
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Cât despre mine, prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic împotriva mea, totuși nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul.
1 Corinteni 4:3,4
Bullyingul și presiunea de grup sunt niște probleme extrem de reale pe care copiii noștri le înfruntă în ziua de azi. În timp ce ne-ar fi ușor să le spunem lucruri ca: „Doar ignoră-i” sau „nu le acorda atenție”, pentru niște copii nu este un lucru ușor de înfruntat. De fapt, răspunsul nostru superficial le va spune că am minimalizat problema și vor ajunge să aibă mari greutăți cu gestionarea problemei.
Există o presiune tot mai mare din partea colegilor care se răsfrânge asupra copiilor noștri, substanțial mai mare față de ce am suportat noi când am fost copii. Ei sunt judecați după felul în care se îmbracă, ceea ce mănâncă, persoanele cu care se asociază și felul în care arată. Copiii noștri vor să se ridice la înălțimea așteptărilor colegilor de clasă. Vor să se integreze și să fie parte din mulțime. Stă în natura umană dorința de a fi acceptat și de a avea prieteni. Totuși, deseori această presiune și neacceptarea au împins prea mulți tineri spre depresie severă și chiar spre suicid. Cum putem, ca părinți, să neutralizăm această presiune a anturajului?
Trebuie să discutăm deschis cu copiii noștri despre bullying și despre presiunea anturajului. La altarele familiale faceți scenarii pe diverse situații și discutați cum să procedeze. Rugați-i pe copii să vină cu idei pentru unele scenarii. Ele ar putea fi acele situații cu care copilul se confruntă în momentul de față. Acestea îi vor oferi copilului instrumentele necesare pentru a răspunde provocărilor, atunci când vor apărea.
Ai discutat cu copilul tău despre cum ar putea să înfrunte presiunea anturajului și bullyingul? Se confruntă în momentul de față cu aceste probleme? Știe că îi stă la dispoziție un loc sigur unde poate găsi ajutor? Cunoști resursele disponibile pentru părinții care se zbat să-și ajute copiii în această situație?
Oh, Doamne, lumea aceasta este un loc atât de diferit de vremea în care eu am fost copil! Te rog să-mi dai un suflet sensibil și înțelept pentru a ști cum să-mi ajut copilul să facă față acestor probleme! Casa mea să fie întotdeauna un loc sigur, iar dragostea Ta să fie un turn puternic!
Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
2 Petru 1:3-4
Se povestește că undeva într-un sat îndepărtat trăia un om înțelept și vestea despre el s-a răspândit în tot ținutul. Într-o zi, câțiva tineri au ajuns la acest înțelept și l-au rugat să le ofere câteva sfaturi care să-i călăuzească pe drumul vieții. După puțin timp de gândire, înțeleptul a zis: „Viața noastră, a fiecăruia, este aproape perfectă. Ar fi perfectă dacă nu ar avea o mică și unică problemă: Nu merge decât înainte, așa că trebuie să trăiești frumos din prima….”
Cum se poate trăi frumos din prima? Dumnezeu S-a îngrijit să putem face aceasta și ne-a lăsat „instrucțiunile de folosire”, pentru ca viața noastră, pe care nu o putem repeta, să fie trăită frumos și bine „din prima”.
Înțeleptul Solomon ne îndeamnă: „Fiule, nu uita învățăturile mele și păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îți vor lungi zilele și anii și-ți vor aduce multă pace” (Proverbele 3:1-2).
Cine își va lua timp să citească Scriptura zilnic și „își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui”. Putem spune că un asemenea om are șansa să trăiască frumos „din prima”…
Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru minunata șansă de a avea „cartea tehnică” a ceea ce înseamnă viața noastră pe acest pământ. Ea ne va ghida prin labirintul vieții și astfel vom ajunge la destinația dorită. Tot ceea ce trebuie să facem este să ne luăm timp pentru a citi instrucțiunile, ca totul să fie făcut bine „din prima”.
Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică.
Iacov 3:17
Toți profesorii transmit cunoștințe. Profesorii buni împărtășesc, pe lângă acestea, și înțelepciune. Este bine ca elevii să cunoască următorul adevăr: 1 + 1 = 2. Chiar este esențial ca toți școlarii să știe că în spatele codului matematic există ordine, organizare și exactitate. Aceasta înseamnă cunoaștere. Dar înțelepciunea face mai mult decât atât: ea spune că în spatele acestor legi de nezdruncinat Se află un Dumnezeu al organizării, al detaliilor și al exactității.
Iacov descrie două feluri de înțelepciune: „cea pământească” și „cea de sus”, cerească. Înțelepciunea pământească poate fi aplicarea practică a cunoștințelor, dar aceasta nu va garanta veșnicia. Un constructor poate folosi măsurători matematice pentru a construi o casă cu profesionalism, dar aceasta nu înseamnă că este înțelept. Înțelepciunea cerească este mai mult decât practicarea cunoașterii. Ea vine de sus, deci își are originea în Hristos, acolo unde „sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale cunoștinței” (Coloseni 2:3).
Adevărata înțelepciune îi învață pe elevi să-L cunoască și să-L iubească pe Dumnezeu. Profesorul înțelept Îl dezvăluie în mod conștient pe Dumnezeu în fiecare disciplină: în formule matematice, în evenimente istorice, în formațiunile geografice, în toate științele și în limbaj. Când elevii Îl vor vedea pe Domnul nu doar în învățătura noastră, ci mai degrabă în faptele noastre, atunci ei vor învăța adevărata înțelepciune, care vine de sus.
„Trebuie nu numai să spuneți că sunteți creștini, ci și să exemplificați caracterul lui Hristos. Înțelepciunea de sus trebuie să transpară în toată învățarea voastră. Într-o lume a întunericului moral și a corupției, să se vadă că spiritul care vă animă este de sus, nu de jos” (Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 94).
Rămâne doar un gând, la final: suntem doar profesori sau suntem profesori înțelepți?
Isus deci le-a zis: „Când veți înălța pe Fiul omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învățat Tatăl Meu.”
Ioan 8:28
Hristos trebuie să fie înălțat de către aceia pe care i-a răscumpărat prin moartea rușinoasă suferită pe cruce. Acela care a simțit puterea harului Său are ceva de povestit. El caută să aplice metodele de lucru pentru răspândirea Evangheliei lui Hristos. Natura omenească, trăgându-și eficiența din marele izvor al înțelepciunii, este făcută instrumentul, agentul activ, prin care Evanghelia își exercită puterea transformatoare asupra minții și inimii. (…)
Toate puterile noastre trebuie folosite pentru Hristos. Aceasta este datoria pe care o are fiecare față de Dumnezeu. Prin formarea unei relații cu Hristos, omul renăscut nu face decât să revină la legătura pe care i-a fost rânduit s-o aibă cu Dumnezeu. (…) El are obligații față de cei dimprejurul său, de aproape sau de departe. Prima lui datorie este față de copiii săi și față de rudele cele mai apropiate. Nimic nu-l poate scuza de neglijarea cercului restrâns în favoarea cercului larg din afară. (…)
Unele familii au o mică biserică acasă. Dragostea mutuală leagă inimă de inimă și unitatea dintre membrii familiei rostește cea mai eficientă predică din câte există cu privire la evlavia practică. Părinții acoperă sfera pe care Dumnezeu vrea ca ei s-o acopere atunci când își îndeplinesc cu credincioșie datoria în familie, punând restricții, corectând, sfătuind, călăuzind – tatăl ca preot al familiei și mama ca misionar în cămin. Prin îndeplinirea cu credincioșie a datoriei lor în cămin, ei înmulțesc instrumentele care vor face bine în afara căminului. Ei devin astfel mai bine pregătiți pentru a lucra în biserică. Prin educarea cu înțelepciune a micii lor turme, prin legarea copiilor de ei înșiși și de Dumnezeu, tații și mamele devin conlucrători cu Dumnezeu. Crucea este înălțată în căminul lor. Membrii familiei devin membri ai familiei regale de sus, copii ai Împăratului ceresc (General Conference Bulletin, 1 aprilie 1899).
Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este bine. Te istovești singur și vei istovi și poporul acesta care este cu tine, căci lucrul este mai presus de puterile tale și nu-l vei putea face singur.”
Exodul 18:17,18
Moise mergea la muncă în fiecare zi, în calitate de unic judecător peste toate triburile lui Israel. Numărul oamenilor care îi solicitau timpul era așa de mare, încât el lucra din zori până în amurg, fără să își reducă câtuși de puțin din volumul de muncă. Socrul lui înțelept, Ietro, a observat acest lucru și și-a dat imediat seama că Moise era genul de om care nu putea spune „nu” solicitărilor. Așa că i-a sugerat să se concentreze pe două lucruri: reprezentarea poporului în fața lui Dumnezeu și rezolvarea celor mai grave dispute. Restul muncii putea fi încredințat altor oameni capabili. Moise a ascultat, a delegat, iar în scurt timp s-a trezit realizând mult mai multe lucruri decât ar fi putut înainte și chiar într-un timp mult mai scurt. Dacă acest sfat a funcționat pentru Moise, oare nu va funcționa și pentru noi?
Cu scopul de a ne achita de responsabilitățile date de Dumnezeu ca părinți, trebuie să ne stabilim limite adecvate. Avem responsabilitatea de a stabili limite pentru noi înșine și pentru copiii noștri. Scopul principal al Satanei este acela de a ne abate atenția de la misiunea noastră primordială de a face ucenici din copiii noștri. Și îi reușește extrem de ușor.
Determinându-ne să fim din ce în ce mai ocupați, el ne răpește din energia și din timpul care ar trebui dedicate copiilor. Viața aglomerată este una dintre cele mai mari provocări pe care părinții le înfruntă în ziua de azi. Poate că a venit momentul să luăm în considerare cuvintele înțelepte adresate lui Moise de către socrul său. Trebuie să învățăm să identificăm și să ne concentrăm pe ceea ce este important în loc să ne lăsăm amețiți de mulțimea de sarcini banale care ne consumă ziua.
Ai putea – de ce nu? – să-ți iei puțin timp azi pentru a-ți revizui lista cu priorități. Ești prea ocupat(ă) ca să poți petrece un timp de calitate cu copiii tăi? Ce măsuri ai nevoie să iei pentru a te asigura că profesia și alte „lucruri” nu îți împing copiii spre coada listei tale cu priorități?
Doamne, ajută-mă să văd aglomerația din viața mea așa cum este ea: ceva distructiv care mă va ține departe de tipul de părinte care doresc să fiu! Ajută-mă să-mi reorganizez prioritățile în jurul voii Tale cu privire la mine și la familia mea! Îți mulțumesc, Doamne!