Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Lavinia-Silviana Miclea
- Categorie: Devoțional de dimineață
De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.
Romani 8:28
Descurajarea poate fi o experiență dureroasă și dezorientantă pentru orice ființă umană, iar lipsa de răspuns la rugăciune poate fi una dintre principalele cauze ale acestei stări. Atunci când nu primești un răspuns sau o intervenție divină, te poți simți respins sau ignorat. Acest sentiment poate fi cu atât mai puternic când rugăciunile se referă la situații critice, cum ar fi boala fizică, pierderea persoanelor dragi sau suferința. În astfel de momente, oamenii pot deveni anxioși sau supărați, corpul lor eliberând hormoni de stres, cum ar fi cortizolul, care pot afecta funcționarea sistemului digestiv. Mai precis stresul poate duce la creșterea secreției de acid gastric și poate afecta motilitatea tractului gastrointestinal, ceea ce poate agrava simptomele gastritei. Pe de altă parte, gastrita cronică poate duce la stres psihologic, prin faptul că simptomele frecvente, precum dureri de stomac, greață sau arsuri, pot afecta calitatea vieții și starea de spirit a unei persoane, astfel formându-se un cerc vicios.
Am trăit momente de dezamăgire în care un răspuns din partea Tatălui reprezenta ultima mea speranță și de acesta depindea credința că Dumnezeu există, mă aude și îmi răspunde. Poate că nici nu meritam acest răspuns, mă simțeam insignifiantă ca un Dumnezeu atât de mare să asculte și să răspundă rugăminților mele. Dar să știți că rugându-mă și învățând răbdarea, răspunsul lui Dumnezeu nu a întârziat să apară.
Nu înceta să crezi în El. Oricât ai fi de istovit, adună-ți părțile din tine rămase fără a te tângui de jale, fără a te târî în genunchi în fața vieții, nu lăsa nefericirea să-ți fie rânduire, nu uita lecția răbdării și promisiunea lui Dumnezeu că toate lucrurile pe care le trăiești nu sunt la întâmplare, ci „lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”.
- Detalii
- Scris de: Patricia Oltean
- Categorie: Devoțional de dimineață
Astfel, dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare.
Coloseni 3:12
Ellen White, în cartea Divina vindecare, ne îndeamnă să fim uneltele lui Hristos, ajutându-i pe cei greșiți și cu lipsuri să experimenteze transformarea și vindecarea în Hristos. „Mântuitorul privește cu o duioșie infinită asupra sufletelor pe care le-a răscumpărat cu sângele Său. [...] Lucrătorul creștin poate fi unealta lui Hristos, pentru a-i atrage la Mântuitorul pe cei greșiți și cu lipsuri. Prin înțelepciune și tact, el îi poate lega de inima sa, le poate da curaj și speranță și, prin harul lui Hristos, îi poate vedea transformați în ce privește caracterul, astfel încât să se poată spune despre ei: «Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei»” (p. 44).
Virtuțile creștine nu se dezvoltă peste noapte. Ele necesită angajament, răbdare și disciplină pentru a fi cultivate în inimile și viețile noastre. Acest proces de transformare a caracterului nostru presupune o colaborare activă cu Dumnezeu și deschiderea inimii noastre către lucrarea Sa transformatoare.
Iată și două sfaturi practice pentru cultivarea virtuților creștine:
1. Fii conștient de gândurile și atitudinile tale și roagă-te pentru răbdare și înțelegere în momentele de iritare sau frustrare!
2. Ai răbdare cu tine însuți și cu alții, așteptând ca Dumnezeu să lucreze în viețile voastre!
Dezvoltarea virtuților creștine reprezintă un proces continuu de apropiere de Dumnezeu și transformare prin El. Pe măsură ce cultivăm aceste virtuți, vom deveni tot mai mult asemenea lui Hristos și vom putea sluji și binecuvânta pe cei din jur.
Azi, meditează la virtuțile menționate în verset și propune-ți să le cultivi în viața ta. Rugăciunea și încrederea în Dumnezeu te vor ajuta să te apropii de cei care au nevoie de sprijin și încurajare.
- Detalii
- Scris de: Eliza Brânzan
- Categorie: Devoțional de dimineață
Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te!
Proverbele 6:6
Nu știu dacă și pe tine, dar pe mine m-a fascinat dintotdeauna lumea insectelor; lumea aceea micuță, care pare nesemnificativă, dar care se aseamănă atât de mult cu lumea noastră. Puțini sunt cei care știu cât de uimitoare sunt furnicile; aceste insecte aparent fragile au o forță și o disciplină care îi pot face de rușine chiar și pe cei mai organizați oameni. Marin Preda a evidențiat așa frumos contrastul dintre dimensiunea unei furnici și măreția perseverenței acesteia, spunând: „O furnică nu poate răsturna un munte, dar îl poate muta din loc încet, bucățică cu bucățică.”
Muntele pe care Biblia ne îndeamnă să îl mutăm prin credință poate fi înlocuit cu orice problemă care ne frământă sufletele și mințile. Dumnezeu Și-a dorit întotdeauna să alergăm la El ca unică soluție; cu siguranță uneori ni se pare mult prea dificil și poate mult prea mult de muncă să mutăm bucățică cu bucățică „muntele”, dar pierdem din vedere că „încercarea credinței noastre lucrează răbdare” (Iacov 1:3).
Printre calitățile demne de admirat la furnici se numără: răbdarea de a face pași mici spre realizarea obiectivelor, perseverența de a continua să mergi tot înainte oricât de dificil ar deveni drumul, iar dacă obstacolele încep să îți îngreuneze avansarea, ai două variante: ori le ocolești, ori treci peste ele ca și când ar face parte din drum. Nu contează cum alegi să depășești greutățile vieții, atâta timp cât ținta rămâne aceeași: viața veșnică.
Dumnezeu are un singur obiectiv pentru viața fiecăruia dintre noi, și acela este mântuirea. Nimic din ce trăim pe pământul acesta nu își mai poate găsi valoarea în comparație cu premiul suprem de la finalul alergării, și anume, „cununa neprihănirii, pe care ne-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept” (2 Timotei 4:8).
Te-am pus pe gânduri, dragă cititorule? Eu sper că da, pentru că toate acțiunile noastre pleacă de la un simplu gând. Chiar dacă pare neînsemnat, gândul pe care îl accepți astăzi în mintea ta poate schimba cursul zilei de mâine.
Te invit să privești mai atent în jurul tău; sunt sigură că vei găsi ceva important de învățat chiar și de la cele mai neînsemnate viețuitoare.
- Detalii
- Scris de: Liliana Nicoleta Moraru
- Categorie: Devoțional de dimineață
În ziua aceea vei zice: „Te laud, Doamne, căci ai fost supărat pe mine, dar mânia Ta s-a potolit și m-ai mângâiat! Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere și nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea și pricina laudelor mele, și El m-a mântuit.”
Isaia 12:1,2
Am suferit, dar m-am vindecat. Pentru că am învățat. Am învățat că iubirea de Dumnezeu înseamnă acceptarea voii Sale, îmbrățișarea planului Său, cu credința că El știe ce e mai bine pentru noi.
Suntem slabi, mici și limitați, iar asta ne aduce în situația de a-L dezamăgi pe Dumnezeu cu vorbele și gândurile noastre. Când, după 23 de ani de căsnicie, soțul meu a decis ca într-un concediu de familie să îmi spună că, de câteva luni bune, iubește o altă femeie, am trăit ceea ce, consideram eu atunci, era coșmarul vieții mele.
A urmat apoi momentul în care am spus, pentru o clipă, că Dumnezeu nu există, dacă un lucru atât de simplu nu mi-a putut oferi. Nu-L rugasem să îmi dea lucruri materiale, ci doar să îmi țină aproape familia, să îmi pot crește copiii într-un cămin creștin, în care să înțeleagă valoarea lui Dumnezeu și să cunoască teama și iubirea față de El. L-am renegat, L-am criticat, judecat și I-am întors spatele.
Mai târziu am înțeles că în acele momente grele Dumnezeu era mai aproape de mine decât oricând. Mi-a oferit eliberare și împăcare, trebuia doar ca eu să înțeleg asta. Într-o zi când eram căzută, lumina a venit de la fiul meu cel mare, Samuel, care a venit și mi-a spus: „Mama, omul ăsta toată viața te-a mințit. Omul ăsta toată viața te-a înșelat. Consideră despărțirea cel mai mare dar pe care Dumnezeu a putut să ți-l dea.”
A fost ca un duș rece. Am plâns și mi-am cerut iertare. Am înțeles că Dumnezeu mă iubește și mă ține în brațele Lui, iar atunci când nu știu și nu pot să iau decizii, El le ia în locul meu. Pe cele mai bune. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut și face, în fiecare zi, pentru mine. Pentru că Dumnezeu nu dă niciodată greș. Dumnezeu este iubire.
De aceea voi fi plină de încredere și nu mă voi teme de nimic, căci Domnul este tăria mea și pricina laudelor mele. El m-a mântuit!
- Detalii
- Scris de: Benoni Catană
- Categorie: Devoțional de dimineață
Să se bucure și să se înveselească în Tine toți cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
Psalmii 40:16
John Davison Rockefeller, născut în 1939, a fost la vremea lui cel mai bogat om de afaceri din întreaga lume. Dar deodată s-a trezit că nu mai avea pentru ce lupta, nu mai avea nicio culme de atins, avea tot ce își dorea și nimic nu-l mai făcea fericit. În această stare a făcut un ulcer care l-a chinuit mulți ani. Un pastor baptist i-a sugerat să se ocupe de fapte caritabile. Văzând bucuria pe fețele celor sărmani, un susur de bucurie a început să inunde și sufletul lui. A început să poată dormi opt ore, ulcerul a dat înapoi și i-a permis să revină la o dietă normală. Corpul său a căpătat mai multă vigoare și putere de muncă.
Biblia vorbește mult despre bucurie și ne asigură că dorința lui Dumnezeu pentru noi este să fim fericiți. Isus a spus că vrea ca bucuria noastră să fie deplină. Dar ce ar trebui să facem dacă nu mai avem bucurie, dacă ajungem la un moment dat să nu ne mai bucurăm de nimic, deși în jurul nostru sunt atâtea motive de bucurie? Constatăm cu surprindere că, odată cu lipsa bucuriei, ne pierdem și sănătatea, pentru că bucuria este un factor esențial al sănătății.
Dumnezeu dă bogății celor bogați nu pentru foloasele lor egoiste, ci pentru ca ei să aibă grijă de cei săraci. Egoismul ne împiedică să vedem lucrul acesta foarte clar, dar exemplul lui Rockefeller ne-ar putea deschide ochii. Când îi facem fericiți pe alții, bucuria lor produce bucurie în sufletele noastre.
Însă temelia oricărei bucurii este Dumnezeu Însuși. El este izvorul vieții și al bucuriei. Bucuriile care nu sunt întemeiate pe El nu rezistă multă vreme. De aceea textul de mai sus ne îndeamnă să ne „înveselim” în Domnul și să facem din lauda la adresa Domnului un motiv de închinare zilnică.
Viața este un cadou minunat, dar fără bucurie își pierde strălucirea. Viața înseamnă bucurie, și bucuria înseamnă viață. Dumnezeu ne-a creat ca pe niște vase ale bucuriei. Să-L aducem pe Isus în viața noastră de fiecare zi! În prezența Lui vom fi plini de bucurie, o bucurie care nu se va sfârși niciodată.