- Detalii
- Scris de: Monica Scarlat
- Categorie: Devoțional de dimineață
O altă parte a căzut în pământ bun și a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul șaizeci și altul treizeci.
Matei 13:8
În fiecare dimineață ne trezim și pornim la lucrul nostru după un program bine stabilit, care pare o rutină. Deși uneori, fiind în contratimp, neglijăm studiul Scripturii și chiar rugăciunea, totuși în fiecare zi, prin vorbe sau atitudini, noi semănăm în jurul nostru: cuvinte, zâmbete, încurajări, sfaturi. De aceea este atât de important să petrecem timp cu Dumnezeu în fiecare dimineață, pentru a primi zilnic puterea necesară.
Am privilegiul și, în același timp, marea responsabilitate de a lucra alături de copii într-o grădiniță creștină. Ne jucăm, colorăm, învățăm, cântăm și ne rugăm. Pentru mine, totul pare normal, lucruri pe care le facem zilnic. Îmi îndeplinesc sarcinile pe care le am și, mai mult de-atât, îmi fac datoria în temere de Dumnezeu. Însă pentru copilașii și părinții cu care interacționez înseamnă mai mult de atât.
Am aflat aceasta într-o zi când o fetiță mi-a spus că tatăl ei are o problemă de sănătate, iar ea se roagă Domnului să-l vindece. Am apreciat-o pentru încrederea ei și am încurajat-o spunându-i că Domnul îi va răspunde la rugăciune. Peste câteva zile, fetița era în extaz că Dumnezeu îi ascultase rugăciunea, intervenind și rezolvând problema de sănătate a tatălui fără intervenție chirurgicală.
Am primit mesaj din partea mamei, în urma unui program susținut de preșcolarii din grădiniță în cadrul biserici: „Vă mulțumesc din suflet și doresc ca Domnul să vă dea sănătate pentru lucrarea pe care o faceți cu copiii. Sunt tare fericită că am ales să-mi aduc fetița la grădinița adventistă.”
„Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmii 139:14).
Acum înțeleg că acele semințe mici pe care le semănăm zilnic (cântec, atitudine caldă, zâmbet, încurajare, rugăciune, toate lucrurile mărunte) sunt udate de Dumnezeu, încolțesc și cresc, aducând, când Dumnezeu decide, rod.
Și astăzi ai ocazia să semeni o sămânță sau chiar mai multe. Roagă-L pe Isus să îți dea putere să plantezi, chiar dacă nu vezi rezultate imediat! Îți doresc să te bucuri de ele acolo sus, în Împărăția Sa!
- Detalii
- Scris de: Karen R. Hessen
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci Duhul Sfânt vă va învăța chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiți.
Luca 12:12
Am visat să fiu părintele perfect încă dinainte să am copii. Hotărâtă să nu repet greșelile părinților mei, am participat la cursuri de dezvoltare a copilului și am citit cărți despre parenting. Am crezut că sunt pregătită când copiii pe care i-am adoptat au ajuns la mine acasă, la pachet cu personalitățile lor unice și voința lor puternică.
Când avea șapte ani, Tina a invitat-o pe prietena ei Kathy să doarmă la noi acasă. Regula era clară: trebuie să obții permisiunea înainte de a invita un prieten peste noapte. Exact în acea zi venisem de la serviciu cu o migrenă extrem de puternică.
— Mamă, Kathy o să vină să doarmă cu mine la noapte.
— Îmi pare rău! Kathy nu va putea veni peste noapte. Nu mi-ai cerut permisiunea înainte. Și, oricum, am o durere de cap groaznică. Nu e o ocazie bună.
— Ești cea mai rea mamă din lume! mi-a răspuns ea, oprindu-se în fața camerei ei; după ce a intrat, a trântit ușa, a plonjat în pat și am auzit cum tăblia patului s-a lovit de perete. De ce nu poți fi și tu drăguță, ca toate celelalte mame? a continuat tornada de cuvinte.
De trei ori s-a ridicat din pat, a trântit ușa și s-a aruncat din nou în pat, de fiecare dată lovind, bubuind și bruscând ușa și tăblia patului de pereții camerei. Vibrațiile se resimțeau în toată casa și în durerea pulsatilă a capului meu. Nu voiam să o disciplinez la durere, furie sau frustrare.
Apoi, Domnul a părut că-mi vorbește. Ține la intimitatea camerei ei. Scoate-i ușa!
M-am ridicat cu greu de pe canapea, am luat o șurubelniță din sertarul de unelte și, fără a rosti un cuvânt, am scos ușa Tinei din balamale și am rezemat-o de peretele din hol. Camera ei emana tăcere. Mai târziu, când mi-a mai trecut durerea de cap, am mers în camera Tinei. Am discutat cu calm. I-am spus că, atunci când își va lua timp să mediteze la comportamentul ei, îl voi ruga pe tatăl ei să pună ușa înapoi. Șapte zile fără intimitate și-au făcut treaba. Nu am mai avut niciodată o altă ușă trântită sau vreun invitat peste noapte neanunțat.
Dumnezeu nu ne cere perfecțiunea. El dorește părinți care sunt dispuși să fie conduși de Spiritul Său.
Tată, Îți mulțumesc că folosești oameni imperfecți pentru a îndeplini voia Ta perfectă!
- Detalii
- Scris de: Emanuel Sălăgean
- Categorie: Devoțional de dimineață
Va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă.
2 Timotei 4:3
Îmi place să cred că știți de mai mult timp sintagma adevăr prezent. Această expresie apare în 2 Petru 1:12 (the present truth) în versiunea King James, dar Dumitru Cornilescu a ales formularea „adevărul pe care-l aveți”. Sintagma adevărul prezent a fost folosită de pionierii Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și de Ellen G. White pentru a face referire la un mesaj din partea lui Dumnezeu care este actual, un fel de „breaking news”. Dar, după mai bine de un secol și jumătate de istorie adventistă, cât de mult ar trebui să ne extindem înțelegerea cu privire la adevărul prezent? În contextul actual, am putea scrie o lungă listă de adevăruri prezente, din care să nu lipsească „fericita noastră nădejde” pentru o omenire disperată, „binecuvântarea unității” într-o lume divizată sau „binefacerea” asistenței sociale pentru cei care trec prin crize umanitare, financiare, emoționale sau spirituale. Bineînțeles că în această listă vor fi doctrinele biblice despre Sabat, Cele Zece Porunci, sanctuarul din cer și alte adevăruri care sunt tot mai importante în timpul sfârșitului.
Însă ceea ce ar trebui să ne trezească cel mai mult interesul față de adevărul prezent este avertizarea Bibliei că „va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă” (2 Timotei 4:3). Ellen G. White avertizează că, „pe măsură ce sfârșitul se apropie […], toți cei care cred adevărul prezent trebuie să reziste nu prin înțelepciunea lor, ci prin puterea lui Dumnezeu și să clădească din nou pe temeliile străbune. Ei vor fi înscriși în cărțile cerului ca fiind dregători de spărturi, cei ce fac țara cu putință de locuit” (Solii alese, c. 3, p. 224). Acest mesaj inspirat ne arată cât de importantă este în zilele din urmă lucrarea de educație și cât de aprigă este marea luptă pe acest front. Motivul principal al acestei încleștări este misiunea educației adventiste de a pregăti oameni care să reînvie reformele spirituale aduse de școlile profeților, formând lucrători care să răspundă chemării de a fi „glasul” care pregătește „calea Domnului” (Isaia 40:3). Așadar, prin natura misiunii ei, educația adventistă este și va rămâne până la revenirea Domnului Hristos un adevăr prezent!
- Detalii
- Scris de: Garofița Sârnachi
- Categorie: Devoțional de dimineață
Domnul întărește pașii omului când îi place calea lui.
Psalmii 37:23
Aceasta a fost prima făgăduință pe care am primit-o de la Dumnezeu, prin doamna doctor Violeta Bratu, profesor la Școala Postliceală Sanitară „Doctor Luca” din Brăila. Ea exprimă trăirea și experiența mea pe calea credinței.
Viața mea este o poveste frumoasă, de mână cu Dumnezeu. Deși am fost născută de o adolescentă izgonită de familia ei și care a căutat iubirea în cele mai nepotrivite locuri, totuși am simțit permanent prezența lui Dumnezeu în viața mea.
Am lucrat ca economist și am avut succes, dar în anul 2013 Dumnezeu a hotărât să mă orienteze pe un alt drum și mi-a închis toate „ușile”. Atunci am început să mă rog și am primit îndemnul să urmez profesia de asistent medical. În Brăila existau atunci două școli postliceale sanitare. Știam despre una că este obișnuită, iar despre cealaltă, că este fondată și susținută de o biserică și că acolo sunt prezentate valori și principii creștine. M-am rugat din nou ca Dumnezeu să mă îndrume pe care să o aleg. Gândurile pe care El mi le-a trimis atunci au fost: În Școala „Doctor Luca” profesorii vor face totul cu frică de Dumnezeu; în această școală voi primi educație „cu suflet”; mă voi simți ca în familie!
Deși eram ortodoxă practicantă și credeam că Îl cunosc pe Dumnezeu, abia în Școala „Doctor Luca” L-am găsit cu adevărat! Am primit o familie care de atunci mi-a fost alături și o perspectivă profesională care are în centru pacientul. Astăzi, la patul bolnavului, mă străduiesc să-L onorez pe Dumnezeu prin tot ce fac. De când L-am cunoscut, viața mea a căpătat cu adevărat sens. Îmi cresc cu ajutorul Său cele două fetițe și n-am simțit niciodată că mi-e greu.
În această școală am primit Biblia, am făcut studii biblice și, pe 7 iulie 2020, am încheiat legământ prin botez în cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că există astfel de instituții care au ca scop misiunea.
Te încurajez ca în această dimineață să te rogi pentru toți preșcolarii, elevii și studenții care învață într-o instituție adventistă de educație din România!
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Domnul ne-a poruncit atunci să împlinim aceste legi și să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să fim totdeauna fericiți și să ne țină în viață, cum face astăzi.
Deuteronomul 6:24
În timp ce tineretul merge în lume să lupte cu momelile păcatului – patima strângerii de bani, a distracțiilor și îngăduinței firești, petreceri, lux și extravaganță, înșelăciune, fraudă, jaf și ruină – care sunt învățăturile cărora trebuie să le facă față?
Spiritismul afirmă că oamenii sunt semizei necăzuți, că „fiecare are minte și se judecă singur”, că „adevărata cunoaștere îl așază pe om mai presus de lege”, că „toate păcatele sunt nevinovate”, pentru că „tot este bun” și „Dumnezeu nu condamnă”. Ființele omenești cele mai decăzute sunt reprezentate ca fiind în ceruri și având acolo o poziție foarte înaltă. Astfel, cei mai mulți sunt făcuți să creadă că dorința este cea mai înaltă lege, că îngăduința înseamnă libertate și că omul este răspunzător numai față de sine însuși.
Cu o asemenea învățătură dată chiar din zorii vieții, atunci când impulsurile sunt mai puternice, iar cerința pentru o mai mare stăpânire de sine și curățenie devine mai mare, unde sunt pavezele virtuții? În același timp, anarhia caută să îndepărteze orice lege, nu numai divină, ci și umană. (…)
Acestea sunt influențele cărora trebuie să le facă față tinerii de astăzi. Pentru se putea păstra în asemenea situații, ei trebuie să pună bazele caracterului lor de pe acum. În fiecare generație și în fiecare țară, adevărata temelie și adevăratul model pentru formarea caracterului au fost aceleași. Legea divină – „să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta (…) și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10:27) –, marele principiu manifestat în caracterul și viața Mântuitorului nostru, este unica temelie sigură și singura călăuză sigură.
Aceasta este singura pavăză a integrității individuale, a purității căminului, a binelui societății și a stabilității națiunii. În mijlocul tuturor problemelor vieții, al pericolelor și al cerințelor conflictuale, singura regulă sigură este aceea de a face doar ce spune Dumnezeu (Educație, pp. 227–229).