Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Eugen Profir
- Categorie: Devoțional de dimineață
Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.
Proverbele 28:13
Relația de familie poate deveni vulnerabilă în momente de criză, tensiuni sau situații dificile. Pot apărea supărări, frustrări, neînțelegeri, emoții negative, care conduc foarte ușor la declanșarea mâniei. Locul unde mânia se poate exterioriza fără reținere este chiar în familie. Apostolul Pavel scrie, în Efeseni 4:26: „Mâniați-vă și nu păcătuiți. Să n-apună soarele peste mânia voastră.”
Mânia este emoția foarte des întâlnită și chiar exteriorizată în viața de familie. Mânia ajunge să fie o problemă mult mai mare în căsătorie, deoarece soțul și soția interacționează fără reținere unul cu celălalt în fiecare zi. Mânia și supărarea conduc la neînțelegeri, iar în relația de familie mânia este și mai distructivă atunci când este asociată cu tăcerea sau cu disprețul față de partener.
Ce facem cu mânia? Fiecare putem alege (conștient sau nu) doar una dintre căile prezentate mai jos:
1. Exteriorizarea mâniei este o modalitate egoistă de rezolvare a problemelor, care le produce celorlalți răni și suferință; „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud” (Efeseni 4:29).
2. Interiorizarea mâniei este o cale riscantă din punct de vedere psihologic. Are ca efecte anxietatea, depresia sau răbufniri în alte momente, pe un fond de stres acumulat.
3. Rezolvarea zilnică a problemelor prin recunoașterea și mărturisirea emoțiilor resimțite. „Mâniați-vă și nu păcătuiți. Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26).
Una dintre condițiile principale în rezolvarea problemelor de mânie este să recunoaștem prezența mâniei. Recunoscând mânia și explorând motivele durerii, cuplurile găsesc drumul spre înțelegere și rezolvare.
La acest ceas al rugăciunii, vino înaintea Celui care te cunoaște și mărturisește-I durerea și frământarea ta; apoi, roagă-L să te ajute în rezolvare. Mărturisește înaintea Lui că ai nevoie de răbdare, de îndelungă răbdare sau chiar de răbdarea sfinților. Apoi mergi la acela cu care ești în conflict și mărturisește-i gândurile tale. „Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare” (Proverbele 28:13).
- Detalii
- Scris de: Ionel Mardare
- Categorie: Devoțional de dimineață
Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.
Iacov 1:5
Oferindu-le copiilor tot ce vor ei nu îi pregătim ca să fie adulți maturi și responsabili. Nu de puține ori hiperindulgența sau răsfățarea îi face pe copii nemulțumiți, nesatisfăcuți, lacomi. Devin sclavii cultului ultimelor noutăți; cu cât primesc mai mult, cu atât vor mai mult. Cu fiecare jucărie sau libertate nouă, noutatea se estompează mai mult și mai repede.
În general, copiilor răsfățați le displace orice le pricinuiește vreun neajuns: treburile din casă sunt „plictisitoare” și chiar vor refuza să le facă. Se bosumflă când nu li se face pe plac. Dacă părinții pun piciorul în prag, adică nu cedează și rămân fermi pe poziție, copiii se tăvălesc pe jos, țipă ș.a.m.d., în încercarea de a-și manipula părinții.
Curând, acești părinți devin frustrați, supărați și nemulțumiți deoarece copiii lor au ajuns niște răsfățați. Însă, chiar și atunci, cei mai mulți nu pot spune nu, acceptarea fiind singura cale pe care o cunosc pentru a oferi și primi iubire. Motivele pentru care părinții își răsfață copiii pot fi multe. Unii pur și simplu repetă propria experiență avută cu părinții lor sau reacționează la creșterea primită în familii autoritare. Indulgența excesivă poate deriva din simțământul de vinovăție din cauza timpului limitat pe care îl acordă copilului. Sau pot fi cauze care coboară mai profund, până la vreo respingere sau privațiune suferită în copilărie. Iar pericolele indulgenței sunt reale și nu se limitează doar la a avea un copil răsfățat.
Ellen White avertizează împotriva extremelor în controlarea/răsfățarea copiilor: „Nu este bine ca părinții să dezmierde sau să satisfacă toate capriciile copiilor lor, după cum nu este drept nici să abuzeze de ei. O cale de acțiune hotărâtă și cinstită va produce cele mai bune rezultate” (Mărturii, vol. 4, p. 313).
Ca părinți responsabili de educarea copiilor noștri, să cerem de la Dumnezeu înțelepciune pentru a realiza acel echilibru, în așa fel încât ei să știe că dorințele lor nu întotdeauna sunt motivate de un scop bun.
- Detalii
- Scris de: Susan Murray
- Categorie: Devoțional de dimineață
Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca niște mere de aur într‑un coșuleț de argint.
Proverbele 25:11
L-am întâlnit pentru prima dată pe Jan Doward cu familia lui când eram amândoi profesori în statul Washington. Jan ne-a vizitat în Pennsylvania câțiva ani mai târziu și toți trei am savurat lunga conversație de după cină, în jurul mesei noastre din bucătărie. Copiii erau de obicei în aria noastră auditivă, chiar dacă nu luau parte la conversație.
Înainte de a pleca de la masă, Jan ne-a avertizat în șoaptă că discuțiile avute în preajma copiilor ar putea să-i facă să-și pună unele întrebări cu privire la cei cu autoritate. Acestea au fost niște cuvinte de mare ajutor, rostite din dragoste și grijă. Chiar dacă noi țineam cont deja de acest principiu, în mod evident ne relaxaserăm și spuseserăm mai multe decât ar fi trebuit. După acest moment, am făcut un efort special să discutăm informații și păreri pe care le dezaprobam doar atunci când eram singuri și aveam asigurată discreția. Nu ne-a fost întotdeauna ușor sau convenabil.
În această lume de tipul „exprimă tot ce-ți trece prin cap”, constrânși de timp și de energie, copiii adesea trag cu urechea la lucruri pe care nu e necesar să le audă sau să le cunoască în etapa lor de formare. Cu mult timp în urmă am conștientizat faptul că sunt niște reportofoane excelente, dar sunt de multe ori niște interpreți slăbuți. Nu înseamnă că trebuie să-i ferim ca un scut de realitățile vieții în această lume, dar am face bine să ne întrebăm de ce împărtășim anumite informații în preajma copiilor noștri.
Gândește-te la binecuvântările de care ai putea avea parte dacă iei în serios versetul din Proverbele 25:11. În loc să ne exprimăm frustrările cu privire la alții de față cu copiii noștri, putem să umplem conversațiile cu aspectele pozitive ale vieții. Putem să împărtășim lucruri pozitive despre pastorii noștri și colegii de muncă și să ne rugăm pentru ei și familiile lor. Putem să ne vorbim de bine partenerul, rudele, vecinii, profesorii și conducerea școlii. Arată-ți aprecierea pentru vânzători și pentru persoanele care se ocupă cu livrările! Arată-le copiilor cât de mult apreciezi mulțimea de persoane din viața ta, inclusiv pe ei! Acestea vor fi cuvinte spuse cu rost și poate că cei din jurul tău vor înțelege mai bine cum biserica rămâne o vistierie pentru bogăția harului lui Dumnezeu.
Doamne, ajută-mă ca vorbele mele să nu lase niciodată un gust amar în inima altcuiva!
- Detalii
- Scris de: Ionel Mardare
- Categorie: Devoțional de dimineață
Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.
Geneza 33:5
Trăim într-o vreme în care copiilor nu li se dă mai mult din ceea ce își doresc și nici mai puțin din ceea ce au nevoie. Care este nevoia lor? Au nevoie de tine! Nu de fleacuri, de lucruri scumpe și de jucării, ci de dragostea ta și de timpul tău.
Citește următoarele cuvinte tulburătoare dintr-o rubrică săptămânală cu titlul „Taților, salvați-vă fiii”, scrisă de psihologul Christopher Bacorn. El povestește despre o mamă de treizeci și cinci de ani, care a venit disperată la cabinetul său împreună cu fiul ei de cincisprezece ani. Tatăl băiatului îi părăsise cu patru ani în urmă. De atunci, adolescentul s-a dedat la alcool, s-a înhăitat într-o bandă și a devenit violent. Mama nu avea la cine să apeleze și se vedea de la o poștă că băiatul avea o atitudine ostilă.
După ce o jumătate de oră a încercat să spargă cupola de oțel în care se închisese băiatul, dr. Bacorn și-a dat seama de zădărnicia încercării sale. El a scris aceste cuvinte ucigătoare și triste: „Am ajuns să cred că majoritatea băieților adolescenți nu au niciun folos de pe urma consilierii profesionale. Ceea ce poate folosi unui băiat, și de cele mai multe ori nu are, este tovărășia bărbaților responsabili – cel puțin a unui bărbat care să-i acorde atenție, care să petreacă timp cu el și pe care să-l admire. Băieții au nevoie de un bărbat pe care să-l urmeze. Lucrul de care nu au nevoie este psihiatrul.”
Ca națiune, suntem măcinați de violența juvenilă, suntem cotropiți de bande și de droguri. Marea majoritate a delincvenților tineri sunt băieți, cei mai mulți dintre ei lipsiți de un tată implicat în viața lor în mod folositor. În Geneza citim că Iacov era un om prosper, însă a descoperit că cea mai mare comoară a sa de pe pământ sunt „copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului Său”.
Taților, voi ați descoperit asta? Dacă da, luați-vă timp și stați cu copiii voștri, fiți prieteni cu ei și ascultați-le frământările și dorința lor de a petrece timp cu voi.
- Detalii
- Scris de: Ionel Mardare
- Categorie: Devoțional de dimineață
Ce va trebui să păzim cu privire la copil și ce va fi de făcut?
Judecătorii 13:12
Când Dumnezeu i-a spus lui Manoah, tatăl lui Samson, că va avea un fiu la bătrânețe, el a întrebat: „Ce va trebui să păzim cu privire la copil și ce va fi de făcut?” El a fost un tată înțelept. A știut că, pentru a-și putea împlini destinul, fiul său trebuia să fie crescut după anumite reguli.
El și-a înțeles responsabilitatea de tată și i-a cerut Îngerului lămuriri cu privire la lucrurile care trebuiau respectate în creșterea și educarea lui Samson. Copilul avea să învețe și să respecte regulile de viață în prima școală, care era familia lui, iar învățători îi erau părinții.
Ellen White, în cartea sa Îndrumarea copilului, scrie: „Uneori mă pomenesc dorind ca Dumnezeu să le vorbească părinților cu voce tare, așa cum i-a vorbit soției lui Manoah, spunându-le ce să facă în educarea copiilor lor. Noi suferim pierderi teribile în fiecare ramură a lucrării prin neglijarea educației în cămin. Aceasta ne-a convins de nevoia de școli în care să predomine o influență religioasă. Dacă poate fi făcut ceva care să contracareze marele rău, în puterea lui Isus o vom face” (MS 119, 1899).
Copiii se simt mai în siguranță și au tendința să se dezvolte mai bine când știu care sunt limitele. Când circulăm cu mașina pe drumurile publice, respectăm regulile de circulație; altfel riscăm chiar și viața să ne-o pierdem. La fel este și cu copilul tău. El trebuie să știe care sunt „regulile de viață” și că le vei aplica mereu cu seriozitate. Când regulile sunt clare acasă, copiii trăiesc în siguranță. Câtă vreme stau în interiorul acelor limite rezonabile, bine marcate, există bucurie, libertate și acceptare. Poate copiii tăi nu recunosc faptul că își doresc să fii învățătorul lor, dar respiră mai ușurați când ești.
Nu uita să stabilești reguli pentru copiii tăi. Cere-I lui Dumnezeu înțelepciune și tact pentru a le câștiga inima de partea regulilor stabilite de Cuvântul lui Dumnezeu.