
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Căci buzele femeii străine strecoară miere, și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri. Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei dau în Locuința morților.
Proverbele 5:3-5
Una dintre cele mai mari înșelătorii pe care Diavolul le oferă omenirii este reprezentată de obiceiurile rele, care se mai numesc adicții, sau dependențe. Când auzim acest termen, ne gândim la droguri, tutun, alcool, jocuri de noroc, dar și la dependența de anumite feluri de mâncare (dulciuri, fast-food, băuturi dulci carbogazoase etc.), de cumpărat compulsiv sau dependența relațională (în care sunt implicate persoanele apropiate). În realitate, ele sunt cam același lucru, doar că au forme diferite de manifestare.
Nimeni nu adoptă un obicei care are doar efecte dăunătoare, ci întotdeauna suntem dispuși să acceptăm un efect pozitiv care vine la pachet cu un efect negativ, dacă nu reușim să ne satisfacem o anumită nevoie cu un obicei pozitiv (care are doar efecte pozitive). Asta înseamnă că, din două rele, alegem răul mai mic.
De exemplu, dacă un copil nu este băgat în seamă de părinții lui, începe să se comporte urât pentru a le atrage atenția. Deoarece nu este conectat deloc cu ei, preferă să aibă o conectare negativă (este certat pentru că a făcut o boacănă) decât să lipsească total relaționarea. În felul acesta, el dezvoltă un obicei dăunător de conectare relațională și, la vârsta de adult, poate deveni un delicvent, care preferă să facă prostii și să riște pușcăria decât să fie singur și fără nicio relație socială.
Pericolul obiceiurilor dăunătoare este dat de acumularea în timp a efectelor secundare. Deoarece sunt mici și lente, acestea nu sunt sesizabile pe termen scurt și ne dăm seama târziu că nu mai putem da timpul înapoi. Un cancer de plămâni nu apare de la prima țigară, un infarct nu apare de la primul grătar, un divorț nu se instalează de la prima nemulțumire, și așa mai departe.
Așa cum imoralitatea pare dulce la început, dar este amară la sfârșit, la fel se întâmplă în cazul tuturor obiceiurilor rele. Nu te lăsa păcălit!
Fiindcă Mă iubește – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaște Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi.
Psalmii 91:14,15
Cuvintele inspirate ale psalmistului ne arată că Dumnezeu nu este părtinitor în împărtășirea iubirii Sale și nu condiționează ajutorul pe care îl dă copiilor Săi, ci doar acordă o atenție deosebită celor care Îl iubesc, presupunând o legătură cu Dumnezeu și o cunoaștere a Lui, o încredere în puterea Numelui lui Isus Hristos, putere vindecătoare, care dă viață.
Seara mă întorsesem acasă foarte obosit, simțindu-mă la capătul puterilor din cauza suprasolicitării. Trezit destul de devreme pentru a răspunde altor solicitări, fără a ști exact de ce, I-am cerut lui Dumnezeu în rugăciune să îmi arate că mă iubește și să-Și arate puterea astfel încât toți să Îl cunoască și să se încreadă în El.
Mi-am început ziua în forță, parcă uitând de provocarea pe care I-o adresasem lui Dumnezeu. Peste câteva ore însă, oprit în fața unei farmacii învecinate Spitalului Județean din Brăila, m-am simțit rău și mi-am dat seama că făcusem infarct miocardic. M-am grăbit să ajung în spital, explicând personalului medical ce mi se întâmplă. În câteva minute s-a instalat un stop cardiorespirator din care m-am trezit la șocul defibrilatorului, apoi am fost transferat de urgență cu elicopterul la București, parcurs în care mi-am amintit ce Îi cerusem lui Dumnezeu în rugăciune.
Au fost mulți cei care s-au rugat pentru salvarea mea și au recunoscut că numai Dumnezeu intervenise pentru că m-a iubit. Dumnezeu aranjase să fiu în fața spitalului, în gardă să fie un medic cardiolog, elicopterul SMURD să nu fie într-o altă misiune și în București medicii să poată pregăti intervenția până la sosirea mea acolo.
Uneori, din cauza zbuciumului vieții, uităm că avem în cer un Dumnezeu puternic, care este interesat de viețile noastre. Astăzi, adu-ți aminte că ai un Dumnezeu care te iubește, chiar dacă nu conștientizezi! Încrede-te în El fără teamă și ai grijă ce Îi ceri în rugăciune!
Totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.
2 Corinteni 4:16
Te-ai gândit vreodată cât de mult pot influența cursul unei zile câteva minute puse deoparte pentru meditație și rugăciune? Obiceiul Domnului Isus de a-Și face timp în fiecare zi să intre în legătură cu Tatăl mă face să mă întreb: Dacă pentru El era un lucru important, cu cât mai vital este pentru noi?
Plecarea lui Hristos din lumea noastră nu ne-a privat nicidecum de prezența lui Dumnezeu în fiecare clipă a vieții noastre, ba dimpotrivă, odată cu ridicarea la cer a Mântuitorului, a fost trimis pe pământ Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, a cărui prezență ne poate binecuvânta viețile în fiecare clipă doar cu o singură condiție: să ne-o dorim atât de mult, încât să o cerem zilnic.
Pare totuși complicat să o cerem zilnic. Oare nu se poate mai rar? Ei bine, răspunsul cred că stă în inima fiecăruia dintre noi. Inima nu are nevoie de prea multe cuvinte ca să ne transmită ce deja ne-a fost comunicat de Isus în Predica de pe Muntele Fericirilor: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33).
Altarul personal poate deveni o povară atunci când are la bază intențiile nepotrivite. Singura intenție validă e dorința sinceră și neegoistă de a sta în prezența Creatorului, Mântuitorului și Mângâietorului. Dă-I voie lui Hristos să locuiască prin intermediul Duhului Sfânt în mintea și inima ta.
Cu toții avem nevoie zilnic de botezul dragostei, care, așa cum pe vremea primilor apostoli i-a unit pe aceștia într-o inimă și-un gând, tot la fel poate face și cu noi astăzi. Poate te întrebi ce ne diferențiază atât de mult pe noi, creștinii de astăzi, de cei de la început; diferența cred că apare la nivelul dorinței pe care aceștia o simțeau după o comuniune zilnică și autentică cu Hristos.
Dragă cititorule, acum, la final, nu îmi doresc decât să rămâi cu gândul că, dacă îți dorești o veșnicie alături de Dumnezeu, aceste câteva momente zilnice petrecute în prezența Lui nu sunt decât o pregustare a eternității.
Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint.
Proverbele 25:11
Cuvintele au un anumit efect, fie pozitiv, fie negativ asupra celor din jur. Reacția pe care au produs-o cuvintele noastre se întoarce la noi, adesea sub formă multiplicată. Cuvintele negative se întorc cu mai multă vehemență pentru că au asociate durerea și furia cauzate de ele însele. În schimb, cuvintele frumoase și acceptarea vor genera o reacție bună și constructivă.
Ceea ce gândim are influență asupra modului în care ne trăim viața, asupra emoțiilor, a atitudinilor și a comportamentului. Un gând rostit are un efect și mai puternic. Cuvintele noastre au o putere mai mare decât gândurile noastre pentru că ele ne afectează nu numai pe noi, ci și pe oamenii și lumea din jur.
Când vorbim unii cu alții, să o facem ca atunci când oferim un coșuleț de argint cu mere de aur. Cuvintele sunt merele de aur, iar tonul, atitudinea, gândurile, alegerile reprezintă coșulețul de argint.
Cuvintele ne pot determina destinul (Matei 12:37). În Romani 5:8 citim: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Nu era nimic în om care să merite iubirea lui Dumnezeu, căci eram vrăjmașii Lui. Exemplul lui Hristos ne încurajează și pe noi să alegem să folosim cuvinte de încurajare, de iubire, de acceptare, de apreciere și să avem o atitudine bună, chiar dacă cei din jur nu merită.
Oamenii de succes își controlează cuvintele, și nu lasă cuvintele să-i controleze. Păstrarea unui moment de rugăciune între ceea ce ți se întâmplă și reacția în sine face diferența (Proverbele 14:29).
Înainte de a vorbi, întreabă-te: „Ceea ce îi voi spune îl va zidi pe ascultător? Îl va inspira? Îl va determina să crească și îl va motiva? Îi va risipi teama și îi va aduce siguranță și încredere? Voi crea o influență pozitivă sau negativă?” Tată, ajută-ne să fim conștienți de prezența Ta și să Te onorăm, comunicând cu har pentru o influență ziditoare! Amin.
Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău.
Exodul 20:8-10
În lumea noastră plină de tehnologie, înconjurată de stres și aglomerată, avem nevoie de o pauză săptămânală de 24 de ore. Trebuie să ne odihnim de suprastimularea sistemului adrenergic al corpului nostru, rădăcina multor probleme moderne de sănătate legate de stres. De aceea, Dumnezeu ne-a oferit în dar Sabatul.
Încă de la început, oamenii trebuiau să muncească șase zile și să se odihnească timp de o zi – un ritm despre care istoria a arătat că se potrivește perfect vieții umane. De-a lungul timpului s-au încercat și alte cadențe. De exemplu, în 1793, francezii au adoptat un calendar de 12 luni a câte 30 de zile fiecare. Angajații au rămas la serviciu timp de nouă zile și s-au odihnit doar în a zecea zi. Totuși, acest program a fost rapid abandonat din cauza suprasolicitării muncitorilor, această activitate continuă afectând deopotrivă relațiile sociale și familiale.
În prezent, știința susține necesitatea unei zile de odihnă săptămânale. O zi liberă oferă o pauză binevenită din alergarea și suprasolicitarea zilnică și, alături de un somn odihnitor, determină îmbunătățirea sistemului imunitar. Punerea deoparte a unui timp săptămânal redă energia și acuratețea mintală, crește creativitatea, productivitatea și îmbunătățește memoria de scurtă durată. Aceasta promovează bunăstarea, îmbunătățește starea de spirit și consolidează relațiile interumane.
Ideea de a ne odihni o zi pe săptămână este la fel de veche ca începutul rasei umane. Ziua a șaptea a fost darul lui Dumnezeu la Creație pentru om, cu scopul de a păstra viața și sănătatea omului și de a-i oferi binecuvântate clipe de comuniune cu Creatorul. „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat” (Marcu 2:27). Tot ceea ce a rânduit Dumnezeu este pentru binele umanității. Vă invit astăzi să ne bucurăm de darul odihnei oferit de Dumnezeu!