Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Florentina Oprițoiu
- Categorie: Devoțional de dimineață
Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!
Psalmii 27:14
Trăim un timp când întâlnim la tot pasul deznădejde și teamă, nesiguranță și incertitudine. Totul în jur este fragil. Pentru un timp ca acesta Dumnezeu îți oferă îndrumare prin cuvintele atât de clare și de încurajatoare ale psalmistului. Îți este inima slăbită? Îmbărbătează-te! Ești slab și neputincios? Fii tare!
Amintește-ți de bunătățile Domnului, care nu s-au sfârșit, și de îndurările Lui, care nu au ajuns la capăt, pentru că toate lucrurile merg spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și care nădăjduiesc în El. Pentru cei care își pun nădejdea în Domnul sunt promise binecuvântări (Ieremia 17:7). Versiunea Fidela a Sfintei Scripturi redă îndemnul psalmistului în cuvintele următoare: „Așteaptă pe Domnul; încurajează-te, și El îți va întări inima; așteaptă, spun eu, pe Domnul.” Cu alte cuvinte, nu o lua înainte, bizuindu-te pe forțele proprii; nu uita făgăduințele și bunătățile Lui; ancorează-ți credința în Domnul indiferent de circumstanțe. „Dacă luăm noi conducerea lucrurilor pe care trebuie să le facem și ne bizuim pe priceperea noastră ca să izbutim, ne luăm o sarcină pe care Domnul nu ne-a dat-o și încercăm să o purtăm fără ajutorul Său. [...] Dacă credem într-adevăr că Domnul ne iubește și că vrea să ne facă bine, vom înceta să ne frământăm în ceea ce privește viitorul. Ne vom încrede în Dumnezeu așa cum se încrede un copil într-un părinte iubitor” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 100).
O fetiță se afla pentru prima dată într-un tren care urma să treacă peste două brațe ale unui râu și peste pâraie largi. De fiecare dată când vedea pe geam un curs de apă, avea îndoieli și temeri, neînțelegând cum urma să traverseze apa în siguranță, însă atunci când trenul se apropia de râu, apărea un pod. Experiența aceasta, repetată de câteva ori, a făcut ca în cele din urmă fetița să răsufle ușurată și încrezătoare, spunându-și: „Cineva a pus poduri pentru noi până la capăt.”
Nu știm ce se va petrece în viețile noastre, dar avem asigurarea că suntem purtați pe brațele Lui.
Întărește-mi, Doamne, inima și dă-mi din belșug pacea Ta, căci nădăjduiesc în Tine!
- Detalii
- Scris de: Tibor Ősz
- Categorie: Devoțional de dimineață
Moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește îi va mânca roadele.
Proverbele 18:21
Vorbirea e darul minunat al Domnului. Adam și Eva la Creație erau într-o perfectă armonie cu Dumnezeul dragostei. Gândurile, sentimentele, cuvintele, faptele lor reflectau caracterul lui Dumnezeu. Odată cu apariția păcatului, natura omului s-a stricat. Acum gândurile și cuvintele lui nu mai reflectă chipul Domnului. Dumnezeul cel plin de dragoste a trimis pe pământ pe unicul Său Fiu, ca să remedieze ceea ce s-a stricat. „Viața lui Iisus a fost în concordanță cu Dumnezeu. În copilărie, Iisus vorbea, gândea ca un copil, dar nicio urmă de păcat nu întuneca chipul lui Dumnezeu în El” (Viața lui Iisus, p. 71). Isus a rostit cuvinte plăcute și când a fost adult, El nu e doar un simplu model, ci ne dă și putere ca să-I urmăm exemplu.
Să nu uităm îndemnul lui Pavel: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare.” Condimentele schimbă gustul mâncării, la fel amabilitatea și harul lui Dumnezeu fac din vorbirea noastră una aparte. Fie că suntem conștienți de aceasta, fie că nu, cuvintele noastre aduc viață sau moarte atât pentru noi, cât și pentru ceilalți. Solomon scrie: „Moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește îi va mânca roadele.”
Pentru a vorbi întotdeauna corect și cu har, avem nevoie de înțelepciune de la Dumnezeu. El dă înțelepciune „cu mână largă” tuturor celor care I-o cer (Iacov 1:5). „Avem nevoie de înțelepciune în permanență. Trebuie să știm când să vorbim, când să tăcem. Însă putem vorbi întotdeauna despre speranța vieții veșnice” (Evanghelizare, p. 248). Dacă Îl acceptăm pe Isus prin credință în inima noastră și dacă alegem viața, vorbirea noastră va avea un efect bun nu numai asupra sănătății celor din jurul nostru, ci și asupra sănătății noastre. Dacă cerem întotdeauna înțelepciune de la Domnul și rămânem în prezența Sa, El ne va dirija cuvintele și vom fi capabili să liniștim o situație tensionată, să mângâiem o inimă întristată.
Să-I cerem lui Dumnezeu în fiecare dimineață înțelepciune și putere pentru o vorbire cu har.
- Detalii
- Scris de: Valeria Mădălina Alecu-Mihai
- Categorie: Devoțional de dimineață
Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel Sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă.
Psalmii 15:1,2
Cu siguranță, la un moment dat, toți am simțit emoții și sentimente de tot felul, de la tristețe și ură la fericire și recunoștință. Fie chiar și trecătoare, toate își pun amprenta asupra caracterului nostru. Experiențele acumulate pe parcursul vieții ne modelează comportamentele.
Depresia în rândul vârstnicilor este des întâlnită. Am putea să ne întrebăm ce determină o persoană cu o vastă experiență de viață să aibă gânduri triste. Deseori, oamenii refuză să vorbească despre acest subiect de teama de a fi judecați. Însă, uneori, pacienții îmi povestesc despre încercările din viața lor, despre traiul îndurat cu un partener abuziv sau consumator de alcool, despre neajunsurile suportate sau despre nefericirea copiilor lor. Studiile ne arată că un mediu de viață necorespunzător, decesul soțului sau al soției, prezența bolilor cronice, problemele de natură financiară sau legate de îngrijire sunt factori care afectează sănătatea mintală a persoanelor vârstnice. Însă poate cel mai important factor determinant al depresiei la vârstnic este perspectiva asupra morții. Pentru cei care nu au făcut pace cu trecutul și prezentul lor, această perspectivă este terifiantă. În schimb, cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu au credința că povara lor poate fi ușurată prin căință, iertare și rugăciune și, totodată, menținându-și vie speranța mântuirii.
Dumnezeu ne învață să găzduim în mintea noastră gânduri pozitive, să avem o inimă curată și să dobândim un caracter plăcut Lui, desăvârșit, pentru a căpăta binecuvântările cerești. Biblia arată că niciodată nu este prea târziu pentru a fi schimbați.
Ce schimbare aș putea să fac astăzi pentru a fi mai aproape de un caracter manifestat printr-o purtare nobilă?
Să încercăm în fiecare zi, cu pași mărunți, să schimbăm în comportamentul nostru manifestări nedemne de „cel ce va locui pe muntele Său cel Sfânt”.
- Detalii
- Scris de: Oana Lelia Pop
- Categorie: Devoțional de dimineață
Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug.
Isaia 58:6
Acest verset ne amintește de importanța de a fi liberi și eliberați de orice fel de robie și jug în viața noastră.
Într-un sat din India, trăia o femeie pe nume Anjali. A fost căsătorită la vârsta de 16 ani și a început să aibă probleme cu soțul ei, care o învinuia pentru orice lucru care mergea prost în viața lui. Apoi a fost abuzată fizic și emoțional de către soțul ei. Deși știa că este greșit ceea ce i se întâmplă, Anjali nu a putut să plece din relația abuzivă din cauza normelor culturale și a faptului că nu avea unde să meargă.
În cele din urmă, Anjali a ajuns la un centru de reabilitare pentru femei care au fost victime ale violenței domestice. A învățat despre drepturile ei și, treptat, și-a recăpătat încrederea în sine. A reușit să își construiască o viață nouă, liberă de abuz și de jugul relației sale toxice.
Această poveste este un exemplu al modului în care putem fi eliberați de jugurile și lanțurile răutății din viața noastră. În textul din Isaia, Dumnezeu ne îndeamnă să rupem orice fel de jug, să dezlegăm lanțurile răutății și să devenim liberi. Aceasta se aplică nu doar relațiilor abuzive, ci și dependențelor, obiceiurilor proaste și altor forme de robie.
O aplicare practică a acestui text este să încercăm să identificăm orice fel de jug care ne ține în robie și să lucrăm la eliberarea noastră. Acest lucru poate însemna să recunoaștem că avem o problemă și să căutăm ajutor, prin discutarea problemei cu un prieten de încredere, cu pastorul sau cu un specialist în domeniu.
În unele cazuri va fi nevoie de rugăciune și post, de eforturi perseverente pentru a fi biruite obiceiuri rele și adicțiile. Putem avea certitudinea că, atunci când îl cerem, ajutorul lui Dumnezeu pentru eliberarea de orice fel de jug ne va fi asigurat.
Ce pace și împlinire experimentează cel care scapă de lanțurile răutății, de legăturile robiei și se bucură de libertatea de a trăi frumos, sănătos, în deplin acord cu ceea ce vrea Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
- Detalii
- Scris de: Valentin Strugari
- Categorie: Devoțional de dimineață
Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.
Luca 15:7
Ciudat mod de abordare, nu-i așa? Care dintre noi ar acționa în acest fel? Să lași nouăzeci și nouă pentru una? Nici vorbă de așa ceva! Aceasta este logica ființei umane, și nu doar în aceste vremuri, ci și atunci, pe vremea lui Isus. Textul creionează un tablou al pierderii și al regăsirii, însă trebuie să existe această conștientizare și acest moment al înțelegerii pierderii noastre pentru a intra în categoria căutaților. Cine nu are nevoie să fie căutat nu va fi căutat.
Scopul acestei pilde nu este să atragă atenția asupra oamenilor, deși ne vom uita și la acest aspect, ci evidențiază inima lui Dumnezeu, dragostea și bunătatea Lui. Domnul Isus are brațele deschise și primește pe oricine. Dumnezeu nu-i primește doar pe cei care au bani, titluri, ci și pe tine, care te consideri poate un om fără vreo anumită valoare socială, fără un anumit statut, cu un buget mic… Hristos te primește și pe tine! Și nu doar că te primește, dar le lasă pe celelalte nouăzeci și nouă de oi și te caută.
„Oricât de întunecată și de furtunoasă ar fi noaptea, oricât de periculoasă și de neplăcută ar fi calea, oricât de lung și istovitor ar fi lucrul acesta, el nu obosește, nu ezită, până când nu găsește oaia pierdută. Când o găsește, pune oaia istovită și epuizată pe umerii lui și, cu o recunoștință plină de voioșie, pentru că nu a fost o căutare zadarnică, duce oaia rătăcită înapoi la staul. Recunoștința lui își găsește expresia în cântece melodioase de bucurie și omul îi cheamă pe prietenii și pe vecinii lui, spunându-le: «Bucurați-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută». Tot așa, când un om rătăcit este găsit de marele Păstor al oilor, îngerii din cer răspund la cântecul Său de bucurie. Când este găsit un suflet pierdut, cerul și pământul se unesc în cântece de mulțumire și bucurie” (Solii alese, cartea 1, p. 167).
Dumnezeu te caută neobosit! Te-a găsit deja și vrea să te poarte pe umeri în siguranță! Dă-I voie să-ți stăpânească gândurile, visurile, întreaga viață!