Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului.
Luca 1:6
Prin formarea unei relații cu Hristos, omul renăscut nu face decât să revină la legătura pe care i-a fost rânduit s-o aibă cu Dumnezeu. (…) Prima lui datorie este față de copiii săi și față de rudele cele mai apropiate. Nimic nu-l poate scuza de neglijarea cercului restrâns în favoarea cercului larg din afară. În ziua socotelilor finale, tații și mamele (…) vor fi întrebați ce au făcut și ce au spus spre a asigura mântuirea sufletelor pentru care și-au luat răspunderea să le aducă pe lume. Și-au neglijat ei mieii, lăsându-i în grija străinilor? (…) Un mare bine făcut altora nu-ți va anula datoria față de Dumnezeu de a te îngriji de copiii tăi. Binele spiritual al familiei tale vine întâi (General Conference Bulletin, 1 aprilie 1899).
În instruirea și modelarea corectă a minții copiilor lor, mamele au primit cea mai mare misiune încredințată vreodată muritorilor (Manuscript 29, 1886).
Ori de câte ori te ocupi de datoria cea mai la îndemână, Dumnezeu te va binecuvânta și îți va asculta rugăciunile. Prea mulți fac lucrare misionară în afară, în timp ce propriile familii sunt lipsite de astfel de eforturi – mergând spre ruină din cauza neglijării. (…) Prima lucrare misionară este aceea de a te îngriji ca iubirea, lumina și bucuria să vină în cercul familiei. Să nu căutăm să facem o mare lucrare misionară sau de temperanță până când nu ne-am îndeplinit mai întâi îndatoririle acasă. În fiecare dimineață ar trebui să ne gândim: Ce faptă bună pot să fac astăzi? Ce cuvânt amabil pot să rostesc? Cuvintele amabile rostite în familie sunt ca binecuvântarea strălucirii soarelui. Soțul are nevoie de ele, soția are nevoie de ele, copiii au nevoie de ele. (…) Dorința fiecărei inimi să fie aceea de a face un colț de rai aici, jos, cât mai mult posibil (Review and Herald, 23 decembrie 1884).
Un suflet din cercul familiei tale sau din vecinătatea ta, salvat prin efortul tău răbdător și neobosit, va aduce tot atâta onoare numelui lui Hristos și va străluci tot atât de puternic în coroana ta ca și un suflet pe care l-ai fi găsit în China sau în India (Signs of the Times, 10 noiembrie 1881).
- Detalii
- Scris de: Heather Krick
- Categorie: Devoțional de dimineață
Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.
Luca 18:27
Era o zi minunată și proaspătă de primăvară. Împreună cu alți câțiva făceam o drumeție de 30 de minute pe un deal mai abrupt. Avea să reușească și copilul nostru de patru ani? Voiam să reușească. Se zice că un copil de trei ani poate ajunge la fel de departe cât un adult, doar că nu atât de repede. Pe măsură ce ne croiam drum pe terenul abrupt, fetița mea mă ținea de mână. A cerut să fie luată în brațe, dar am lăsat-o să meargă pe jos, distrăgându-i atenția cu lucrurile din jur. După o pauză, am abordat cea mai abruptă parte a urcușului. Mersul era anevoios, iar ea a zis că o dor piciorușele, dar am continuat să o încurajăm și a reușit să ajungă în vârf.
Ce deal urci azi? Ce provocare te urmărește? Te întrebi dacă vei reuși? Isus te încurajează spunând că El te va ține de mână. „Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire și Te voi lua de mână” (Isaia 42:6). Cu mâna ta într-a Lui, vei reuși. Gândește-te la o situație care ți se pare imposibil de rezolvat în acest moment. Apoi ia-ți un minut să I-o încredințezi lui Isus. În întregime. Poate că pare că nimeni altcineva nu se zbate să urce pe dealuri abrupte și ești tentat(ă) să renunți sau să crezi că Dumnezeu nu te poate ajuta cu acea problemă. Ține minte, de prea puține ori cunoaștem luptele interioare duse de ceilalți. Lacrimile pe care le varsă în tăcere. Dar Dumnezeu este credincios. El ne-a promis că nu ne va lăsa să ne înfruntăm singuri munții.
„Prezența Tatălui L-a înconjurat pe Hristos și nimic nu s-a abătut asupra Lui în afară de acea dragoste infinită îngăduită pentru binecuvântarea lumii. Acolo era sursa Lui de încurajare, care este și a noastră. Cel care este umplut de Duhul lui Hristos se supune în Hristos. Orice ar veni asupra lui este de la Mântuitorul, care îl înconjoară prin prezența Sa. Nimic nu-l poate atinge decât dacă este îngăduit de Domnul. Toate durerile și suferințele noastre, toate ispitele și încercările, toate tristețile și necazurile noastre, toate prigonirile și privațiunile, pe scurt, toate lucrurile lucrează împreună spre binele nostru. Toate experiențele și situațiile reprezintă lucrătorii lui Dumnezeu prin care binele este adus la noi” (Ellen White, Divina vindecare, pp. 488, 489).
Doamne, Îți mulțumesc pentru dealurile pe care apuc să le urc azi! Iartă-mi lipsa de credință! Îmi așez mâna în a Ta, știind că Tu poți și chiar vei înfăptui ceea ce am crezut că e imposibil.
- Detalii
- Scris de: Voicu Răzvan
- Categorie: Devoțional de dimineață
Frica de Domnul este școala înțelepciunii, și smerenia merge înaintea slavei.
Proverbele 15:33
În meseria de asistent medical eu cred că trebuie să te ghidezi tot timpul după aceste cuvinte înțelepte. Eu am avut parte de o educație creștină în cadrul unei școli postliceale. În timpul școlii m-am bucurat de toate devoționalele și programele realizate în cadrul acesteia. Ele m-au ajutat să am o altă gândire când vine vorba despre tratarea pacienților și despre responsabilitatea pe care o am față de ei. Atunci când primești o educație dată de cadre medicale creștine, care predau cursurile cu blândețe și cu responsabilitate, pregătirea ta este superioară. Lucrând de trei ani într-o secție foarte grea, am ajuns la concluzia că pregătirea mea în școala Dr. Luca a făcut ca toate dificultățile și situațiile grele din activitatea mea în Secția de urgențe să mi se pară ușor de gestionat.
Empatia este un lucru nu doar necesar, ci și vital în meseria de asistent medical. Și unde o poți învăța mai bine decât într-o școală creștină? Atunci când faci totul ca pentru Dumnezeu, nu se poate să nu reușești să îți faci meseria la cel mai înalt nivel. În practica mea am avut parte de foarte multe cazuri grave. Lucrând într-o cameră de gardă, am văzut mulți oameni în suferință, și munca este destul de grea. Dar când mergi acasă după o zi foarte grea și știi că ai salvat o singură viață, deja toată oboseala nu mai contează.
Înainte de a începe cursurile școlii postliceale nu eram sigur că o să pot să practic o meserie atât de grea. Mă speria gândul că viețile oamenilor vor fi puse în mâinile tale și că aș putea să greșesc, dar în urma cursurilor parcurse am dobândit o altă perspectivă. După ce ajungi să ai o pregătire medicală de calitate și după ce dobândești toate abilitățile și cunoștințele necesare, singurul lucru pe care îl gândești este că tu o să faci tot ce este posibil pentru o persoană care poate că nu ar mai fi avut nicio șansă dacă tu nu ai fi fost acolo.
Oricât de grele ar fi provocările profesiei tale, amintește-ți că oamenii au nevoie de știința și de curajul tău. De aceea, conectează-te astăzi și în fiecare zi la Dumnezeu, Sursa de înțelepciune pentru o viață împlinită.
- Detalii
- Scris de: Ciprian Ciurea
- Categorie: Devoțional de dimineață
Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
Evrei 4:9
În perioada comunistă, autoritățile române s-au confruntat cu o problemă specifică Bisericii Adventiste – nefrecventarea cursurilor școlare sâmbăta de către elevii adventiști. Deși au folosit pentru rezolvarea acestei probleme cele mai variate metode de convingere și de constrângere a copiilor și a părinților, autoritățile n-au reușit să frângă pe deplin rezistența acestora. Aceasta a fost, de fapt, „marea problemă adventistă”, care a generat dificultăți serioase pe toate planurile.
Istoria Bisericii Adventiste în perioada comunistă este una cu eroi și cu înfrânți, cu eșecuri și cu biruințe, cu lumini și cu umbre – o istorie desfășurată pe mai multe planuri. Pe de o parte, este o istorie caracterizată de numeroase compromisuri în relația cu regimul comunist (conducere, pastori, membri laici), iar pe de altă parte, este o istorie a curajului și a rezistenței, a celor care au refuzat să fie îngenuncheați de regim. Deși comuniștii au obținut succese temporare, implementarea viziunii ateiste în rândul copiilor și tinerilor adventiști a fost un eșec total, pentru că aceștia au fost dispuși să suporte consecințele, să fie lăsați repetenți, să fie exmatriculați, să aibă nota scăzută la purtare, să fie bătuți și umiliți, fiind dispuși chiar să nu mai meargă la facultăți.
Trebuie să recunoaștem și că a existat o limită a înțelegerii nevoii de educație în rândul adventiștilor, o piedică ce a frânat elanul copiilor și al tinerilor în ce privește educația. A fost promovată foarte puternic doctrina revenirii lui Hristos și faptul că sfârșitul lumii este aproape. Astfel, mulți tineri au rămas doar cu studii gimnaziale, fiind orientați doar spre școlile în care învățarea de meserii le-ar fi asigurat sâmbăta liberă după angajare.
Reevaluează-ți astăzi poziția față de ziua de odihnă. Se pare că cele mai mari compromisuri față de porunca a patra nu se fac în vremuri grele, ci atunci când există toată libertatea de a rămâne lângă Dumnezeu. Te invit să faci din ziua de odihnă o desfătare, astfel încât generația tânără să descopere un spațiu-timp al împlinirilor, și nu al frustrărilor.
- Detalii
- Scris de: Kimberley Tagert-Paul
- Categorie: Devoțional de dimineață
David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.
1 Samuel 30:6
James Whistler a fost un artist american dotat cu o imaginație remarcabilă. Când s-a căsătorit, nu-și permitea nicio piesă de mobilier, cu excepția unui pat. Dar nu s-a lăsat împiedicat de acest lucru. Nu! Știa că undeva în viitor va deține acele lucruri necesare pentru familia lui.
Ce a făcut Whistler așa de remarcabil?
A luat o cretă și a desenat pe podea contururile detaliate ale mobilierului la care spera și pe care credea că îl va deține într-o bună zi. Și-a făcut planuri și a ales să creadă că visurile lui vor deveni realitate. Apoi s-a pus pe treabă și a pornit să realizeze ceea ce-și propusese.
Cât de des, ca părinți începători, ajungem să ne descurajăm deoarece nu deținem lucrurile de care avem nevoie. Pot fi lucruri fizice, cum ar fi mobila, sau cunoștințe despre educarea sau disciplinarea corectă. Ar putea fi chiar credința că Dumnezeu are un viitor și un plan pentru tine și copiii tăi prețioși.
Oricare ar fi nevoile noastre, Dumnezeu ne-a promis că, dacă venim la El să-I cerem ajutorul, El va fi credincios și ne va oferi ceea ce avem nevoie pentru a-I sluji și a fi buni părinți. Lucrurile vor veni exact la timpul stabilit de un Dumnezeu iubitor. El promite să le furnizeze. Ne cere să avem încredere în El.
James Whistler nu avea toate cele necesare când a început. Dar și-a imaginat într-un mod creativ viitorul. Apoi a avut încredere că se va rezolva. Nu a așteptat să se întâmple totul automat, ci a luat măsuri în acea direcție.
Ca părinți, putem învăța de la Whistler. Este timpul să dezvolți un plan de acțiune, iar, cu ajutorul și îndrumarea lui Dumnezeu, ridică-te și realizează-l! Nu trebuie să ne fie frică. Avem un Dumnezeu care e încântat să împlinească dorințele din inima oamenilor Lui.
Îți mulțumesc, Doamne, pentru ceea ce ne transmiți în Psalmii 31:24 – „Fiți tari și îmbărbătați-vă inima, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!” Te rog, întărește-ne pe măsură ce sperăm, plănuim și depunem efort pentru familiile noastre!