
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Porunca pe care ți-o dau, fiule Timotei, … să te lupți lupta cea bună și să păstrezi credința și un cuget curat, pe care unii le-au pierdut, și au căzut din credință.
1 Timotei 1:18,19
Porunca către un ucenic căruia i se încredințează o mare responsabilitate este lupta cea bună, credința și un cuget curat.
Timotei era un creștin consacrat, crescut de o mamă credincioasă, cu valorile și dragostea bisericii primare și format sub îndrumarea unui maestru – marele apostol Pavel. Totuși, aceste avantaje extraordinare nu erau suficiente ca să-i asigure succesul deplin în viața personală sau în lucrarea importantă la care era chemat.
Intrată în biserică la vârsta lui Timotei, am constatat repede că lupta cea bună nu are armistiții, credința nu poate fi stocată, iar cugetul curat este un giuvaer rar. Lupta dintre bine și rău nu se duce cu arme de foc, nici cu arme albe, nici măcar cu pumnul, și totuși este o luptă mai crâncenă decât oricare alta. Credința trebuie păstrată, dar deseori se diluează precum gustul sării sau își pierde termenul de valabilitate, ca mana în pustiu. Iar cugetul curat este eluziv ca fata morgana în deșert – apare și dispare ca și cum nu ar fi fost.
Sună descurajator? Așa și este dacă nu accepți soluția autentică, una foarte simplă și la îndemâna oricui. Pentru luptă ți se pune la dispoziție armura lui Dumnezeu, care te acoperă din cap până în picioare și nu lasă niciun centimetru neprotejat. Ca să poți păstra credința trebuie doar să deschizi ușa atunci când Isus bate, pentru a cina împreună, dar și dis-de-dimineață, ca să îți încarci bateriile spirituale în fiecare zi – rețeta unei sănătăți mintale depline. Pentru un cuget curat îți stau la dispoziție Cuvântul, cu valorile și principiile lui, și Duhul Sfânt, care te asistă în implementarea lor fără întrerupere, 7 zile pe săptămână, 24 din 24 de ore.
Timotei știa toate aceste lucruri pe care le-a învățat în decursul anilor printr-o educație simplă, dar superioară. Știa însă mai mult decât atât, înțelegea din experiență personală, zilnică, că Isus este totul și că despărțit de El nu putea face nimic cu adevărat valoros în lumina veșniciei.
Fie ca astăzi să ajung și eu să înțeleg și să experimentez puterea relației cu Mântuitorul meu!
Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase.
Proverbele 16:24
Lucrul în mediul penitenciar în calitate de cadru medical este o mare provocare prin faptul că trebuie să depui zilnic un efort constant și suplimentar pentru a reuși să îți menții bunătatea și buna dispoziție în orice situație, întrucât este vorba de o categorie aparte de pacienți. Adesea, aceștia nu prezintă receptivitate față de îngrijirile medicale care le sunt necesare și răspund cu indiferență sau vehemență în fața oricărei încercări de a-i ajuta.
Însă, în toate aceste condiții, te lovești zilnic de lecții importante, pe care, dacă ești receptiv și ți le însușești, le acumulezi în bagajul spiritual și continui cu ele în viață, învățând constant cum să devii o variantă mai aproape de idealul creștin.
A existat o astfel de conjunctură când o persoană privată de libertate a adus niște acuze foarte grave și mincinoase la adresa uneia dintre colegele mele, situație care a generat o stare de tensiune și a adus o întristare foarte mare, atât persoanei vizate, cât și nouă, colegilor ei, dar și o imagine negativă asupra întregului compartiment. Lucrurile s-au mai clarificat în timp, însă acea persoană privată de libertate a necesitat ulterior îngrijiri medicale. În tura respectivă, colega mea care a fost acuzată i-a acordat îngrijirile specifice de care avea nevoie și, spre surprinderea mea, a avut o atitudine exagerat de bună și de prietenoasă față de persoana privată de libertate. Am văzut atunci în ea exemplul divin de iertare și dăruire necondiționată și mi-am adus aminte de cuvintele pe care le spunea Domnul Isus ucenicilor Săi în Luca 6:32: „Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.” Am realizat în acea zi cât de binecuvântați suntem să fim puși în situații dificile, dar care ne testează caracterul și ne îndeamnă să fim tot mai aproape de idealul creștin pe care Domnul îl dorește de la noi.
Învață să răspunzi cu bunătate în orice circumstanță!
Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
2 Corinteni 12:9
Ben Carson, renumitul medic neurochirurg din Statele Unite, nu a avut dintotdeauna o viață plină de reușite. Părinții lui au divorțat când el avea opt ani. Ajuns în clasa a cincea, era ultimul din clasă, nu înțelegea nimic din ce predau profesorii, iar colegii își băteau joc de el.
Câteva evenimente aveau să-i schimbe complet viața. Primul, o vizită medicală obligatorie la oftalmologie. Așa a descoperit că avea nevoie de ochelari. Al doilea element este legat de reducerea timpului petrecut la televizor, chiar și cu programe educative și folosirea timpului citind cel puțin două cărți pe săptămână. La 14 ani, ajunsese primul din clasă, dar avea o problemă: lipsa autocontrolului. După ce a ajuns să pună în pericol viața celui mai bun prieten, s-a oprit și s-a rugat: „Doamne, dacă Tu nu mă ajuți, pe altcineva nu mai am.”
„Cauza reformei cheamă bărbați și femei ale căror conduite sunt o ilustrare a stăpânirii de sine. Modul în care trăim principiile întipărite în minte este ceea ce le dă greutate. Lumea are nevoie de o demonstrație practică a ceea ce poate face harul lui Dumnezeu pentru a le reda oamenilor noblețea pierdută... Nu este nimic de care lumea să aibă mai mare nevoie ca o cunoaștere a puterii mântuitoare a Evangheliei, descoperite în vieți trăite asemenea lui Hristos” (Divina vindecare, p. 132).
Te invit astăzi să te oprești. Ai nevoie de un control de rutină al sufletului și al trupului. Este timpul să trăiești toate principiile lui Dumnezeu. Nu te descuraja, începe cu un pas, harul Lui este de ajuns chiar și atunci când te împiedici sau cazi.
„Dumnezeu ne cheamă să facem alegerea de a ne așeza de partea cea corectă, de a ne uni cu uneltele cerești, de a adopta principiile care vor reface în noi chipul divin. În Cuvântul Său scris și în marea carte a naturii, El a descoperit principiile vieții. Este lucrarea noastră aceea de a obține o cunoaștere a acestor principii și, prin ascultare, să cooperăm cu El pentru refacerea sănătății, atât a corpului, cât și a sufletului” (Divina vindecare, p. 114).
Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.
Evrei 13:5
Cât ai fi dispus să plătești lunar ca să nu mai ai nicio grijă, să fii liniștit și să nu-ți lipsească nimic?
Se spune că într-un mic orășel locuiau doi buni prieteni. Oamenii i-au apreciat pe acești doi bărbați pentru că erau simpatici și amuzanți. Era însă ceva tare deranjant la cei doi, se îngrijorau prea mult de lucrurile mărunte. Li s-a spus că îngrijorarea lor enervează pe toată lumea.
Este o boală? Este un obicei prost? S-au întrebat și s-au tot întrebat în timp ce se întorceau de la piață când, deodată, au observat că pe un panou mare erau scrise următoarele cuvinte: „Îngrijorarea înrăutățește lucrurile. Dacă încetezi să-ți mai faci griji, vei fi mai fericit. Dacă poți realiza ceva, nu-ți mai face griji pentru asta. Dacă nu poți, atunci nu are rost să-ți faci griji. Nici îngrijorarea nu va face să se întâmple!” După ce au citit, au decis să angajeze pe cineva care să ia povara de griji care-i copleșea în schimbul unui salariu. După îndelungi căutări, au găsit o persoană care era dispusă să-și facă griji în locul lor. Au început negocierile: „Vă vom plăti 50 de lei pe zi pentru a vă face griji pentru problemele noastre.” Bărbatul s-a gândit câteva secunde și a răspuns: „Doar 50 de lei pentru toate aceste necazuri. Nu va funcționa.”
Au vorbit între ei câteva secunde și au spus: „Am decis să vă plătim 100 de lei în fiecare zi pentru serviciu.” Bărbatul a răspuns instantaneu: „Este prea puțin. Dacă trebuie să vă iau toate grijile, trebuie să plătiți un salariu bun. Dacă o faceți, nu va mai trebui să vă gândiți la nimic.” Cei doi prieteni au discutat și au venit cu o nouă propunere: 200 de lei. Văzând că bărbații nu-l vor plăti bine, omul nostru a încheiat negocierile și a plecat. Iar cei doi au început din nou să se îngrijoreze...
Mulțumiri veșnice lui Dumnezeu! Nu trebuie să caut pe cineva care să-mi poarte poverile, nici nu trebuie să negociez ori să plătesc!
Iată asigurarea: „El va lua greutatea de pe umerii noștri osteniți. Ne va da odihnă. El va purta și povara grijii și a întristării. Ne cheamă să punem asupra Lui toate grijile noastre; căci El ne poartă în inima Sa” (Divina vindecare, p. 45).
I-au adus un surd care vorbea cu anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el.
Marcu 7:32
Ai stat vreodată de vorbă cu o persoană surdomută? Cât de ușor v-a fost să comunicați? A înțeles persoana respectivă tot ce i-ai spus? Tu ai înțeles tot ce ți s-a spus? În general, persoanele surdomute s-au născut așa sau și-au pierdut auzul în primii ani ai copilăriei. Incapacitatea lor de a vorbi este un produs secundar al deficiențelor aparatului auditiv.
Despre un astfel de om ni se povestește că a fost adus la Isus când trecea prin ținutul Decapole. Isus nu era pentru prima dată acolo. La ultima Lui vizită în zona aceea, El vindecase doi demonizați, cu prețul pierderii unei turme de porci. Localnicii nu fuseseră prea fericiți de acest lucru, așa că L-au rugat să plece. Dar mărturia celor doi a produs în timp o schimbare de atitudine în oamenii locului. Și iată că acum ei i-au adus un surd care vorbea anevoie și L-au rugat să-Și pună mâinile peste el. Biblia ne spune că Isus l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi și i-a atins limba cu scuipatul Lui. Apoi Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata”, adică „Deschide-te!” Oamenii Îi ceruseră să-Și pună mâinile peste el. Au fost ocazii când Isus a vindecat doar cu un cuvânt. Nu putea face și acum la fel? Ce a vrut Isus să arate prin această metodă de vindecare? În mod firesc, dacă doar auzul i-ar fi fost vindecat, acest om ar fi avut nevoie de mult timp să învețe să vorbească și probabil că, deoarece era deja adult, capacitatea de a comunica verbal nu ar fi fost niciodată remediată pe deplin. Isus i-a oferit însă vindecare totală. El a atins și urechile, și limba, pentru ca atât problema de fond, cât și deficiențele secundare să fie pe deplin tratate.
La facerea acestei minuni, Isus a suspinat, pentru că, mai mult decât urechile fizice, El tânjea să atingă și să deschidă urechile spirituale. Ție ți-a atins Isus vreodată urechile și limba? Dacă nu, hai să-L rugăm să facă asta acum.
Doamne Isuse, urechile mele sunt astupate, iar limba mea vorbește nedeslușit. Deschide-mi urechile să Te aud și atinge-mi limba, să pot comunica clar puterea Ta vindecătoare. Învaț-o să Te laude și să vorbească despre dragostea Ta! Amin!