
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o.
Exodul 20:8-11
Porunca a patra este a doua poruncă în care găsim referiri la relațiile de familie. Odihna de Sabat nu este doar pentru părinți, ci, câtă vreme copiii sunt în casa lor, ei trebuie să vegheze ca în ziua de Sabat nici aceștia „să nu facă nicio lucrare”.
Perspectiva aceasta implică pe de o parte responsabilitatea de a ști ce fac copiii noștri în ziua noastră de odihnă, dar și grija ca timpul lor să fie umplut cu lucruri care sunt compatibile cu scopul și rostul ei. Copiii vor învăța din felul în care noi ținem ziua de Sabat cum ar trebui apoi să o respecte și ei în propriile lor familii.
Porunca a patra ne transmite imaginea unui Sabat petrecut împreună, la care sunt invitați chiar și străinii care locuiesc vremelnic împreună cu noi. Dar frumusețea acestui timp nu este dată de faptul că cei care locuiesc laolaltă se pot bucura de o zi liberă în care să fie împreună, ci de faptul că Dumnezeu este cel care vrea să fie cu ei. Sabatul nu a fost invenția lui Adam de a sta cu Eva douăzeci și patru de ore fără să se apuce de lucru în grădină, ci a fost ideea lui Dumnezeu, care i-a cuprins și pe cei doi, oferindu-le o nouă perspectivă despre sensul existenței lor.
Odihna de Sabat nu este o odihnă egoistă, nu este un timp exclusiv pentru recreerea noastră sau pentru cultivarea noastră spirituală, ci este o ocazie în care suntem invitați să intrăm în odihna lui Dumnezeu, să fim împreună cu El și cu cei de lângă noi. Fără această preocupare pentru cei din familia noastră, porunca nu este împlinită cu adevărat. Este posibil ca aceasta să însemne reașezarea unor priorități, restabilirea unor granițe, redefinirea unor relații cu cei din casa noastră, dar toate acestea trebuie făcute nu într-o manieră rece și legalistă, ci cu bucuria celui ce primește în casa lui cel mai prețios oaspete.
Doamne, învață-ne să ne bucurăm de ziua de Sabat și de privilegiul de a fi împreună cu Tine și cu cei dragi!
Ce ai putea face ca ziua de Sabat să fie un timp sfânt și pentru copiii tăi?
Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Matei 5:16
Nu suntem niciodată singuri. Fie că ni-L alegem, fie că nu, avem un Prieten. Amintește-ți că, oriunde te afli, orice vei face, Dumnezeu este acolo. Nimic din ceea ce este spus, făcut sau gândit nu poate scăpa atenției Sale. Ai un martor pentru fiecare cuvânt sau faptă – pe Dumnezeu cel Sfânt, Cel ce urăște păcatul. Gândește-te mereu la acest lucru înainte să vorbești sau să acționezi. Creștin fiind, ești membru al familiei împărătești, copil al Împăratului ceresc. Să nu spui niciun cuvânt, să nu faci nimic care va aduce dezonoare asupra frumosului „nume” pe care-l porți (Iacov 2:7).
Studiază cu atenție caracterul divino-uman și întreabă-te mereu: „Ce ar face Isus dacă ar fi în locul meu?” La aceasta ar trebui să ne raportăm. Nu te plasa în mod inutil în compania celor care, prin șiretenie, îți vor slăbi hotărârea de a face binele sau vor aduce o pată asupra conștiinței tale. Să nu faci nimic printre necunoscuți sau în cămin, nimic care ar putea avea o cât de mică aparență de rău. Fă în fiecare zi ceva să îmbogățești, să înfrumusețezi și să înnobilezi viața pe care a răscumpărat-o Hristos cu propriul Său sânge.
Acționează mereu din principiu, nu din impuls. Stăpânește-ți pornirile firești – prin umilință și blândețe. Nu vă îngăduiți niciun fel de ușurătate sau neseriozitate. Nicio vorbă „de duh” ironică să nu vă scape de pe buze. Nici chiar gândurile nu trebuie lăsate fără control. Ele trebuie înfrânate, controlate și aduse în ascultare de Hristos. Să se îndrepte către lucruri sfinte. Atunci, prin harul lui Hristos, ele vor fi curate și oneste. …
…Privind la Isus, vorbind despre dragostea Sa și perfecțiunea caracterului Său, ne schimbăm după chipul Lui. Contemplând idealul măreț pe care l-a pus înaintea noastră, vom fi înălțați într-o atmosferă curată și sfântă – ne vom afla chiar în prezența lui Dumnezeu. Când vom fi acolo, vom reflecta o lumină care va străluci asupra tuturor celor care au legături cu noi (Divina vindecare, pp. 490, 492).
Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău.
Exodul 20:12
Porunca a cincea este prin excelență cea care stabilește relațiile dintre părinți și copii. Dacă în porunca a doua și a patra ni se spune care sunt datoriile părinților pentru copiii lor, aici ni se explică datoria copiilor față de părinți.
Copiii sunt chemați să le ofere părinților lor în mod necondiționat un singur lucru: cinstea. Biblia ne spune însă că părinții pot și trebuie să îi ajute pe copiii lor să respecte această poruncă străduindu-se să fie demni de încredere, respectuoși cu propriii lor părinți, atenți să nu își întărâte copiii la mânie, înțelepți și grijulii față de cei din casa lor.
Nu le putem cere copiilor noștri să ne cinstească dacă nu le arătăm cum să facă acest lucru, comportându-ne într-o manieră plină de respect cu cei de lângă noi.
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că cinstea este ceva ce ni se oferă, nu ceva ce trebuie să pretindem, și este oferită după înțelegerea celui care o oferă, nu după așteptările noastre. Am fi mult mai fericiți dacă ne-am preocupa de ce trebuie să oferim noi și mai puțin de ce ne datorează alții nouă.
Mai mult, Biblia spune că acest mod de raportare unul la celălalt ne poate ajuta să avem o societate mai sănătoasă și o viață mai lungă.
Dar porunca aceasta ne mai spune ceva. Noi trebuie să ne raportăm într-o manieră plină de respect și față de cei care, din perspectiva noastră sau chiar a societății ori a bisericii, nu merită acest respect. Este imposibil să nu greșim unul față de altul în relațiile dintre noi, mai ales în familie, dar aceste greșeli, chiar și atunci când au consecințe dureroase, nu ne pot împiedica totuși să Îi cerem lui Dumnezeu puterea de a fi respectuoși și buni.
Noi îi cinstim pe ceilalți pentru El, pentru Cel care a murit pentru fiecare dintre noi și care, culmea, a făcut-o pe când eram vrăjmașii Lui.
Doamne, ajută-mă să le arăt astăzi bunătate și respect tuturor celor pe care îi întâlnesc și în mod special celor din familia mea!
Propune-ți ca săptămâna aceasta să nu spui niciun cuvânt rău despre semenii tăi, ci, de fiecare dată când ai ocazia să vorbești despre ei, să alegi măcar o apreciere!
Să nu ucizi.
Exodul 20:13
Porunca este directă și clară. Dar, fără să vorbească direct de relația dintre părinți și copii, are multe de spus despre acest subiect. Pe lângă înțelesul primar, acela de a avea grijă de viața copiilor noștri chiar înainte de a se naște, de a ne asigura că deprind un stil de viață sănătos, că sunt fericiți și feriți de abuzuri și violențe, porunca mai poate avea și o interpretare la fel de importantă.
Domnul Isus a explicat această poruncă afirmând că cei care folosesc apelative ca „prostule!” sau „nebunule!” în dreptul aproapelui lor sunt vinovați de încălcarea ei. Ce crezi, cei din familie intră în categoria „aproapelui”? Care sunt cuvintele cu care ne adresăm unul altuia sau ce le spunem copiilor noștri atunci când suntem supărați?
De multe ori pare mai natural să folosim astfel de cuvinte sau altele echivalente față de copiii noștri sau de cei apropiați decât față de colegii de serviciu sau de frații din biserică.
Cuvintele noastre sunt oglinda în care copiii noștri se privesc în fiecare zi. Acest lucru este adevărat atât pentru familia noastră, cât și pentru biserica noastră. În cuvintele noastre ei se pot vedea misionari, credincioși, cetățeni ai Împărăției cerurilor sau incapabili de a face ceva, răi și departe de Dumnezeu.
Pe de altă parte, cuvintele pe care le rostim ne întăresc propriile convingeri despre ei și ne ajută să îi privim într-un fel sau în altul. De exemplu, dacă spunem mereu că tinerii sunt biserica de mâine, îi vom vedea tot mai nepregătiți pentru biserica de azi.
Cuvintele spuse atunci când credem că nu ne aude nimeni pot răni sau distruge visuri chiar mai mult decât cele spuse la mânie sau la supărare. De aceea, provocarea lui Dumnezeu este ca nici măcar să nu „gândim rău” despre cei de lângă noi, ci să îi vedem așa cum îi vede El.
Poate că astfel înțelegem de ce Martorul credincios ne spune că fiecare dintre noi are nevoie de alifia miraculoasă care să ne vindece ochii și să ne deschidă noi perspective de iubire și de înțelegere.
Doamne, fă ca limba mea să nu-i ucidă pe cei din familia mea și nici pe frații sau cunoscuții mei!
Alege astăzi să le spui doar cuvinte frumoase celor din familia ta, chiar și atunci când greșesc!
Să nu comiți adulter!
Exodul 20:14, NTR
Dacă poruncile a doua și a patra vorbesc despre datoriile părinților față de copiii lor, iar porunca a cincea, despre datoriile copiilor față de părinți, ultimele două porunci care se referă la familie vorbesc despre relația dintre soți. Porunca a șaptea este cea dintâi dintre ele și spune foarte direct că soții au datoria să păstreze curat legământul căsătoriei, la care Însuși Dumnezeu a fost martor.
Nu doar că starea de bine din familie are o influență evidentă și asupra copiilor, dar și modul nostru de comportare este pentru ei aproape singurul exemplu clar despre ce înseamnă familia. Tocmai de aceea, așa cum ne învață istoria lui David, o greșeală în privința aceasta scade autoritatea morală a părinților în fața propriilor copii, ceea ce, trebuie să recunoaștem, nu este puțin lucru.
Isus însă merge și mai departe și spune că tot o încălcare a poruncii a șaptea este și privirea mânată de poftă sau de gânduri păcătoase.
Părinții au datoria de a fi un exemplu pentru copiii lor nu doar în ceea ce fac, ci și în ceea ce spun sau privesc. Expunerea noastră la imagini cu conținut imoral ne afectează mintea și ne erodează valorile morale. Indiferent de vârsta pe care o avem, glumele ușuratice, aluziile nepotrivite, istorisirile siropoase despre păcatele făcute în vremea în care nu Îl cunoșteam pe Dumnezeu sunt o invitație pentru tineri și copii pe un drum care nu duce niciodată spre Adevăr.
Ar trebui să îi încurajăm pe copiii noștri să păstreze inocența copilăriei și preocupările specifice vârstei lor, veghind cu dragoste la ce privesc, la ce citesc, la lucrurile care îi preocupă sau la prieteniile pe care le dezvoltă. Oferindu-le suficiente activități care să îi țină concentrați și preocupați cu ceea ce îi ajută să își formeze un caracter echilibrat, implicându-ne activ în viața lor și călăuzindu-le pașii pe drumul sigur al principiilor veșnice, le dăruim cel mai frumos dar cu putință. Iar atunci când vor dori să facă primul pas într-o relație de prietenie cu cineva care le-ar putea deveni partener pentru toată viața, să îi însoțim cu rugăciunile și cu dragostea noastră.
Doamne, ajută-ne să fim exemple de moralitate pentru copiii noștri atât acasă, cât și în biserica Ta.
Există ceva în ceea ce faci sau privești de care nu ai vrea să știe copiii tăi? Roagă-L pe Dumnezeu să îți dea putere să renunți chiar azi!