Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Monica Iosu
- Categorie: Devoțional de dimineață
Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu.”
Apocalipsa 2:7
Una dintre cele mai mari provocări din viața noastră este constituită de modul în care gândim. De multe ori ne lăsăm în voia gândurilor negative, iar acest lucru ne afectează considerabil viața.
Un proverb înțelept spune: „Seamănă un gând, și vei culege o faptă, seamănă o faptă, și vei culege un obicei, seamănă un obicei, și vei dobândi un caracter.” Toate acestea, făcute sub supravegherea Duhului Sfânt, contribuie la biruința noastră în fiecare zi.
Lucrez într-o companie cu mulți angajați, iar ca terapeut mă ocup de sănătatea și relaxarea spatelui fiecărui angajat. Totalitatea gândurilor influențează în mod direct atât postura dinamică, cât și pe cea statică. Persoanele care gândesc negativ au tendința de a sta cu umerii încordați, înclinați în față, astfel că spatele are de suferit. În timpul terapiei, intru în discuție cu fiecare persoană. Mă rog în gând pentru ca fiecare cuvânt să fie plin de puterea Duhului Sfânt. Fiecare zi este o oportunitate de a oferi semenilor mei gândul lui Hristos, care aduce biruință.
Mulți dintre noi suntem tentați să gândim negativ. Aceasta ne secătuiește puterea interioară, ne întunecă orizontul speranței, ne spulberă visurile și, nu în ultimul rând, ne slăbește credința. Gândim critic la adresa conducătorilor bisericii, ai țării etc. Acest tip de gândire ne diferențiază de oamenii care au succes în viață: ei nu se plâng, nu se resemnează și nu-i critică pe semenii lor.
Iată câteva motive pentru care trebuie să obții biruința în modul tău de gândire:
1. Nu ai probleme mari, ai un Dumnezeu mare!
2. Întregul tău organism este opera lui Dumnezeu și merită să-l păstrezi sănătos.
3. Ceea ce gândești și comunici semenilor tăi le influențează prezentul, dar și viitorul.
4. În curând vom avea parte de împlinirea făgăduinței din Apocalipsa 2:7; dacă ești biruitor, vei fi hrănit de Însuși Dumnezeu cu roade din pomul vieții.
Doamne, ajută-mă astăzi să biruiesc gândurile care nu vin de la Tine și pune în mine gândul Domnului Hristos!
- Detalii
- Scris de: Raluca Becea
- Categorie: Devoțional de dimineață
Când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin; ... l-a dus la un han și a îngrijit de el.
Luca 10:33,34
Ziua se înclina spre apus. Familia se întorcea de la o plimbare dintr-o localitate învecinată. Amurgul parcă mângâia finalul unei zile relaxante. Și, ca în filme, trebuia să intervină și neprevăzutul. Pe marginea drumului ce șerpuia pe lângă un petic de fâneață, cineva încerca să mențină viața într-un trup inert. S-au oprit, iar instinctul a făcut-o să reacționeze, un reflex dictat de meserie și de omenie. Persoana ce îngenunchease lângă tânăr era un om al pământului, coborând și el spre apusul vieții.
S-a apropiat și a întrebat: „Mai poți sau continui eu?” Omul și-a șters sudoarea de pe frunte și i-a cedat locul. Și astfel, a continuat resuscitarea începută de omul nostru. Au sunat la ambulanță și, părând că trece o veșnicie, au susținut firicelul de viață.
A sosit ambulanța. Între timp, tânărul, un băiat de 23 de ani, începe să dea semne de viață. A fost preluat de cei autorizați și specializați și dus la spital. Pe marginea drumului au rămas în urmă trei persoane cu bucuria reușitei în domeniul cel mai delicat și mai fragil: viața.
Am povestit un caz real ca o pledoarie pentru cel puțin două aspecte: Ce bine că Duhul Domnului nu S-a retras de la oameni. Că mai sunt semeni care știu să zăbovească pentru a-l ajuta pe cel căzut.
Ca în viața fizică, sunt situații de urgență și în viața spirituală. Pe drumurile vieții întâlnim persoane epuizate, căzute, inconștiente. Cel mai simplu, dar cel mai neproductiv este să trecem pe alături, precum preotul sau levitul, sperând să intervină alții sau îngerii, uitând că uneori o vorbă bună, un zâmbet, o mână prietenoasă pot fi uleiul care alină rana. Nu costă decât un pic de zăbavă!
„Mulți, foarte mulți, au slăbit și și-au pierdut curajul în marea bătălie a vieții; un cuvânt de amabilă îmbărbătare i-ar întări ca să biruie. Niciodată să nu trecem pe lângă un suflet suferind fără a căuta să-i dăm mângâierea cu care suntem mângâiați de Dumnezeu” (Viața lui Iisus, p. 504).
- Detalii
- Scris de: Camelia Anita Tanasă
- Categorie: Devoțional de dimineață
Ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge.
Faptele apostolilor 15:20
În practicile păgâne, atunci când se aducea jertfa zeilor, numai o parte din aceasta era pusă pe altar, cealaltă parte era consumată, fiind dusă de cele mai multe ori în piețele mari. De aceea iudeii nu cumpărau niciodată carne din piața liberă, tocmai pentru că nu aveau încredere în ceea ce urmau să cumpere.
Deși la început dieta stabilită de Dumnezeu pentru om nu includea alimente de origine animală, într-un final, Dumnezeu nu interzice prin lege consumul de carne. Cu toate acestea, există în Biblie sugestia pe care o găsim și mai sus, aceea de „a se feri”, sau „a se abține”.
A face lucruri bune, după placul și voia lui Dumnezeu nu înseamnă doar să ne supunem unor reguli și să acționăm în necunoștință de cauză, așa cum ar face un robot, ci și să știm care sunt acele lucruri față de care ar fi bine să stăm departe. Dumnezeu ne dă indicații clare în legătură cu ce este bine să mâncăm și ce nu trebuie să atingem niciodată. Poate că unele obiceiuri pe care le avem în esență nu par a fi rele, cum ar fi consumul de carne, însă este din ce în ce mai greu să avem control asupra produselor cumpărate. Așa cum iudeii evitau să cumpere carne din piețe, pentru că nu aveau încredere în felul în care aceasta a fost pregătită pentru vânzare, cu atât mai greu ne este nouă astăzi, când lumea este mult mai axată spre bani decât spre sănătate.
Ellen White scrie în cartea Divina vindecare: „Carnea nu a fost niciodată cel mai bun aliment; folosirea ei este însă acum de două ori improbabilă, de vreme ce rata bolilor la animale crește atât de rapid. Cei care consumă alimente din carne știu prea puțin ce mănâncă. Adesea, dacă ar putea vedea animalele cât sunt în viață și ar cunoaște calitatea cărnii pe care o consumă, s-ar întoarce de la ea cu dezgust.”
Poate că nu realizăm pe deplin cât de nociv poate fi consumul de carne pentru organismul nostru, până când nu ajungem în punctul în care doctorul este cel care ne limitează consumul acesteia. Din fericire, avem un Doctor și mai mare, care ne învață cum să prevenim orice problemă, noi trebuie doar să-L ascultăm.
- Detalii
- Scris de: Răzvan Mihalcea
- Categorie: Devoțional de dimineață
Când strigă un nenorocit, Domnul aude și-l scapă din toate necazurile lui.
Psalmii 34:6
Dintre toate situațiile cu care ne putem întâlni în viață, disperarea probabil că ne va fi cea mai cunoscută. Așa cum spunea la un moment dat Benjamin Franklin că moartea și taxele sunt cele mai sigure lucruri din lumea aceasta, putem parafraza și putem adăuga fără să greșim și disperarea pe această listă scurtă. E sigur că fiecare dintre noi a experimentat sau va experimenta deznădejdea și disperarea în scurtul parcurs al vieții. Aceste sentimente n-au ocolit pe nimeni și, din păcate, chiar și Isus a trecut prin ore incredibil de grele de dragul nostru în grădina Ghetsimani.
Este îndeobște cunoscută influența nefastă a disperării și a întregului spectru de manifestări asociate acesteia asupra stării de sănătate. Din cele mai vechi timpuri suntem avertizați că „un duh mâhnit usucă oasele”. Dar, deși putem admite că ne-am întâlnit sau poate ne vom întâlni cu acest tip de situație, cel mai important lucru pe care-l putem face este să nu disperăm. Probabil că pare contraintuitiv și total nepotrivit, însă este exact ceea ce trebuie să facem.
„Dar putem face și spera exact precum ucenicii surprinși de furtună: «Doamne, scapă-ne, că pierim»… Niciodată nu a rostit un suflet strigătul acesta fără să fie luat în seamă” (Viața lui Iisus, p. 335).
Aceste cuvinte potențează incredibila putere și încurajare ce rezidă în textul din Psalmul 34. Este scris clar că atunci când strigă un nenorocit... Nu îți trebuie vreo calificare specială, vreo situație specială sau vreo poziție anume pentru a putea fi auzit. Avem de făcut ceva foarte simplu – să strigăm către Domnul. În mijlocul disperării noastre, să strigăm către El!
Precum mulți alții, și autorul acestor rânduri a fost mușcat de dezamăgiri și de disperări, dar acest text a reprezentat încurajarea necesară de a striga și a spera ca Ajutorul să vină și să poată alunga disperarea.
Așa că vă încurajez și vă sfătuiesc pentru sănătatea dumneavoastră, atunci când veți fi răpuși de disperare, să vă amintiți de acest verset și să strigați către Domnul! El aude!
- Detalii
- Scris de: Emanuela Gâșman
- Categorie: Devoțional de dimineață
Harul, îndurarea și pacea să fie cu voi din partea lui Dumnezeu Tatăl și din partea Domnului Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste!
2 Ioan 1:3
Salutul acesta este întâlnit frecvent în epistolele pastorale ale lui Pavel, dar aici este preluat de Ioan și folosit într-o formă puțin diferită. Din acest salut mi-a atras atenția în mod special cuvântul „pacea”. Un cuvânt, două silabe, cinci litere și patru sunete. Un cuvânt scurt, care transmite atât de multe. Prețuită, adorată și râvnită, căutată de popoare și stabilită prin tratate, pecetluită cu semnături și promisiuni, este prezentă doar în lipsa conflictelor.
Nu e ușor de stabilit în exterior, dar pare tot mai dificil de atins în interior. Cum ne putem bucura de armonia interioară când în jur e haos? Războaie, pandemie, termene-limită, facturi de achitat, un copil mic în tantrum, adolescent cu frământări, un părinte bolnav, tensiune în relația de cuplu, toate acestea ne pot duce în pragul disperării. Poate fi pace în mijlocul furtunii? Îți poți păstra echilibrul în caruselul de neoprit al vieții?
Soluția este foarte aproape. „Numai El (Domnul Isus) poate satisface dorința fierbinte a inimii și poate da pace sufletului” (Divina vindecare, p. 157). „Povara păcatului, cu dorințele lui neliniștite și nemulțumite, este temelia bolilor lor. Ei nu pot găsi ușurare până nu vin la Vindecătorul sufletului. Pacea, pe care numai El poate s-o dea, ar reda vigoare minții și sănătate corpului” (Ibidem, p. 77).
Nu avem nevoie de tehnici complicate pentru a atinge liniștea interioară, de programe parcurse în diferite părți ale lumii sau de exerciții de respirație ghidată. Când harul trezește în noi dorința de iertare și naștere din nou, Domnul ne poate da al doilea dar, îndurarea, care este irosită de cel care nu și-a dat seama de nevoia lui.
În liniștea sufletului tău caută astăzi cufărul în care Hristos a așezat pacea Lui și bucură-te de armoniile cerului!