
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Fiii ei se scoală și o numesc fericită; bărbatul ei se scoală și-i aduce laude zicând: „Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”
Proverbele 31:28,29
Părinții joacă un rol critic în dezvoltarea caracterului copiilor lor. Mamele joacă un rol foarte important în viața spirituală a copiilor. O mamă evlavioasă face toată diferența din lume în viața unui copil. Biblia ne amintește adesea de rolul important al mamei. Isus a fost mereu iubitor și tandru cu Maria, mama Lui. Dumnezeu a ales-o să-I fie mamă Fiului Său, știind că este o femeie pioasă, care Îl va crește cu îndrumarea Duhului Sfânt. Chiar și atunci când a fost în chinuri îngrozitoare, atârnat de o cruce, Isus S-a gândit la nevoile mamei Lui. Să fii o mamă bună este de multe ori o treabă dificilă și necesită o măsură în plus de lipsă de egoism. Zicala „treaba unei mame nu se termină niciodată” este foarte adevărată, deoarece un copil nu trece niciodată dincolo de nevoia de mamă. Nevoile se pot schimba, dar până și adulții au de câștigat datorită iubirii necondiționate a unei mame.
Și tatăl are un rol fundamental în viața copiilor lui. Dumnezeu i-a dat responsabilitatea cutremurătoare de a fi liderul spiritual și capul casei. Băieții, precum și fetele, au nevoie de dragostea tatălui. Așa cum Hristos i-a învățat pe oameni prin Propriul exemplu, și tații pământeni ar trebui să conducă la fel, prin exemplu. Apostolul Pavel spune în Efeseni 6:4 – „Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului.”
Dumnezeu așteaptă ca părinții să își educe copiii cu dragoste și să le pregătească inima pentru cer. Nu există altă activitate pe pământ la fel de importantă sau satisfăcătoare. Părinții ar trebui să aloce timp special în fiecare zi pentru a-I cere lui Dumnezeu în rugăciune în mod punctual înțelepciune, discernământ și îndrumarea Duhului Sfânt, ca să-și poată învăța copiii să-L iubească pe Isus ca Mântuitor personal și să le împărtășească și altora vestea bună a apropiatei Lui reveniri.
Doamne, Te rog să fii cu părinții care probabil se simt suprasolicitați de responsabilitățile vieții de părinte! Ajută-i să ceară de la Tine putere, curaj și bucurie în timp ce caută să-i îndrume pe micuții lor la Tine!
Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.
1 Corinteni 7:7
Copii mișunând. Copii agitați. Părinți cu lacrimi în ochi. Aviziere încărcate. Bănci nou-nouțe. Blițuri de aparate de fotografiat. Prieteni noi. Prieteni vechi. Este prima zi de școală, iar copiii au ajuns! În săptămânile care vor urma, fiecare colectiv de elevi își va contura propriul specific și propria personalitate, în timp ce noii elevi își formează familia de la școală. Ca învățătoare, am trecut prin experiența primei zile de școală de aproape 30 de ori.
Una dintre cele mai dragi amintiri este cea a unei fetițe ce țopăia, în timp ce buclele îi jucau în toate direcțiile. Zâmbetul ei a durat aproape toată ziua. Un alt copilaș și-a exprimat entuziasmul de a veni la școală aproape zilnic, timp de două luni. Din nefericire, nu toți copiii au parte de o tranziție așa de ușoară, însă cred că Dumnezeu l-a pus cu iubire în clasa mea pe fiecare copil, care este unic și prețios.
Voi, părinții, sunteți cel mai important profesor pământean din viața copilului. Până acum, ați anticipat cu nerăbdare fiecare etapă din viața lui. În această zi, prima lui zi de școală, vor apărea emoții contradictorii. A sosit timpul să le dați drumul, întrucât ei încep o nouă călătorie a cunoașterii. Alții vor fi de acum parte a procesului de educare și de îndrumare a lor spre Mântuitorul.
Apelați la Hristos să vă îndrume spre o școală cu profesori care Îl caută pe El! Rugați-vă pentru profesorii copilului și pentru toate persoanele din școală care vor avea o legătură cu inima lui! Rugați-vă pentru el și pentru interacțiunile pe care le va avea cu colegii! Rugați-vă pentru propria persoană, pentru a înțelege că aveți nevoie în continuare de înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu!
În timp ce îl susțineți și colaborați cu copilul, cu școala copilului și cu profesorii lui, veți primi binecuvântările lui Dumnezeu în fiecare zi a procesului de învățare. Veți avea în continuare de jucat un rol major în procesul de învățare și îndrumare a copilului spre Hristos. Aveți încredere în credincioșia lui Dumnezeu de a vă ajuta copilul să crească și să devină persoana pe care El Și-a dorit-o.
Doamne, inima mea este plină de recunoștință pentru binecuvântarea pe care o reprezintă copilului meu și pentru talentele și darurile unice pe care Tu i le-ai oferit! Te rog, umple-i inima cu bucuria învățării și cu o dragoste din ce în ce mai profundă pentru Tine!
Nu mai este nimeni din casa lui Saul ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?…
2 Samuel 9:3
Lumea este într-o continuă cursă, fiecare concurează cu fiecare și cu el însuși. Ceea ce ieri era „cel mai” sau „cea mai” azi e o simplă banalitate. Fiind prinși în această cursă infernală, nu mai avem timp de noi, de sentimentele noastre, de relațiile noastre unii cu alții; rămânem aceeași și ieri, și azi, și mâine și, justificat, nu avem timp. Când ne dezvoltăm caracterul? Când să ne extindem relațiile cu semenii noștri? Când să ne bucurăm de trăirile de zi cu zi? Când să mai gândim să transpunem „chipul și asemănarea” lui Dumnezeu în noi?
Trăim într-o lume relativă, în care valorile se măsoară în comparații. Buni ca Maica Tereza. Filantropi ca Charles Francis Feeney, care a promis că-și va dona întreaga avere și aproape și-a realizat țelul. Dedicați ca… etc. Cine oare își mai propune să fie după chipul lui Dumnezeu?
Filantrop ca Dumnezeu – „a dat pe Fiul Său”. Dedicat ca Dumnezeu – „nu te va părăsi niciodată” etc.
Și totuși David și-a propus să fie bun ca Dumnezeu și a reușit. Mefiboșet, nepotul dușmanului său de moarte, a fost inclus în elita familiei sale regale; a fost făcut prieten pentru tot restul vieții, să aibă cu cine împărți pâinea; a devenit unul din oamenii de încredere, față de care nu mai erau secrete; a devenit unul de-ai casei etc.
Relativul spune: „Îl ajuți o dată, îi spui doar ce poți să-i spui, îl duci doar în anumite locuri”, dar absolutul dumnezeiesc nu pune hotare, nici condiții, nici opreliști, ci te face cetățean al Împărăției.
Fiți buni! Nu ca lumea. Nici ca eroii ei, ci fiți buni ca Dumnezeu!
Fiți buni ca niște fii ai Cerului!
Fiindcă șederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu Rebeca.
Geneza 26:8
Ne strecurăm agale sau grăbiți prin labirintul vieții, ridicat din realități și falsuri, din dragoste și ură, din speranțe și dezamăgiri, din surâsuri și lacrimi și lista ar continua aproape la nesfârșit. Ceea ce este, poate, unul dintre lucrurile cele mai triste și grave, totodată, e că joaca aproape a dispărut.
Chiar copiii, a căror ocupație predilectă este joaca, s-au interiorizat, s-au distanțat, chiar dacă stau umăr la umăr; s-au înstrăinat chiar dacă sunt frați și locuiesc pe același metru pătrat. Uimit, îi privești cum aproape fiecare se cufundă în magia propriului său ecran și de acolo nu mai poți deduce nimic.
Joacă!?… Conversație!?… Lecții!?… Hoinăreală!?… Nimeni nu mai poate ști, căci pe fețele lor nu mai poți citi nimic, doar chipuri robotizate, fără reacții, fără trăiri, fără a deconspira măcar o frântură din ceea ce trăiesc.
Privind în oglinda timpului, fereastra ne dezvăluie mai multe. Abimelec îi vede pe Isaac și pe Rebeca jucându-se, doi oameni maturi, căsătoriți – deci serioși. Probabil chipurile lor erau mai frumoase zugrăvite cu zâmbete; atmosfera era mai veselă ornată cu râsul lor, iar mesajul pentru vecini și nevecini, profund și puternic, rostea că ei se iubesc, că unul aparține celuilalt, că sunt o familie și că Dumnezeu este membru în familia lor.
Privind mai profund, constatăm că joaca e o treabă serioasă, o treabă pentru oameni mari, un mesaj profund despre cine ești și cu cine ești. Este timpul să reînvățăm joaca. Este timpul ca oamenii maturi să se joace serios. Este timpul ca joaca să trimită mesaje pentru lume și lecții pentru copii.
Jucați-vă azi ca să se știe că vă iubiți! Abimelecii să știe că sunteți un singur trup și că aparțineți unul celuilalt și amândoi lui Dumnezeu.
Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.
1 Corinteni 11:1
M-a amuzat dintotdeauna relativa ușurință cu care dau mărturie despre credința mea în fața unui străin, atunci când sunt departe de casă. Cu cât mă apropii mai tare de casă, cu atât îmi este mai greu să îmi împărtășesc experiențele creștine. Există o posibilitate mai mare ca vecinii mei să vadă dacă există vreo discrepanță între cuvintele mele și acțiunile mele, spre deosebire de o persoană pe care n-o voi mai întâlni vreodată.
Și încă pe vecini tot pot să-i mai păcălesc, dar în propria casă nu pot fi un creștin fals. Copiii o să mă citească imediat. Oricât de incomod și de umilitor ar fi să-i am tot timpul implicați în treburile mele, sunt recunoscător pentru chemarea la autenticitate. Faptul că am copii mă apropie, cu siguranță, de Hristos.
Când soția mea era însărcinată cu primul copil, îi împărtășeam unui prieten temerile cu privire la perspectiva de a deveni părinte. Prietenul mi-a dat un sfat profund: „Fii sigur că vei face greșeli în calitate de părinte. N-o să poți să-ți ferești copiii de lovituri, iar uneori tu însuți vei fi pricina durerii lor. Așa că cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru copiii tăi este să le dai uneltele potrivite pentru a face față durerii. Arată-le cum rezolvă un creștin problemele. Fii un model de umilință pentru ei, arată-le cum să spună: «Îmi pare rău!» și învață-i cum să înfrunte, cu iubire, pe cineva care i-a nedreptățit.”
Vreau să fiu cel mai bun părinte posibil. Din păcate, nu sunt perfect. Dar, prin harul lui Dumnezeu, sunt capabil să vorbesc cu copiii mei despre greșelile mele. Le spun că tati trebuie să fie ascultător de Dumnezeu, la fel cum ei trebuie să asculte de mine. Uneori sunt neascultător, deși Îl iubesc pe Dumnezeu și vreau să fac totul după voia Sa. Când greșesc, Îi spun lui Dumnezeu că îmi pare rău și Îi cer ajutorul. Apoi am ocazia de a le arăta cea mai importantă lecție pe care sper să le-o dau copiilor mei: să vadă în mod direct că Dumnezeu într-adevăr ajută. Isus schimbă vieți.
Doamne Isuse, Te rog, ajută-mi copiii să Te vadă și să învețe despre Tine din modul în care îmi trăiesc eu viața!