Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Evelina Necula
- Categorie: Devoțional de dimineață
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.
Psalmii 19:1
La lumina plăpândă a unei candele, în a cincea zi fără somn, un poet pune condeiul pe foaie în speranța că va crea poemul perfect. Știe însă că nu va putea mulțumi pe toată lumea cu creația lui.
După cinci ani de când pacientul frecventează clinica, ani în care câțiva medici au lucrat împreună sârguincios și au cercetat zile și nopți, a fost găsit tratamentul „perfect”. Însă chiar și acest tratament are multiple efecte adverse și nu îndepărtează complet boala.
Un om a fost în călătorii misionare timp de 50 ani, a ajutat mii de copii, sute de familii și a botezat zeci de oameni. Chiar și acum, după ce s-a întors acasă, unii frați consideră munca lui imperfectă și au câteva sugestii despre cum ar fi putut fi gestionate mai bine anumite situații.
Planeta noastră este întinată de păcat, de imperfecțiune. Nu există faptă, lucru, obiect, om care să poată mulțumi pe toată lumea, întrucât toate sunt întinate de păcat, toate sunt imperfecte. Gândește-te la o lucrare făcută de mână omenească care să placă absolut tuturor. Nu există.
Gândește-te acum la cerul de deasupra noastră. Gândește-te la un curcubeu, la un apus de soare în liniște, cu păsările ciripind și pomii în floare. Ai auzit vreodată un om să declare că nu îi place cum arată curcubeul? Ai întâlnit vreo situație în care cineva să declare: „Ce apus/răsărit urât!”? Dumnezeu este singurul care face lucrurile perfect. Nu fi dezamăgit niciodată dacă munca ta nu este apreciată de toată lumea, întrucât perfecțiunea nu poate fi atinsă decât de Cel Atotputernic.
Gândește-te astăzi la cât de important este să stai în natură, să admiri cerul, să admiri singurele creații perfecte: „În natură, se poate găsi întotdeauna ceva care să distragă atenția celor bolnavi de la ei înșiși și să le îndrepte gândurile către Dumnezeu. Frumusețea naturii îi face să se gândească la căminul ceresc, unde nu va exista nimic care să umbrească frumusețea, nimic care să întineze sau să distrugă, nimic care să provoace boala sau moartea” (Divina vindecare, p. 265).
Ia-ți azi câteva minute să contempli lucrurile perfecte create de Dumnezeu!
- Detalii
- Scris de: Bogdan Mănescu
- Categorie: Devoțional de dimineață
Isus S-a întors, a văzut-o și i-a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a tămăduit.” Și s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
Matei 9:22
Placebo (din latină, literalmente, „voi plăcea”, sau „voi face pe plac”) este un termen care desemnează un medicament, o substanță sau o intervenție care nu au niciun efect benefic demonstrat. În unele studii medicale, pacienții sunt împărțiți în două grupuri. Un grup primește tratamentul real, în timp ce, pentru a păstra aparențele, celălalt grup primește placebo – un tratament aparent identic, dar fără efect. Curios lucru însă, starea de sănătate se îmbunătățește semnificativ la 20%-40% dintre cei care primesc placebo. Acest fenomen a fost denumit efectul placebo și rămâne până în prezent un mister. În cultura populară, efectul placebo a fost asociat cu puterea autosugestiei sau cu puterea vindecătoare a creierului. Efectul placebo poate fi explicat simplist prin credința pe care pacientul o are că tratamentul primit este cel real.
În Evanghelia după Matei (capitolul 9), citim că femeia credea din toată inima că atingerea hainei lui Isus o va vindeca. Am putea presupune că, după ce Isus i-a spus femeii „Credința ta te-a tămăduit”, ar fi existat șanse bune ca femeia să se fi vindecat datorită unui efect placebo. În același capitol, Isus îi întreabă pe cei doi orbi „Credeți că pot face lucrul acesta?”, apoi le spune „Facă-vi-se după credința voastră!” Un cititor neatent sau rău intenționat ar putea specula că Isus a realizat miracolele bazându-se pe efectul placebo. Cei care cunosc Biblia știu însă că „tratamentele” Mântuitorului nu au dat greș niciodată, El biruind uneori chiar și dușmanul suprem – moartea. Deși puterea autosugestiei nu ar trebui neglijată, creștinii au un Dumnezeu mai puternic decât efectul placebo sau decât orice tratament real, un Dumnezeu care a promis că va avea grijă de copiii Săi până în cel mai mărunt detaliu. Datoria noastră este să avem credință în El, măcar cât un grăunte de muștar.
Astăzi, gândește-te ce binecuvântare este să te încrezi într-un Dumnezeu care nu se bazează pe efecte psihologice sau pe șanse, ci care are grijă de tine întotdeauna și cu 100% rată de succes.
- Detalii
- Scris de: Ovidiu Burbulea
- Categorie: Devoțional de dimineață
Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi.”
Exodul 16:4
Pâinea, în limbajul comun, este și simbolul hranei fără de care viața nu e posibilă. Cele mai multe consemnări ale pâinii în Sfânta Scriptură sunt încărcate de semnificație spirituală. Chiar Mântuitorul Se prezintă pe Sine ca Pâinea vie, care s-a coborât din cer (Ioan 6:51). Metafora aceasta își descoperă bogăția de sensuri prin înțelegerea minunii cu mana din pustiu, care a hrănit poporul ales timp de patruzeci de ani.
Propun să subliniem împreună trei idei în relație cu textul acestei dimineți:
- Mana cădea din cer, dar nu cădea în traistă, ci trebuia un efort uman pentru a fi strânsă și pregătită sub formă de turte. Pentru sănătatea trupului și a sufletului nostru, Dumnezeu e gata să facă minuni, dar oamenii au partea lor de făcut.
- Unii strângeau mai mult, alții, mai puțin, dar, când o măsurau, fiecare constata că are cât îi trebuie (și cine poate ști asta mai bine ca Dumnezeu!). Era o minune care se producea sub ochii lor și care spune că Dumnezeu acordă har celor cu lipsuri, care au făcut tot ceea ce au putut, dar și celor care întrec măsura în detrimentul echilibrului general.
- Un omer de fiecare asigura același număr de calorii pentru fiecare om din popor. Dar oamenii erau diferiți, munca era diferită și, în consecință, consumul trebuia să difere. Și totuși, nu a fost vreun om din popor nevoit să-și abandoneze lucrul pe motiv de epuizare. Evreii trăiau o minune când strângeau pâinea din ceruri și o altă minune când se hrăneau cu ea. Aceasta ne conduce la a treia idee: când Dumnezeu cheamă pe oameni la o lucrare, oferă și putere pentru împlinirea ei. Doar așa poți înțelege cum reușește Ilie să ajungă la Horeb mergând patruzeci de zile, dar mâncând doar o turtă coaptă pe pietre (1 Împărați 19:6,8).
Pentru că mana a fost un test al ascultării, să ne începem ziua asumându-ne rugăciunea înțeleptului Agur: Doamne, astăzi, Te rog, „nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie!” (Proverbele 30:8).
- Detalii
- Scris de: Geo Rohnean
- Categorie: Devoțional de dimineață
Cei izbăviți de Domnul se vor întoarce și vor merge spre Sion cu cântece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul, veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea și gemetele vor fugi!
Isaia 35:10
Când ai făcut ultima dată o promisiune și ai reușit să o duci la îndeplinire?
Promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure, Cel ce promite nu este un om, ci Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, Cel a cărui faimă s-a mărit prin împlinirea făgăduințelor Lui. Iar în Noul Testament (2 Corinteni 1:20) avem confirmarea împlinirii făgăduințelor divine: „Oricâte ar fi ele, toate în El (în Isus) sunt «da»”, de aceea noi contăm pe făgăduința din această dimineață și-i așteptăm împlinirea deplină la revenirea Mântuitorului nostru.
Atunci domnia lui Dumnezeu va aduce o transformare a naturii și o vindecare a trupului, cu bolile și limitele lui. Mântuirea și consecințele ei, bucuria și pacea, vor constitui noua realitate a Împărăției lui Dumnezeu.
Însă Împărăția lui Dumnezeu începe aici și acum. Cei care acceptă darul mântuirii promise de Isus se bucură deja pentru că ei își urmează drumul înspre Sion cu inimile pline de bucurie și recunoștință, iar bucuria și recunoștința influențează calitatea vieții pe care o trăim în condițiile dificile ale lumii noastre. Da, copiii lui Dumnezeu „vor merge spre Sion cu cântece de biruință”, au inima veselă, sunt optimiști, au o atitudine de tip „pahar pe jumătate plin”, sunt mai longevivi, îmbătrânesc sănătos și au riscuri mai mici de a dezvolta boli majore.
Confirmarea o avem în cele două citate inspirate și poate fi verificată în experiența personală:
„Recunoștința, bucuria, bunăvoința, încrederea în dragostea și grija lui Dumnezeu – acestea sunt cele mai mari garanții în favoarea sănătății. Pentru israeliți, ele aveau menirea să fie însăși nota dominantă a vieții” (Divina vindecare, p. 281).
„Curajul, speranța, credința, simpatia, iubirea dau sănătate și prelungesc viața. O minte împăcată, un spirit voios înseamnă sănătate pentru corp și tărie pentru suflet” (Divina vindecare, p. 204).
În ziua aceasta să ne punem pe cap cununa veseliei și a bucuriei, o pregustare a veșniciei.
- Detalii
- Scris de: Luminița Manea
- Categorie: Devoțional de dimineață
Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!
Psalmii 103:2
Raportul Creației din Geneza 1 ne dezvăluie un fapt uimitor: omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, înzestrat cu o capacitate superioară, și anume aceea de a relaționa cu alți semeni și cu Dumnezeu.
Interacțiunea cu alți oameni poate aduce pace, liniște, bucurie, dezvoltare personală, dar nu poate împlini cele mai profunde năzuințe și nici satisface sufletul pe deplin. Numai conexiunea cu Divinitatea împlinește, îmbogățește, înnobilează și dă sens existenței umane. După această comunicare tânjește chiar Dumnezeu (Cum să te dau…? Cum să te predau...? Mi se zbate inima în Mine și tot lăuntrul Mi se mișcă de milă! Osea 11:8) și tot ea este elementul vital, necesar și suficient pentru spiritul uman („Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” – Psalmii 42:1).
Textul de azi ne prezintă un nivel mai înalt de relaționare: Dumnezeu este recunoscut ca fiind sursa tuturor binefacerilor. Centrarea pe Domnul și o dependență voluntară de El înlătură vulnerabilitatea din viața omului, riscul de „a uita” binefacerile Sale.
Un caz deosebit semnalat în neuropsihologie, în 1957, este cel al „omului fără amintiri”. Henry Molaison a suferit de o formă gravă de epilepsie, care i-a transformat viața într-un calvar. A fost necesară o intervenție chirurgicală în urma căreia nu a mai fost capabil să-și formeze noi amintiri. Nu a mai recunoscut medicii care l-au operat, nici drumul până la baie, nu mai știa ce a mâncat la ultima masă sau ce a citit. Era blocat în timp... Teribil lucru...
Dar ce zici de boala Alzheimer? Afecțiune cronică a creierului, care distruge memoria, erodează abilitățile intelectuale, ducând la uitare, dezorientare și, în timp, la imposibilitatea desfășurării activităților zilnice.
În același fel, nemulțumirea, lipsa recunoștinței, indiferența față de relația cu Dumnezeu, uitarea modului în care Domnul a intervenit și ne-a binecuvântat duc la atotsuficiență și Alzheimer spiritual. Recunoștința și mulțumirea sunt esențiale, înnoitoare, revigorante și dau viață relației cu Dumnezeu.