentru noi ceea ce Îi aparține Lui înseamnă furt.
Imaginează-ți, dacă este posibil, felul și gradul suferințelor lui Hristos! Aceste dureri asupra naturii umane aveau să prevină revărsarea mâniei lui Dumnezeu asupra tuturor celor pentru care a murit Domnul Hristos. Da, pentru biserică va fi eficient acest mare sacrificiu de-a lungul veșniciei! Am putea socoti în cifre cantitatea nelegiuirilor ei? Imposibil! Apoi cine poate conceptualiza, cine poate înțelege ceea ce a îndurat Hristos atunci când a stat în locul bisericii Sale drept garant al ei (...)? (...) El a fost singurul care putea să îndure loviturile în locul păcătosului și datorită nevinovăției Lui nu a fost nimicit. (...) Prin jertfa Singurului Fiu al lui Dumnezeu a fost demonstrată cutremurătoarea glorie a dreptății și sfințeniei divine.
Punându-Și garanție propria viață, Hristos Și-a asumat răspunderea pentru fiecare bărbat și fiecare femeie de pe pământ. El stă în prezența lui Dumnezeu și spune: „Tată, am luat asupra Mea vina acestui suflet. Ea înseamnă moarte pentru el, dacă ar fi lăsat să și-o poarte. Dacă se pocăiește, el va fi iertat. Sângele Meu îl curăță de orice păcat. Eu Mi-am dat viața pentru păcatele lumii.”
Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
1 Corinteni 6:20
Cât de conștiincios S-a dovedit Domnul Hristos în acțiunea salvării noastre! Cât devotament a arătat viața Lui când El căuta să dea valoare omului căzut prin faptul de a-i împărtăși fiecărui păcătos pocăit și credincios meritele neprihănirii Sale nepătate! Cât de neobosit a lucrat El! În templu și în sinagogă, pe străzile cetăților, în piețe, în atelier, pe malul mării, printre dealuri, El a predicat Evanghelia și a vindecat bolnavi. A dăruit tot ceea ce avea ca să poată pune în acțiune planul harului răscumpărător.
Hristos nu avea nicio obligație să facă acest mare sacrificiu. În mod voluntar S-a oferit să poarte pedeapsa cuvenită călcătorului Legii Sale. Iubirea Lui era singura Lui obligație și fără niciun murmur a îndurat orice chin și a primit liniștit orice insultă care erau parte a planului de mântuire.
Viața lui Hristos a fost una de slujire neegoistă și viața Lui este manualul nostru. Lucrarea începută de El trebuie continuată de noi. Cu viața Lui de trudă și de sacrificiu în fața ochilor lor, cei care mărturisesc Numele Lui ar putea ei să evite renunțarea de sine, să nu-și ia crucea și să nu-L urmeze? El S-a umilit până la cel mai de jos nivel ca să ne poată înălța pe noi la cele mai înalte culmi de puritate, sfințenie și desăvârșire. S-a făcut sărac ca să poată revărsa asupra sufletului nostru lovit de sărăcie plinătatea bogățiilor Sale. El a îndurat crucea rușinii ca să ne poată oferi pacea, odihna și bucuria și să ne facă părtași la gloriile de la tronul Său. (...)
Să nu-I dăm oare înapoi lui Dumnezeu tot ceea ce El a răscumpărat: sentimentele pe care le-a curățat, corpul pe care El l-a cumpărat, pentru a fi ținute în sfințire și sfințenie? (...)
Adevăratul creștinism răspândește dragoste prin întreaga ființă a omului. El atinge toate părțile vitale – creierul, inima, mâinile de ajutor, picioarele –, făcându-i în stare pe oameni să stea fermi acolo unde le cere Dumnezeu. (...) Noi putem, da, putem, manifesta asemănarea cu Domnul nostru divin. Ne putem însuși știința vieții spirituale. Îl putem glorifica pe Dumnezeu cu trupul și cu duhul nostru, care sunt ale Lui.
Îi voi răscumpăra din mâna Locuinței morților, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îți este ciuma? Locuință a morților, unde îți este nimicirea?
Osea 13:14
Cât de mult au fost uimite toate cerurile de primirea în lume a Conducătorului lor iubit! (...) El a făcut lumea, totuși lumea nu L-a cunoscut. Prieteni L-au negat, L-au uitat, L-au trădat. A fost asaltat de ispite. Agonia omenească I-a zguduit sufletul divin. A fost brăzdat de bice crude; tâmplele Lui sfinte au fost încoronate cu spini. (...) Acțiunea mașinațiunilor lui Satana a făcut ca viața lui Hristos să fie o succesiune de suferințe și tristeți și în cele din urmă a cuprins chiar moartea lui Hristos. (...)
Prin actul morții Sale, Hristos l-a distrus pe cel ce avea puterea morții. Domnul Isus a adus la îndeplinire planul, a dus până la capăt lucrarea pe care S-a angajat să Și-o asume la căderea lui Adam. Murind pentru lumea vinovată și păcătoasă, El l-a reinstalat pe omul căzut – cu condiția ascultării de poruncile lui Dumnezeu – în poziția din care acesta căzuse drept consecință a neascultării. Iar atunci când a rupt legăturile mormântului și S-a ridicat victorios dintre morți, Hristos a răspuns la întrebarea: „Omul, odată mort, ar putea să mai învieze”? (Iov 14:14). Hristos a făcut posibil ca fiecare copil al lui Adam să poată, printr-o viață de ascultare, să înfrângă păcatul și să se ridice și el din mormânt ca să moștenească viața veșnică, dobândită cu sângele lui Hristos.
Salvarea noastră s-a realizat prin durerea infinită a Fiului lui Dumnezeu. Sânul Lui divin a primit angoasa, agonia, durerea pe care păcătoșenia lui Adam a adus-o asupra întregii omeniri. Călcâiul lui Hristos a fost într-adevăr zdrobit când umanitatea din El a suferit și o durere mai grea decât orice durere căzută vreodată asupra vreunei ființe create I-a împovărat sufletul, dat fiind că S-a angajat să plătească enorma datorie pe care omul o avea la Dumnezeu.
Întrebarea: „Omul, odată mort, ar putea să mai învieze”? a primit răspuns. (...) Dumnezeu în formă umană a adus la lumină viață și nemurire prin Evanghelie. Murind, Domnul Hristos a asigurat viață veșnică tuturor celor care cred în El.
Soarele apune: B 17:33, CT 17:23, IS 17:21, MS 17:34, SM 17:38, DJ 17:43, AR 17:46
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie și la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi.
1 Petru 1:3,4
Există vreun motiv pentru care această speranță vie să nu ne dea și nouă la fel de multă încredere și bucurie acum, așa cum le-a dat ucenicilor din biserica timpurie? Hristos nu este închis în mormântul cel nou al lui Iosif. El a înviat și S-a înălțat în slavă, iar noi trebuie să ne manifestăm credința în așa fel încât lumea să vadă că noi avem o speranță vie. (...)
Speranța noastră nu este lipsită de suport; moștenirea noastră nu se poate degrada. Ea nu este doar rodul imaginației.
Noi citim în Biblie despre învierea lui Hristos, dar ne comportăm ca și când am crede acest lucru? Credem că Isus este un Salvator viu, că nu Se mai află în mormântul nou al lui Iosif, cu o piatră grea rostogolită la intrare, ci S-a ridicat dintre morți și S-a înălțat în slavă (...)? El Se află acolo ca să pledeze pentru noi în curțile cerești. Se află acolo pentru că avem nevoie de un Prieten în curțile cerești, de Unul care să fie avocatul și mijlocitorul nostru. Deci să ne bucurăm de acest lucru! Avem tot ce ne trebuie ca să-L lăudăm pe Dumnezeu.
Mulți își evaluează starea religioasă în funcție de emoții, dar acesta nu este un criteriu sigur. Viața noastră creștină nu depinde de simțămintele pe care le avem, ci de faptul că suntem îndreptățiți să deținem ce este sus. Trebuie să credem cuvintele lui Dumnezeu exact așa cum le-a spus El; să Îl credem pe Hristos pe cuvânt, să credem că El a venit să ni-L arate pe Tatăl și că Tatăl, așa cum este reprezentat prin Hristos, este prietenul nostru și nu dorește ca noi să pierim. Altfel, de ce L-ar fi dat pe Fiul Său să moară ca jertfă pentru noi? Crucea de pe Calvar este o garanție eternă pentru oricare dintre noi că Dumnezeu dorește să fim fericiți nu numai în veșnicie, ci și în această viață. Celui ce respinge harul Său, moartea lui Hristos îi aduce mânia și judecățile lui Dumnezeu neamestecate cu milă. Aceasta este mânia Mielului. Dar, pentru toți cei care-L primesc și cred în El, moartea lui Hristos înseamnă speranță și viață veșnică.
Soarele apune: B 17:34, CT 17:25, IS 17:22, MS 17:36, SM 17:40, DJ 17:44, AR 17:48