Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5:8
Imediat ce a apărut păcatul a existat și un Salvator. Hristos știa că avea să sufere și a devenit totuși un substitut al omului. De îndată ce Adam a păcătuit, Fiul lui Dumnezeu S-a prezentat pe Sine drept garant al umanității.
Gândește-te cât de mult L-a costat pe Hristos să plece din curțile cerești și să ocupe poziția de Conducător al umanității! De ce a făcut acest lucru? Pentru că El era singurul care putea răscumpăra familia umană căzută. Nicio ființă omenească de pe pământ nu era fără păcat. Fiul lui Dumnezeu a coborât de pe tronul Său ceresc, Și-a dezbrăcat roba regală, Și-a dat jos coroana imperială și a îmbrăcat natura umană peste divinitatea Sa. El a venit să moară pentru noi, să fie pus în mormânt, așa cum trebuie puși oamenii, și să fie înviat pentru îndreptățirea noastră. El a venit să ia cunoștință de toate ispitele la care este supus fiecare om. El S-a ridicat din mormânt și a proclamat de deasupra mormântului lui Iosif: „Eu sunt Învierea și Viața” (Ioan 11:25). Cineva egal cu Dumnezeu a trecut prin moarte în folosul nostru. El a gustat moartea pentru fiecare om, pentru ca prin El oricine să poată avea parte de viața veșnică.
Hristos S-a înălțat la cer purtând o natură umană sfințită, fără pată. El a luat această natură umană cu El în curțile cerești și o va purta de-a lungul veșniciei, ca Acela care a răscumpărat fiecare ființă umană care va fi în cetatea lui Dumnezeu, ca Acela care pledează înaintea Tatălui: „te-am săpat în palmele Mele”. Palmele Sale vor purta semnele rănilor pe care le-a primit. Dacă suntem răniți sau afectați în vreun fel, dacă ne confruntăm cu dificultăți cărora cu greu le putem face față, să ne amintim cât de mult a suferit Hristos pentru noi! (...)
Salvatorul nostru a purtat toate poverile care ar putea veni asupra noastră, așa ca nicio ființă umană să nu poată spune: „El nu știe care sunt suferințele și încercările mele.” El a fost afectat de toate necazurile noastre. (...)
Satana a spus că oamenii nu ar putea trăi fără păcat. Domnul Hristos a depășit locul în care Adam s-a împleticit și a căzut și, printr-o viață fără păcat, Hristos a plasat omenirea într-un loc avantajos, astfel ca fiecare om să poată sta înaintea Tatălui, acceptat în Preaiubitul Său.