Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Valentina Lupu
- Categorie: Devoțional de dimineață
O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.
Proverbele 17:22
Cu aceste frumoase cuvinte, pe care înțeleptul Solomon le-a rostit, sunt întâmpinați oaspeții care poposesc în Centrul de Sănătate Saned, Ivești, aceasta fiind deviza centrului. Fiecare dintre noi se străduiește, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca aceste cuvinte să fie o realitate în viața lui. Provocările zilnice tind să epuizeze puterile vieții și să favorizeze boala și moartea. Curajul, speranța, credința, simpatia și iubirea conferă sănătate și prelungesc viața. Întristarea împiedică circulația sângelui, activitatea nervilor și încetinește acțiunea ficatului. Ea afectează digestia, nutriția și tinde să epuizeze resursele interioare ale întregului organism.
Tristețea și teama nu numai că nu pot repara nici măcar un singur rău, dar pot produce mari prejudicii. Pe de altă parte, speranța și voioșia luminează căile altora și sunt „viață pentru cei ce le găsesc și sănătate pentru tot trupul lor” (Proverbele 4:22).
Nu trebuie să îngăduim ca viitorul, cu toate problemele lui grele și perspectivele lui sumbre, să ne tulbure inimile, să ne facă genunchii să tremure și mâinile să atârne neputincioase în semn de descurajare. Aceia care își încredințează viața lui Dumnezeu pentru a fi călăuziți de El și pentru a-I sluji Lui nu se vor afla în situații dificile pentru care Domnul să nu fi pregătit deja ajutorul. Cel suferind trebuie încurajat să se încreadă în Dumnezeu și să fie voios, deoarece iubirea Lui este atât de mare și de statornică.
Dacă bolnavii se înalță deasupra descurajării și a confuziei, perspectivele lor de însănătoșire vor fi mai mari, deoarece „ochiul Domnului privește... peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui” (Psalmii 33:18).
Te simți cumva copleșit de supărare astăzi? Întoarce-ți privirea către Dumnezeul neprihănirii! Nu-ți petrece viața așteptând ca lucrurile să se schimbe pentru a putea fi fericit. Ia decizia de a fi fericit chiar acum. O viață trăită din plin și o inimă veselă îți doresc!
- Detalii
- Scris de: Daniela Stan
- Categorie: Devoțional de dimineață
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
Psalmii 91:1,2
Una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale sezonului rece este hipotermia, definită ca o scădere a temperaturii corpului sub 35 grade Celsius. Cauza este perturbarea mecanismelor de termoreglare situate la nivelul hipotalamusului. Este clasificată în funcție de etiologie, de gravitatea și aspectul morfologic al leziunilor rezultate în urma expunerii la frig.
Vorbind despre hipotermie, mi-am amintit una dintre tristele experiențe care mi-au marcat copilăria. Părinții mei au divorțat când aveam doi ani, iar fratele meu de-abia se născuse. S-au judecat șapte ani, am fost dată mamei, fratele a rămas la tata, fiind crescut de bunica. Tata lucra la Combinat, câștiga mulți bani pe atunci. Locuia într-o garsonieră de 24 mp în compania femeilor și a alcoolului; târziu l-am cunoscut.
După mulți ani, mama s-a recăsătorit. Curând s-au mutat la oraș, dar eu nu am vrut să merg deoarece îmi era frică de individul respectiv, îmi făcuse mult rău. Pentru că eram de neclintit, au plecat lăsându-mă în mijlocul drumului cu cărțile de școală în brațe. Sora mamei a vrut să mă ajute, dar i-a fost frică de tatăl meu, care era foarte agresiv. Am ajuns astfel la casa de copii, unde am cunoscut ce înseamnă foamea, lipsa și durerea.
Deoarece autoritățile l-au silit pe tata să plătească pensia alimentară, și-a luat angajamentul să mă crească, plasându-mă la bunica, unde, după 10 ani, l-am cunoscut pe fratele meu, un băiețel firav, cu părul cârlionțat, cu ochii mari și negri. Totul era nou pentru mine, dar, în curând, aveam să fac cunoștință cu disciplina bunicii. La 11 ani, știam să fac treburi de adulți: să lipesc cu lut, să spăl rufe, vopseam și văruiam, măturatul și curățatul la porci și găini era o joacă, nu îmi amintesc să fi avut vreo jucărie, de fapt nu mă jucam că aveam treabă și treaba nu se mai termina. Îmi era frică tare de bunica, nu știu nici acum de ce mă ura atât de mult, mă acuza mereu că eu sunt de vină pentru eșecul fiului ei. (va continua)
- Detalii
- Scris de: Daniela Stan
- Categorie: Devoțional de dimineață
Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua.
Psalmii 91:5
Într-o seară, mă jucam cu o ață agățată de perete și brusc mă trezesc că vin asupra mea puhoi de insulte: vrăjitoare, puturoasă. Disciplina cea mai de temut de abia acum începea. Sub influența alcoolului, plină de furie, luă cleștele și îmi aplică niște lovituri sănătoase pe picioare de mi-au rămas vinete și umflate. Fratele meu s-a ghemuit de frică sub plapumă, iar eu am scăpat afară. Bunica a trântit ușa după mine, încuind-o. Numai că afară era un ger de crăpau pietrele și zăpadă cum erau înainte iernile, iar eu cu picioarele goale. Unde să fug, noaptea pe ger? La magazie era încuiat, la lemne, la găini, la porci, încuiat. Nu știam ce să fac. Mi-am amintit de soba unde bunica făcea mâncare vara, iar acolo era vatra, unde am intrat dând zăpada la o parte. Însă îmi era tare frig, eram sloi. Afară parcă era din ce în ce mai frig. Ce am făcut oare eu rău la cei 11 ani? Ce avea să mi se întâmple?
Însă ce era mai minunat nu se petrecuse încă. De niciunde apăru un câine mare, alb, care rapid se îngrămădi lângă mine. Era atât de cald și de pufos, asemenea celei mai de preț lâni. M-am cuibărit bine, iar câinele s-a încolăcit în jurul meu de parcă eram puiul lui. Am adormit buștean, cu piciorușele calde și mâinile înfipte în blana deasă. În zori, fratele meu a reușit s-o îmbuneze pe bunica și m-a strigat tare, credea că am murit. În clipa aceea, protectorul meu a dispărut. Nu știu de unde a venit și nu știu unde s-a dus. Dar acolo, în vatră, am petrecut o noapte în brațele Cerului. Dumnezeu a fost scăparea mea.
Uneori vin suferințe și încercări prea mari pentru noi; nu înțelegem de ce îngăduie Dumnezeu să doară atât de tare. Însă am observat că atunci când doare, El ne șterge lacrimile, și când credem că am rămas singuri, El, de fapt, ne poartă pe brațe, și când nu mai este nicio soluție, El are o mie.
Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru încercările din viața ta. Roagă-te fierbinte să Îl vezi dincolo de lacrimi și durere, căci, chiar în cuptor, El este locul tău de scăpare!
- Detalii
- Scris de: Gabriela Gocica
- Categorie: Devoțional de dimineață
Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11:28
Este greu să ții pasul cu noul într-o societate care se reînnoiește în fiecare zi și este mai greu să nu cazi de oboseală când te suprasolicită atâtea oportunități de a câștiga bani, de a te dezvolta personal și a face carieră.
Ești privit cu ochi suspicioși dacă tenul tău nu radiază de prospețime, buzele tale nu au culoarea macului sau conturul ochilor tăi are câteva riduri.
Dar nu uitați de Model. Străbătând ulițele Nazaretului, traversând Marea Galileei și fiind prezent în multele localități de pe malul Iordanului, „înfățișarea Lui nu avea nimic care să atragă privirile”. Neobosit, a făcut bine, a vindecat și a adus speranța în sufletul celor deznădăjduiți, oprimați și respinși de societate.
„A stat înaintea lui Pilat palid și rănit, aproape pe jumătate leșinat, lipsit fiind mult timp de hrană și de odihnă. El a fost târât din loc în loc și expus la insultele cele mai ordinare, dar înfățișarea Sa a rămas nobilă și fața Sa strălucea” (Viața lui Iisus, p. 406).
Așa a fost Isus.
Avem nevoie astăzi mai mult ca oricând să apelăm la El, sursa unei frumuseți autentice, chiar dacă anii vor așterne peste noi urmele pământului lovit de păcat.
Remediul pentru oboseala mea și a ta nu sunt poțiunile create în laborator, ci odihna la picioarele Lui și în prezența Cuvântului vieții.
Vă simțiți obosiți?
Inima bate lovită de teamă și incertitudine?
„Veniți singuri la o parte, ne îndeamnă El. Dacă vom lua seama la cuvintele Lui, vom fi mai puternici și mai folositori. Ucenicii L-au căutat pe Isus și I-au spus totul; iar El i-a încurajat și i-a învățat. Dacă azi ne-am lua timp să mergem la Isus și să-I spunem nevoile noastre, n-am fi dezamăgiți; El ar fi la dreapta noastră pentru a ne ajuta. Avem nevoie de mai multă simplitate, de mai multă încredere și credință în Mântuitorul nostru... Suntem invitați să cerem înțelepciune de la El. El dă tuturor cu mână largă și fără mustrare” (Viața lui Iisus, p. 234).
Fii asemenea Lui astăzi, căutând semenul care are nevoie de tine, și fața ta va străluci luminată de zâmbetul celui pentru care te-ai sacrificat!
- Detalii
- Scris de: Margareta Graur
- Categorie: Devoțional de dimineață
Voi sunteți sarea pământului. Atunci când sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni.
Matei 5:13
Isus Hristos face o comparație între caracterul creștinului și sare, ca aliment esențial al vieții fizice, introducând astfel o paralelă la importanța calității vieții spirituale.
Necesarul de sare pentru un adult este de 5,6 g pe zi. Când consumăm sare în exces, organismul se luptă s-o elimine prin mecanismele de care dispune. Dacă continuăm să consumăm sare mai multă decât cea necesară, ne vom îmbolnăvi. Personal, am avut un episod de fibrilație atrială care m-a obligat, pe lângă tratament, să renunț pentru o perioadă la consumul de sare. Hrana nu mai avea niciun gust, apetitul a scăzut și am pierdut 10 kilograme în greutate.
,,Apetitul nu este criteriul după care să alegem alimentele. Prin obiceiuri greșite de alimentație, apetitul a devenit stricat. El cere adesea hrană care vatămă sănătatea și provoacă slăbiciune, în loc să aducă tărie. Boala și suferința care se întâlnesc la orice pas sunt cauzate de greșelile făcute în alimentație” (Divina vindecare, p. 250).
Cu ce putem înlocui sarea? Ceapa, usturoiul, turmericul, rozmarinul, busuiocul, mărarul și, pentru cei care preferă, piperul și boiaua de ardei iute.
Trăim într-o lume în care valorile creștine contează tot mai puțin. În alte vremuri, valorile creștine au stat la baza constituțiilor multor țări, astăzi nu mai contează prea mult, creștinismul lumii democratice este atras mai degrabă de mirajul consumerismului.
Comportamentul pe care trebuie să-l aibă un urmaș al lui Hristos trebuie să fie total diferit de cel al lumii. Creștinul autentic este imediat observat acolo unde apare, contrastul cu lumea seculară izbește imediat privirea, influența pe care acesta o are asupra societății este totdeauna pozitivă. După cum sarea împiedică stricarea alimentelor și dă gust mâncării, creștinul autentic împiedică stricăciunea din lume și oferă gust societății în mijlocul căreia trăiește.
Voi sunteți sarea pământului!