Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Doru Parascineț
- Categorie: Devoțional de dimineață
Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții…
Coloseni 3:16
Cunoști răspunsul din poveste: „Te iubesc ca sarea-n bucate!” Regele a perceput răspunsul ca pe o ofensă. Ca efect, mezina a fost nevoită să părăsească palatul. Într-un final, la nunta ei, printr-o mișcare inspirată îi servește tatălui său bucate „condimentate” cu miere. Cunoașteți reacția… Regele s-a simțit jignit. Numai că, în situația dată, avea să afle adevăratul motiv pentru care bucatele sale erau atât de dulci. Iubirea comparată cu „sarea-n bucate” este mai prețioasă și mai gustoasă decât sclipirile unei dulceți trecătoare.
Este greu să comparăm un basm cu o viață de familie. Dar, de cele mai multe ori, relațiile din familie, și în special cele dintre soți, complică reușita. Ne refugiem sub învelitoarea cuvintelor dulci, a atitudinilor emoționale sau a gesturilor tandre ca un fel de compensare a fisurilor sau nereușitelor personale. Salvăm printr-un sărut, o îmbrățișare sau o mângâiere esența și puterea unei familii. Familia reușită adună în buchetul comportamentului un ingredient extrem de ieftin, dar scump în folosire: sfătuirea. Reprezintă teritoriul cel mai slab folosit sau, de cele mai multe ori, greu de accesat. De ce? A te sfătui în familie nu este un anotimp care vine de la sine. El se învață.
În fiecare zi poți învăța să asculți, să primești, să discerni și apoi să mulțumești. O faci prin tăcere, prin tandrețe, prin calm, dar mai ales prin empatie. Apostolul Pavel a resimțit puterea care se degaja din practicarea sfătuirii atunci când a zis „Sfătuiți-vă unii pe alții.” Da, vorbim despre capacitatea de a-i oferi un loc dialogului sincer, îndemnului cald. Vorbim despre puterea de a asculta, de a pătrunde viziunea și vederile celuilalt fără a răni prin indiferență sau dezinteres.
Încercați azi să așezați calmul și atitudinea caldă împreună. Ascultați cu interes și sincer ce are de spus fiecare membru al familiei. Pe de altă parte, sfătuiți cu înțelepciune și susțineți printr-o inimă caldă fiecare cuvânt spus pentru reușita familiei. Aceasta este sarea adevărată. E gustul unei familii binecuvântate de Dumnezeu.
- Detalii
- Scris de: Jason Hanselman
- Categorie: Devoțional de dimineață
Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.
Coloseni 3:23
Masa de seară este un moment minunat pentru a purta discuții cu copiii. Într-o seară discutam despre importanța ajutorării oamenilor, când fiica mea a întrebat: „Tati, știu că ar trebui să îi ajutăm pe oamenii care sunt în nevoie, dar tu, tu pe cine ajuți?” Așa am ajuns să le povestesc copiilor mei experiența reală care urmează:
„Ieri dimineață L-am rugat pe Dumnezeu să-mi ofere ocazia să aduc speranță în viața unui om.” Erau cu toții atenți la mine, așa că am continuat. „M-am oprit la benzinărie să-mi cumpăr ceva de băut. După ce am plătit, am luat două înghițituri uriașe, când o persoană total necunoscută m-a abordat. Vreți să știți ce m-a întrebat?” Au dat cu toții din cap în semn aprobator.
„Ea mi-a spus: «Scuzați-mă, domnule! Mi-am uitat portofelul acasă și am o programare. Mă puteți ajuta cu niște bani?” Le acaparasem cu totul atenția.
„Am înghețat, deoarece chiar aveam în plus o bancnotă de zece dolari în acea zi. Și știți ce am zis?” Îmi plăcea să le observ implicarea în povestire. „I-am răspuns: «Sigur, pot achita zece dolari din suma dumneavoastră de la pompă.» Apoi am tăcut, așteptând să spună cum îmi va da banii înapoi. Dar vreți să știți ce mi-a spus?” Toți făcuseră ochii mari. „A spus doar: «Mulțumesc!»”
„Ar fi trebuit să mă mulțumesc cu atât, nu? Dar, sincer, am fost puțin dezamăgit. Apoi mi-am amintit de cererea făcută lui Dumnezeu de a-mi da ocazia să ofer cuiva speranță. Exact asta făcuse Dumnezeu, dar eu speram că voi fi recompensat pentru fapta mea bună. Răspunsul meu ar fi trebuit să fie asemenea răspunsului ei: «Îți mulțumesc, Doamne!» Ajutorarea oamenilor ar trebui să fie în sine o răsplată.”
Dumnezeu ne va oferi întotdeauna oportunități de a-i ajuta pe ceilalți. De multe ori, aceste oportunități ar putea veni de acasă. Creșterea copiilor poate fi o sarcină dificilă și nerăsplătită dacă urmărești vreo recompensă de la altcineva. Cea mai mare răsplată va fi atunci când vom auzi cuvintele: „Bine, rob bun și credincios!” Atunci când ai schimbat scutece pentru a mia oară sau când ai strâns masa singur(ă) din nou, adu-ți aminte că Dumnezeu te vede. El este Stăpânul tău, El este mulțumit de tine.
Tată, Te rog, oferă-mi ocazia să aduc speranță în viața cuiva astăzi!
- Detalii
- Scris de: Mihai Goran
- Categorie: Devoțional de dimineață
Îngrijește bine oile tale și ia seama la turmele tale.
Proverbele 27:23
Școlile creștine sunt o necesitate. De ce? Să ne gândim puțin. Cum altfel s-ar putea forma acea generație de tineri care va încheia lucrarea, decât în mod special prin instituțiile de educație? Aceasta înseamnă că cel mai înalt obiectiv al lor este să favorizeze un cadru prielnic pentru convertirea și dezvoltarea caracterului elevilor. Acesta este scopul principal al existenței lor. Și, slavă Domnului, lucrul acesta se realizează în multe dintre ele.
Cum se întâmplă, practic, lucrul acesta? La fel ca în agricultură, dacă vrei să ai rod, trebuie să pregătești terenul și să asiguri condiții favorabile, iar la un moment dat sămânța plantată germinează, crește și se maturizează. Cu siguranță, Dumnezeu este Cel care face ca atât sămânța fizică, pe care o semănăm în pământ, cât și cea spirituală să se dezvolte și să rodească; în același timp însă, este un privilegiu să fim parteneri cu El în această nobilă lucrare.
O mare bucurie la Liceul Integritas este momentul când vedem cum scopul lui Dumnezeu în acest sens începe să fie împlinit. Este ocazia când unii elevi se îmbracă în alb, alegând să intre în legământ cu Dumnezeu. După fiecare an de investiție și de cooperare cu Duhul Sfânt, personalul școlii este motivat de această minunată experiență. De-a lungul celor cinci ani, peste 50 de elevi și-au ales drumul vieții alături de Dumnezeu.
Iată câțiva factori pe care credem că Duhul Sfânt i-a folosit pentru a crea un mediu propice deciziei lor:
1. Biblia ca material de bază și baza fiecărei materii
2. Amplasarea liceului într-un cadru natural
3. Programul vocațional de activități practice
4. Implicarea frecventă în proiecte misionare
5. Influența și exemplul personalului
6. Un stil de viață sănătos
7. Standarde reformatoare.
Un gând inspirat ne încurajează și ne responsabilizează pe toți: „Prin lucrarea de răscumpărare se urmărește refacerea chipului Creatorului în om… Acesta este obiectivul educației, marele obiectiv al vieții” (Ellen G. White, Educație, p. 13).
Fie ca Duhul convertirii să cuprindă familiile, bisericile și școlile noastre. Amin!
- Detalii
- Scris de: Yvonne Rodney
- Categorie: Devoțional de dimineață
Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.
1 Ioan 3:1
Uneori, copiii mei îmi produc o frustrare interminabilă. Îmi cer diferite lucruri, iar după ce le primesc, trec la următorul lucru pe care și-l doresc cu la fel de multă ardoare. Îi mai întreb uneori: „Și dacă n-o să primești ce ceri, ce-o să se întâmple? O să mori?”
„Nu, mami”, răspund ei plictisiți. Deoarece ne iubim copiii, ne place să le oferim lucruri sau să le facem surprize, dar sâcâielile constante cu cerințe după și mai multe lucruri ne pot face să ne întrebăm dacă suntem iubiți de copii pentru cine suntem sau pentru ce le oferim. Atunci când ei se plâng, îmi reamintesc de imaginea de ansamblu: eu cresc viitori cetățeni ai cerului și ai pământului.
Ocazional, mai fac și inimaginabilul: le ofer ceva nemeritat. Atunci când întreabă, surprinși, cu ce ocazie, le spun: „Asta se numește har. A primi ceva ce nu merităm.” Este un mod de a ne reaminti periodic – și eu, și ei – cât de minunat este Dumnezeu.
Oare eu mă deosebesc mult de copiii mei în ceea ce privește relația mea cu Dumnezeu? Îi prezint o listă plină de rugăminți: „Doamne, Te rog, dă-mi asta sau ajută-mă cu cealaltă sau fă să mi se întâmple acest lucru! Doamne, vindecă-mi prietena, fă ca nodulul din sân să-mi treacă, scapă-mă de huliganii care nu-mi lasă băiatul în pace!” Noi ne așteptăm ca Dumnezeu, la fel ca duhul din lampa lui Aladin, să ne împlinească toate dorințele.
Ce-ar fi să facem astăzi ceva neașteptat și să nu cerem nimic? Îi putem mulțumi pentru ceea ce este El, pentru dragostea pe care ne-o oferă cu dărnicie în mod constant. Să vorbim cu El despre speranțele și visurile noastre și să-I împărtășim fricile și îndoielile pe care le avem. Îi putem povesti câte ceva despre cum ne-a fost ziua și despre micile incidente amuzante care ne-au făcut să zâmbim. De ce să nu-L lăudăm pentru lucrările Sale spectaculoase, să nu țopăim de bucurie în cinstea faptelor bune pe care le-a făcut? Haideți să batem din palme de bucurie pentru privilegiul de a ne numi copii de împărat! Să ne închinăm Lui fiindcă încă ne bate inima în piept și să-L adorăm în calitate de Creator al nostru. Să-I vorbim ca unui prieten. Să șoptim „noapte bună!” și „Te iubesc!” înainte de a adormi.
Tată, Îți mulțumesc pentru că m-ai iubit în ciuda egoismului meu! Te iubesc!
- Detalii
- Scris de: Mihai Goran
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
Luca 2:52
Procesul de educație determină diferite profiluri de oameni. Vreau să vă prezint mai jos câteva și să vă întreb care dintre ele este mai de dorit?
A. O persoană cu un IQ (coeficient de inteligență) ridicat, dar cu un EQ (coeficient de inteligență emoțională) scăzut și, astfel, cu dificultăți de relaționare, de empatie și de adaptabilitate.
B. O persoană cu un EQ ridicat, dar cu un trup sensibil și bolnăvicios.
C. O persoană cu un fizic bine dezvoltat, dar egoist și fără caracter.
D. O persoană cu capacități de memorare și de redare peste medie, dar fără abilități și deprinderi practice pentru viață.
Este evident că niciunul dintre exemplele de mai sus nu constituie idealul educațional. Adevărata educație reprezintă o dezvoltare echilibrată a tuturor capacităților cu scopul de a-L reprezenta pe Dumnezeu și pentru o slujire eficientă a semenilor. Aceasta poate fi simbolizată de un scaun cu patru picioare, după modelul educației lui Isus Hristos. Așa cum afirmă textul de astăzi, Isus creștea în componenta intelectuală, în cea fizică, în cea spirituală și în cea socială. El Și-a dezvoltat la potențialul maxim toate cele patru componente ale personalității Sale. Caracterul Lui reprezintă un produs evident al adevăratei educații. El reprezintă dovada că, atunci când omul este dispus să colaboreze cu Dumnezeu, rezultatul va fi un adevărat succes și o mare binecuvântare.
Un scaun care nu are toate picioarele egale nu este tocmai confortabil și stabil. De aceea, te invit astăzi să te gândești în două direcții: În primul rând, examinează-te personal. Ești o persoană dezvoltată într-un mod echilibrat? Ce schimbări ar trebui să faci pentru ca toate componentele capacităților tale să fie eficientizate la maximum? Apoi, examinează direcția dezvoltării copiilor sau elevilor tăi. Ce-ai putea face pentru a-i ajuta să-și dezvolte armonios toate cele patru componente?
Și, nu uita, Acela care L-a ajutat pe Isus te poate ajuta și pe tine!