- Detalii
- Scris de: Mary Nell Rosenboom
- Categorie: Devoțional de dimineață
Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.”
Luca 18:16
Mereu am crezut că Isus Se referă la încrederea și inocența copiilor în acest verset. Și, deși sunt convinsă că la aceasta Se referă, cred că, dacă privim la acest verset dintr-o perspectivă parentală, vom vedea ceva mai mult. El ne spune: „Conduceți-i la Mine și nu-i opriți.”
Misiunea noastră ca părinți este aceea de a-i ajuta pe copiii noștri să se îndrăgostească de Isus. Și, dacă ai impresia că neglijez rolul important pe care îl au închinarea zilnică, Școala de Sabat și biserica, versetele memorate, îngrijirea corpului și antrenarea minții noastre pentru a ne gândi la lucruri onorabile, te înșeli. Sunt extrem de conștientă că acest stil de viață este benefic pentru creșterea copiilor noștri. Totuși am avut prea multe exemple de prieteni care au crescut făcând lucrurile „corecte”, au respectat toate „regulile”, dar care, în cele din urmă, L-au părăsit complet pe Dumnezeu.
În excelenta lui carte It’s All About Him (Doar El), Lee Venden spune că, dacă o persoană se îndrăgostește de Isus, toate lucrurile „se vor rezolva de la sine”. Dacă un copil este crescut să-L iubească pe Isus, va dori să facă tot ce Îi este plăcut Lui, pentru că Îl iubește atât de mult.
În Matei 7:21-23, Isus spune că unii vor pierde veșnicia. El le adresează următoarele cuvinte: „Depărtați-vă de Mine, nu v-am cunoscut niciodată!” Deci, după cum remarci, El nu spune: „Depărtează-te pentru că nu ai memorat toate versetele sau pentru că ai făcut alegeri proaste cu privire la mâncare sau pentru că ai lipsit de la biserică prea des.” El spune: „Tu nu Mă cunoști.” Aceasta este misiunea noastră ca părinți: trebuie să îi învățăm pe copiii noștri să-L cunoască pe Isus. Faptul de a-i obliga să urmeze toate regulile fără să își dezvolte relația cu El va rezulta în cele din urmă în revoltă față de noi, părinții, și față de Dumnezeu. Eu cred că cea mai importantă misiune pe care o avem pentru copilăria odraslelor noastre este să fim siguri că ei sunt profund și complet îndrăgostiți de Isus.
Nu te descuraja! Dumnezeu este de partea ta. Oricât de mult ne-am iubi copiii, Dumnezeu îi iubește cu mult mai mult. Este un privilegiu extraordinar pe care ni-L oferă, acela de a le face cunoștință cu El.
Dragă Tată, ajută-ne să trăim în așa fel încât copiii noștri să vadă dragostea noastră pentru Tine și să caute să Te cunoască, la rândul lor!
- Detalii
- Scris de: Alina Chiriță
- Categorie: Devoțional de dimineață
Căci Tu mă înveselești cu lucrările Tale, Doamne, și eu cânt de veselie când văd lucrarea mâinilor Tale.
Psalmii 92:4
Nu este clar care dintre lucrările Domnului l-au înveselit pe David, însă este cert că tot ceea ce face Dumnezeu este bun și ne îndulcește viața. Să găsești în fiecare zi motive de laudă la adresa lui Dumnezeu este unul dintre cele mai benefice obiceiuri pe care le putem dobândi. Dacă L-am lăuda pe Domnul zilnic, atunci viața noastră ar fi împrospătată de o putere spirituală deosebită.
Fiind înconjurată zilnic de copii, nu pot să nu văd cum îngerii ocrotitori lucrează pentru noi și cum Dumnezeu conduce viața celor mici.
Printre multele obiective pe care ni le propunem în grădiniță este și acela de a-i împrieteni pe copii cu Domnul Isus, ei ducând apoi, la rândul lor, mesajul acesta în familiile lor. Una dintre activitățile care ating acest obiectiv și care au un impact pozitiv asupra copiilor din grădinița noastră este aceea în care copii, părinți și chiar bunici au ocazia să participe la programe și să cunoască biserica noastră locală. În fiecare an pregătim un program special, pe care îl prezentăm în bisericile adventiste din comuna noastră, drept mulțumire pentru faptul că ne susțin atât financiar, cât și în rugăciune. Astfel, părinți care nu au intrat niciodată într-o biserică adventistă și de la care nu ne-am așteptat că vor răspunde vreodată pozitiv au participat cu plăcere la fiecare din aceste ocazii. Bucuria este și mai mare atunci când vin și mulțumesc pentru simplul fapt că i-am pus copilașul să se roage în biserică. Dumnezeu Se folosește de fiecare situație, poate neimportantă pentru noi, pentru a ajunge la inima oamenilor.
Cum să nu Îl lauzi pe Dumnezeu și să nu cânți de veselie atunci când vezi cât de minunate și mărețe sunt căile Lui?
Lauda noastră către Dumnezeu trebuie să fie din abundență, pentru că nu există nicio lucrare a Lui care să nu fie minunată și demnă de a fi istorisită. Să fim hotărâți să-L lăudăm neîncetat, în orice loc și în orice timp. Lauda să fie întotdeauna în gura noastră!
- Detalii
- Scris de: Emanuel Sălăgean
- Categorie: Devoțional de dimineață
Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre…
Romani 12:2
Într-o zi obișnuită, când nimic nu părea să schimbe cursul natural al activităților la grupă, doamna educatoare a rămas profund contrariată de câteva răspunsuri pe care copilașii le-au dat tocmai la întrebarea banală: Ce vrei să te faci când vei fi mare? După primele reacții, care erau de așteptat: profesor, zugrav, medic, preot, șofer etc., răspunsurile parcă veneau dintr-o altă lume. Copilașii au început să spună că doresc să se facă Batman, Superman, păpușă Barbie, Spider Man și chiar zombie.
Asemenea doamnei educatoare, este numai normal să ne întrebăm: Care este sursa de inspirație pentru aceste idealuri iluzorii și nefaste? Să fie oare vinovate programele de televiziune pentru copii, cu desene animate pline de creaturi ciudate și chiar demonice? Sau industria de film cu avataruri, vrăjitoare (Harry Potter), troli, demoni, indivizi zombie, extratereștri sau alte personaje înfiorătoare? Să ne gândim la industria operațiilor plastice, care numai în anul 2017 s-a ridicat la suma de 8,6 miliarde euro? Ar putea fi o consecință a dezvoltării industriei cosmetice, unde sunt încasări fabuloase, care trec de zeci de miliarde? Ce să mai spunem despre persoanele, tot mai numeroase, care se tatuează sau își pun piercinguri?
Când apostolul Pavel le trimite credincioșilor din Roma îndemnul: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre…” (Romani 12:2), pe de-o parte are în vedere procesul de degradare la care este supus omul când își uită originea nobilă, iar pe de altă parte oferă soluția pentru a rezista acestui regres care duce la moarte eternă. Cuvintele-cheie „potrivire” (syschēmatizesthe) și „prefacere” (metamorphousthe) pun în contrast conformarea (a intra într-o schemă, un tipar, o înseriere într-o rețea) și transformarea (metamorfozarea, dezvoltarea creativă, devenirea, atingerea potențialului maxim).
În contrast cu modelele educaționale din Babilon, care ajută copiii și tinerii să se conformeze lumii în care trăiesc, educația adventistă oferă o invitație la un proces de transformare după asemănarea cu El, pentru a fi o priveliște pentru lume, îngeri și oameni (1 Corinteni 4:9), dar și pentru a fi cetățeni ai Împărăției cerurilor. Prin ceea ce este și prin scopul pentru care a fost adusă la existență, educația adventistă afirmă că adevăratul obiectiv al educației este acela de a reface în suflet chipul lui Dumnezeu (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 322).
- Detalii
- Scris de: Chidi, Lissie și Tyreke Wilson
- Categorie: Devoțional de dimineață
Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din acești micuți.
Matei 18:14
Într-o zi pe când eram copii, cineva a adus la școală o cutie cu opt iepurași cu blana maro cu alb. Un iepure de rasa Holland Lop ne-a atras atenția. Ne-am îndrăgostit de urechile lui lungi și blegi. Era maroniu, cu vârful cozii alb. L-am luat acasă, așezându-l cu grijă între noi pe bancheta mașinii. Ne-am jucat cu iepurele în fiecare zi, l-am hrănit, am avut grijă de el, l-am îndrăgit.
Într-o zi, când am ajuns acasă de la școală, am realizat că iepurele dispăruse. Am fost foarte triști, iar printre lacrimi ne întrebam de ce fugise. Locuiam în apropierea unui teren de golf și am petrecut ore întregi căutându-l. Am pus afișe prin tot cartierul. Și ne-am tot rugat ca iepurașul nostru să se întoarcă acasă în siguranță.
Apoi, într-o bună zi, mama ne-a spus că a primit un telefon că un jucător de golf ne-a găsit iepurele și l-a dus cu el acasă, la munte. Îți poți imagina bucuria noastră? Mama a mers cu mașina până la el acasă, unde ne-a găsit iubitul animal de companie și l-a adus acasă la noi.
Această experiență mi-a amintit mereu de ilustrația pe care a spus-o Isus despre un păstor care avea o sută de oi. Când una dintre oile lui s-a pierdut, le-a lăsat pe toate celelalte și s-a dus să o caute pe cea care lipsea. Nu s-a oprit până nu și-a găsit prețioasa oaie. Păstorul nostru ceresc ne știe pe fiecare pe nume. Îl știe și îl iubește pe fiecare dintre copiii noștri. Ei sunt mieii Lui prețioși. El ni i-a încredințat pentru grijă și păstrare și nu vrea ca vreunul să se piardă.
Dragă Isuse, Îți mulțumesc că ești un păstor bun și ne iubești! Ajută-ne să fim conștiincioși în îngrijirea mielușeilor pe care ni i-ai dat în grijă și fă ca niciunul să nu lipsească în ziua în care revii pentru a-Ți revendica turma!
- Detalii
- Scris de: Marius Andrei
- Categorie: Devoțional de dimineață
Gustă viața cu nevasta pe care o iubești în tot timpul vieții tale deșarte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare în această vreme trecătoare, căci aceasta îți este partea în viață, în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare.
Eclesiastul 9:9
M-am întrebat de multe ori care este semnificația acestui text. Nu știu câți sunt de acord cu el – singura parte în viață, pe lângă trudă, este gustul vieții alături de soția/soțul pe care o/îl iubești…
Lumea încearcă să ne convingă mereu că trebuie tot timpul să facem ceva. Și așa cădem în capcana unei vieți extrem de ocupate. Când nu mai avem vreme să fim unul cu altul, bucurându-ne de prezența celuilalt, este un semn că am depășit limita. Cum să te simți iubit sau să-l cunoști pe celălalt la un nivel emoțional profund dacă nu ne facem timp să ne bucurăm unul cu celălalt – singuri, fără copii sau altceva, fără să fim nevoiți să facem ceva?
În astfel de momente pline de „a face”, auzim cuvintele care spun: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuie…” (Luca 10:41-42 p.p.). Multele griji afectau relația dintre Marta și Isus și lucrul acesta nu este niciodată bine. Ceea ce trebuie să facem în viață nu trebuie niciodată să ocupe timpul necesar bucuriei relației dintre cei doi.
Maria știa ce voia. „Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10:42 u.p.). Este interesant de remarcat faptul că Maria a ales. A dat prioritate lucrurilor importante – relației. Aceasta ne arată că nu ajungem pur și simplu la o relație apropiată și profundă, ci trebuie să alegem lucrul acesta.
Ar trebui să urmăm exemplul Mariei și să ne concentrăm mai mult asupra relației noastre cu Dumnezeu mai întâi, și apoi cu partenerul de viață.
Ce pași poți face astăzi pentru a avea timp să stai cu cel drag – singuri, nederanjați și fără să aveți planificat nimic de făcut?
Doamne, ajută-ne să nu cădem în capcana tiraniei urgenței și să ne aducem aminte să ne bucurăm unul cu celălalt!