Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Claudio și Pamela Consuegra
- Categorie: Devoțional de dimineață
Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
Filipeni 1:6
Creșterea necesită timp, totuși, ca părinți, așteptăm adesea ca perfecțiunea să apară la copiii noștri peste noapte. Este posibil însă ca așteptările noastre – și cerințele – de la copiii noștri să fie mai mari decât cele pe care le avem de la noi? Deși este ușor să uităm că Dumnezeu nu Și-a terminat încă lucrarea cu noi, ar putea fi și mai ușor să uităm că El nu Și-a terminat lucrarea nici cu copiii noștri.
Ca adulți, ne luptăm cu anumite comportamente și continuăm să creștem și să ne maturizăm spiritual de-a lungul vieții. Amintește-ți textul pentru astăzi, care ne spune că lucrarea din viața noastră nu va fi încheiată până în ziua în care Isus Se va întoarce pentru a ne lua acasă cu El. De ce ar trebui să cerem altceva de la copiii noștri? De ce vrem ca ei să își învingă provocările acum?
Nu fi nerăbdător/nerăbdătoare cu copilul tău! Concentrează-te asupra aspectelor pozitive. Observă zonele în care vezi creștere și ia-ți timp să îi spui acest lucru copilului tău. Dacă te aude vorbind doar despre neajunsurile lui, va fi descurajat, va avea o stimă de sine scăzută și nu va fi motivat să încerce lucruri noi, din cauza fricii de eșec. Este adevărat că din greșeli învățăm. Doar căzând învățăm cum să ne ridicăm.
Sunt recunoscător că Îi slujesc unui Dumnezeu care nu renunță niciodată la mine. Nici noi nu trebuie să renunțăm la copiii noștri. Pavel ne reamintește în textul de mai sus, din Filipeni, că El nu Se va opri. Hristos continuă să lucreze la inima mea și la atitudinile mele în fiecare zi. Plin de răbdare și mereu binevoitor, El mă iubește, mă iartă în mod continuu și îmi permite să o iau de la capăt din nou. Mila lui este reînnoită în fiecare dimineață. Nu-i așa că acestea sunt vești bune pentru noi și pentru copiii noștri?
Dragă Doamne, ajută-mă să îmi exersez răbdarea cu copilul meu! La fel cum mă încred în Tine să termini lucrarea pe care ai început-o în mine, ajută-mă să manifest îngăduință cu neajunsurile și imaturitatea copilului meu! Tu încă nu ai terminat cu niciunul dintre noi. Îți mulțumesc, Doamne!
- Detalii
- Scris de: Ștefan Bărbuceanu
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.
Geneza 1:28
Îmi amintesc foarte bine ziua când am luat permisul de conducere și tata mi-a înmânat pentru prima oară cheile de la mașina familiei – cu multă reținere, ce-i drept.
Nu am putut să nu mă gândesc la acest moment când am citit versetul biblic amintit mai sus. După ce lucrează șase zile și creează o lume care să-L reprezinte, o lume care vibra de viață și de energie, Dumnezeu Se retrage, într-un anumit sens, și-L lasă pe om să preia conducerea.
Oare nu I-a fost teamă? Nu era prea mult pentru Adam și pentru Eva? O răspundere atât de mare pentru un cuplu atât de tânăr?! Nu era mai bine ca Adam și Eva să stea pur și simplu să consume ceea ce Dumnezeu făcuse, fără să se mai „chinuie” cu munca?
Ei bine, nu a fost un act de cruzime din partea lui Dumnezeu să pună pe umerii oamenilor o răspundere atât de mare. Dimpotrivă! El știa că, pe măsură ce oamenii se vor îngriji de plante și de animale, mintea și trupul lor se vor dezvolta, iar inima lor va găsi plăcere și odihnă în acea slujire neegoistă.
Mai mult decât atât, Adam era fiul lui Dumnezeu și el avea să conducă acest Pământ după principiile descoperite de Tatăl, bucurându-se pe deplin de aprobarea și de binecuvântarea Lui. El avea onoarea de a fi un canal prin care binecuvântarea lui Dumnezeu să fie revărsată peste copiii Săi și, prin ei, mai departe către lume.
Să nu uităm că Dumnezeu ne cheamă și pe noi și pe copiii noștri să conducem, să dăm tonul spre BINE, să îi trezim pe oameni, să îi ridicăm pe cei căzuți și să îi îndreptăm pe cei care merg într-o direcție greșită.
Roagă-te ca astăzi să fii stăpân – stăpân pe tine și stăpân pe orice situație care vrea să iasă de sub control, dând astfel lumii dezorientate din jurul tău o direcție clară și un ton hotărât!
- Detalii
- Scris de: Ciprian Ciurea
- Categorie: Devoțional de dimineață
Lărgește locul cortului tău și întinde învelitoarele locuinței tale! Nu te opri! Lungește-ți funiile și întărește-ți țărușii!
Isaia 54:2
Văzut de unii drept cel mai de succes misionar al Bisericii Adventiste, o figură impozantă a misiunii adventiste pe continentul european, „marele” Ludwig Richard Conradi este o legendă printre adventiștii de ziua a șaptea. Perseverența și spiritul lui vizionar au reprezentat, decenii la rând, forța motrice din spatele lucrării misionare a Bisericii Adventiste din Europa, fiind socotit unul dintre cei mai remarcabili conducători adventiști. Harnic și capabil, cu o minte ageră și o gândire analitică de excepție, Conradi era un cercetător perseverent. Era extrem de eficient atât ca administrator, cât și ca teolog și vorbitor public. Fiind implicat în numeroase activități, de la proiecte misionare până la organizarea de biserici; de la scriere și publicare până la înființarea a numeroase instituții, Conradi a fost forțat să-și impună un stil de viață spartan.
În 1889, Conradi a stabilit sediul misiunii germane adventiste la Hamburg, unde a deschis o școală misionară, cu scopul de a forma acolo colportori. Asumându-și conducerea acestei școli, a predat neobosit cursuri de colportaj, gramatică, dogmatică, geografia țărilor biblice, noțiuni de igienă și fiziologie, iar după-amiaza își însoțea elevii din ușă în ușă, ca să creeze contacte cu populația locală și să distribuie literatură adventistă. Plecând de la premisa că există o legătură strânsă între educația tinerilor și plantarea de biserici, a decis să înființeze într-o zonă mai centrală a Germaniei o nouă școală de misiune. Astfel, lângă Magdeburg a găsit Friedensau, aici ridicându-se un ansamblu de clădiri, aparent prea multe și prea mari, din perspectiva celor doar 2.000 de adventiști germani. Sub influența unor pedagogi de elită și adoptând modelul Avondale, Colegiul de la Friedensau s-a transformat rapid într-o școală de importanță europeană.
Mulțumește-I azi lui Dumnezeu pentru sistemul educațional existent în Europa și în țara noastră, pentru fiecare grădiniță, școală, liceu și universitate, și ia-ți angajamentul să susții, măcar în rugăciune, toate aceste instituții!
- Detalii
- Scris de: Kimberley Tagert-Paul
- Categorie: Devoțional de dimineață
În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său.
Efeseni 1:7
De foarte multe ori, în primele zile când învățam să fiu părinte, am înțeles lucrurile extrem de greșit. Și încă mi se întâmplă asta. Părinții nu sunt perfecți. De fapt, chiar sunt supuși greșelii. Cu cât realizezi mai devreme acest lucru, cu atât lucrurile vor fi mai ușoare pentru tine și copiii tăi.
Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat ca mamă a fost să fiu în stare să spun aceste trei cuvinte magice: „Îmi pare rău!” Sunt niște cuvinte importante de auzit pentru copiii noștri. Ca prim reprezentant al lui Dumnezeu pe acest pământ, tu ești modelul Lui, primul profesor care le va arăta celor mici cum e caracterul lui Dumnezeu. Și, așa cum și noi suntem iertați, trebuie să iertăm în mod gratuit.
Faptul de a spune: „Îmi pare rău!” nu-ți lezează statutul de părinte; de fapt, te face să fii un părinte mai bun. Le arată copiilor tăi faptul că Dumnezeu ne iartă de bunăvoie atunci când venim la El cu greșelile noastre. Reprezintă o modalitate puternică de a-i învăța pe copii despre dragostea lui Dumnezeu.
Unii părinți cred că spunând: „Îmi pare rău!” își subminează autoritatea. Nu este așa. Dimpotrivă, și-o consolidează. Spune: „Îmi pare rău!” în mod frecvent, fără teamă! Oferi un exemplu ce va dăinui mult în amintirea copiilor tăi și le va influența viața pentru totdeauna.
În aceeași manieră, atunci când ei greșesc cu ceva, învață-i să spună: „Îmi pare rău!” Și arată-le practic că sunt iertați. Au spart ceva în timp ce se jucau? Ține minte, este doar un obiect. Iertându-i, le arătăm că și Dumnezeu îi iartă. Necunoscând această trăsătură a caracterului lui Dumnezeu, ei nu vor dori să aibă o relație cu Dumnezeu. În schimb, se vor teme de El.
Un vechi proverb chinezesc spune: „Cel care nu poate ierta dă foc podului pe care el însuși va trece.” În loc să arzi poduri, construiește-le. Iertarea poate construi un pod care îți va duce copilul la tronul lui Dumnezeu.
Doamne, ne-ai iertat de bunăvoie, în schimbul unui preț foarte mare! Te rog, ajută-ne să iertăm și, făcând astfel, să ne conducem micuții la Tine!
- Detalii
- Scris de: Săvel Lupu
- Categorie: Devoțional de dimineață
Învață-l pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
Proverbele 22:6
Educarea copiilor în armonie cu învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu este una dintre cele mai nobile îndatoriri ale părinților, educatorilor și profesorilor. Cuvintele aspre nu ar trebui niciodată să fie folosite de cei care îndrumă copiii. Niciodată să nu iasă de pe buzele voastre vreun cuvânt de descurajare. Părinții nu ar trebui să aducă întristare sau negură în cămin. O atmosferă caldă, un cântec vesel, câteva cuvinte de încurajare aduc cerul mai aproape de casele noastre.
Ca părinți, ar trebui să îmbinăm afecțiunea cu autoritatea, bunătatea și înțelegerea cu acele restricții hotărâte care nu trebuie niciodată încălcate. Fiecare copil este un candidat pentru Împărăția cerurilor și, de aceea, trebuie să le oferim din timpul și din resursele noastre ca unor buni tovarăși pe drumul spre căminul ceresc.
„Educația primită în cămin reprezintă o putere decisivă spre bine sau spre rău… Dacă copilul nu este educat în mod corespunzător aici, Satana îl va educa prin mijloacele alese de el. Cât de importantă este atunci școala din cămin?” (Căminul adventist, p. 223).
Cel mai important câmp de activitate pentru întemeietorii și păzitorii căminului este mintea și inima copiilor primiți ca dar din partea lui Dumnezeu. Fiecare copil adus pe lume este proprietatea Domnului Hristos și trebuie educat prin cuvânt și prin exemplu să-L iubească pe Dumnezeu și să asculte de El.
Lipsa educației corespunzătoare din cămin aduce boală, suferință, imoralitate, violență și alte rele care apasă ca un blestem asupra omenirii. Dacă în căminul părintesc activitățile zilnice s-ar desfășura liniștit, cu respect unul față de altul, dacă vorbirea ar fi curată și sinceră, dacă viața ar fi trăită în credincioșie, dacă tinerii ar pleca de acolo pregătiți să întâmpine responsabilitățile vieții, ce schimbare s-ar vedea în lume! Sunt convins că toți dorim să ne creștem copiii și nepoții în învățătura Domnului și să ne pregătim să-L întâmpinăm atunci când va veni să-Și ducă familia de pe acest pământ acasă, în căminul ceresc.