Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, … să păzești porunca, fără prihană și fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos.
1 Timotei 6:11-14
Timp de sute de ani, Satana a făcut experimente asupra minții umane și a ajuns la o bună cunoaștere a acestui domeniu. În zilele din urmă, prin acțiunile sale subtile, Satana creează o legătură între propria sa minte și mintea umană, căreia îi inoculează gândurile lui. Această lucrare este realizată într-o manieră atât de înșelătoare, încât aceia care acceptă călăuzirea lui Satana nici nu sunt conștienți că se află sub conducerea și sub voința celui rău. Marele înșelător speră să dezorienteze mintea oamenilor până acolo încât aceasta să nu mai poată recepționa nimic altceva în afara de vocea lui” (Letter 244, 1907).
Iată de ce noi și copiii noștri ar trebui să luăm zilnic lecțiile descoperite de Dumnezeu în Cuvântul Său, care ne pot da ,,înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus” (2 Timotei 3:15 u.p.).
Căci viața înseamnă mai mult decât ceea ce experimentezi zilnic, mai mult decât mâncare și băutură, decât bani și carieră, mai mult decât prieteni și notorietate.
Este timpul să așezăm în mâinile copiilor adevăratele valori, dacă vrem să trăim într-o lume mai bună și să culegem roade pentru eternitate. Nu te lăsa înșelat crezând că e suficient să fii la curent cu tot ce este în lumea noastră, căci ,,degeaba știi să citești dacă n-ai citit niciodată Biblia”.
Isus i-a atenționat pe ucenicii Săi, care erau încântați de perspectiva care-i aștepta (gândeau ei) atunci când Isus avea să fie Împărat pe tronul lui David, cu întrebarea: ,,Ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26).
Biblia ne descoperă care ar trebui să fie atitudinea noastră: ,,Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori. Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, … să păzești porunca, fără prihană și fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos” (Timotei 6:11-14).
În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său, pe care l-a răspândit din belșug peste noi prin orice fel de înțelepciune și de pricepere.
Efeseni 1:7,8
Hristos a venit (…) ca să ne înalțe și să ne înnobileze puterile mintale, astfel încât eforturile noastre în această viață să nu fie canalizate greșit și pierdute.
Domnul Isus Hristos a venit ca să-l întărească pe orice căutător zelos al adevărului. A venit ca să ni-L descopere pe Tatăl. Nu a lăsat nimic să-I abată mintea de la marea lucrare de restaurare a imaginii morale a lui Dumnezeu în om. Iar noi trebuie să vedem că lucrarea mare și importantă ce se cere de la noi este să primim asemănarea divină, să ne pregătim un caracter pentru viața viitoare. Trebuie să ne însușim adevărurile cerești astfel încât să le folosim în aspectele practice ale vieții. Și trebuie să luăm cu noi comoara cunoașterii care ne pregătește pentru viața ce se măsoară cu viața lui Dumnezeu.
Cunoașterea lui Dumnezeu este înaltă cât cerul și largă cât pământul întreg. (…) Numai cei ce citesc Scriptura având conștiința faptului că ea este vocea lui Dumnezeu care le vorbește sunt adevărați învățăcei. Ei tremură în fața Cuvântului lui Dumnezeu; căci pentru ei este o realitate vie. Îl studiază, sapă adânc după comoara ascunsă. Își deschid înțelegerea și inima pentru a primi și se roagă pentru harul ceresc, se roagă să se poată pregăti pentru viața veșnică viitoare. Când torța cerească este așezată în mâna sa, omul își vede fragilitatea, infirmitatea și situația disperată în care se află atunci când caută neprihănirea în sine însuși. El vede că în el însuși nu este nimic care să-l recomande înaintea lui Dumnezeu. Se roagă ca Duhul Sfânt, reprezentantul lui Hristos, să-i fie întotdeauna călăuză, să-l conducă în tot adevărul. (…) Adevărata educație constă în toate acele cunoștințe dobândite în această viață de probă care ne fac apți să stăm în compania sfinților în lumină. Ea ne aduce binecuvântări nouă și altora în această viață și ne va asigura viața veșnică viitoare, cu toate bogățiile ei nepieritoare (Youth’s Instructor, 27 octombrie 1898).
Hristos are o vistierie plină de daruri prețioase pentru fiecare suflet (Manuscript 50, 1893).
Odinioară erați întuneric; dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii.
Efeseni 5:8
Eram în clasa a șaptea. O nouă profesoară avea să preia dirigenția clasei noastre. O domnișoară plină de viață, cu simțul umorului, cu talent în meseria ei, o artistă, dar cu o dorință exagerată de a gusta absolut tot ce putea să-i ofere viața la momentul acela. La una dintre orele de dirigenție a venit cu misiunea de a descuraja eventuala credință în Dumnezeu a vreunui elev, în favoarea îmbrățișării comunismului, cu toate „avantajele” lui. Am fost folosit ca material didactic și ca pretext pentru discursul ei anticreștin. M-a umilit în fața colegilor pentru că îmi permiteam să lipsesc sâmbăta de la școală.
Au trecut de-atunci 10 ani, 20, 30… 33. Uitasem de ea. Am sunat-o cu emoție. Mi-a răspuns. I-am prezentat planul meu și al colegilor de reîntâlnire și am invitat-o. A confirmat pe loc, după care m-a reținut spunându-mi că a fost de trei ori în pragul morții: „Am avut cancer…”
Discursul ei oficial la întâlnire a conținut regrete pentru viața trăită în așa fel încât „să o povestești cu plăcere, dar din când în când să-ți fie rușine de ea” și s-a încheiat sfătuindu-și foștii elevi să aibă grijă cum își pregătesc „finalul, care este mai important decât începutul”.
La finalul întâlnirii a venit spre mine și mi-a zis, trăgând de cuvinte: „Știi că… fiică-mea este… adventistă?”
După alți patru ani, primesc un mesaj scurt: „Eugen, a murit Diriga.” Cu o străfulgerare, am deschis imediat pagina de Facebook și am căutat ultima ei postare. Era de la ora 23:52: „Și eu... de la Elias... va fi sau nu va fi noaptea eternă... În gând cu Cel de Sus…” Atât! Era înainte de altă operație dificilă. S-a stins…!
Dumnezeul nostru drag ne surprinde de nenumărate ori prin felul în care se implică personal în viața fiecărui om, indiferent de alegerea lui timpurie. Va veni un timp când și în dreptul nostru, al fiecăruia, se va vorbi la trecut. Unii vom pleca mai curând, alții mai târziu, dar fiecare „la rândul cetei lui”, cum zice la Carte. Cu ce amintire pentru ceilalți ne vom lua rămas-bun? Ca dascăli, ce modele vom fi trasat pentru elevii noștri? Cât costă un zâmbet? Dar o apreciere? Dar o mulțumire? Oare cât va trebui să mai treacă până să începem să trăim ca Isus?
Orice amărăciune, orice iuțeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Efeseni 4:31,32
Una dintre nevoile cele mai mari ale societății este cea de familii puternice și stabile. De fapt, o familie puternică, stabilă și fericită ne dorim fiecare. Dacă este adevărat, ce vom face în această privință?
Nu doar familiile perfecte sunt fericite. De fapt, chiar dacă există familii fericite, nu cred că există familii perfecte, deoarece niciunul dintre noi nu este perfect. Fiecare familie, proporțional cu efortul depus, se află într-un proces de îmbunătățire la care trebuie să participe toți membrii ei.
Din păcate, multe persoane își trădează sentimentele și încrederea. Își spun vorbe tăioase care produc răni profunde și dureroase. Dacă ar fi să vorbim despre cauzele certurilor din familie, am constata că sunt foarte multe, unele neînsemnate, în timp ce altele pot fi grave. Diferențele de opinie și subiectele de conflict vor dăinui până la sfârșitul lumii. Dar până atunci, în mila Sa și prin exemplul Său, Hristos ne-a oferit o soluție pentru ca familia să rămână puternică, stabilă și fericită chiar și în circumstanțele greșelilor și divergențelor dintre noi. Isus ne cheamă pe fiecare să practicăm lucrul acesta: „Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.” Iar mântuirea noastră se bazează pe iertare oferită prin sacrificiu, căci la aceasta am fost chemați.
Viața de familie este imposibilă fără iertare, fiindcă între soți, precum și între copii și părinți există cea mai mare apropiere cu putință. Ei interacționează foarte strâns și, din păcate, această interacțiune nu constă numai din momente plăcute. Capacitatea de a ierta și de a fi îngăduitor față de ceilalți este o deprindere indispensabilă.
Astăzi, Domnul te invită să ierți, căci din iertare rezultă multă tărie, pace și fericire! Și, nu uita: când iertăm, ne asemănăm cel mai mult cu Dumnezeu!
Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre… ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre.. și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod…
Isaia 55:8,9,11
În urmă cu câțiva ani am fost mutați într-un district nou și, implicit, am schimbat și locul de muncă. Atmosfera din noul colectiv era mult diferită de ceea ce mi-aș fi dorit și, în pofida rugăciunilor și a eforturilor mele, se contura, tot mai apăsătoare, o cruce greu de purtat.
Într-una dintre zile am reușit să schimb câteva cuvinte cu una dintre colege, în cancelarie. Acesta a fost începutul. În scurt timp am devenit mai apropiate, discutând din ce în ce mai multe subiecte profunde de viață și de credință.
La începutul pandemiei am avut îndemnul de a o suna și de a-i propune să studiem împreună Biblia. Ea a acceptat bucuroasă, așa că, timp de aproape o lună, în fiecare dimineață ne sunam pentru a citi din Biblie și a ne ruga împreună, la telefon. Colega mea era aproape oarbă. Și, cu toate acestea, în afară de timpul de studiu de dimineață, pe parcursul zilei lua lupa și se străduia să citească singură Biblia. Avea multe întrebări, dar subiectele pe care le înțelesese îi aduceau atât de multă bucurie, încât le discuta cu toți apropiații. Era dezamăgită de lipsa de interes a unora și suferea critica și batjocura altora, ca un adevărat ucenic al Domnului Isus.
În această perioadă, starea ei de sănătate s-a degradat rapid și a fost nevoie de o intervenție chirurgicală riscantă. Imediat după ce a ieșit din operație, m-a sunat și mi-a povestit cum Dumnezeu îi răspunsese la rugăciunile fierbinți de pe masa de operație și cum îi dăduse pace în suflet, încredere și speranță. Mi-a mai spus că L-a rugat pe Dumnezeu să-i mai prelungească viața doar pentru că își dorea atât de mult să mai citească din Biblie… Acesta a fost însă ultimul nostru telefon. La două zile după ce am vorbit cu ea, a murit…
Cu siguranță, gândurile lui Dumnezeu sunt cele mai bune, chiar și atunci când nu le înțelegem! Să facem astăzi o prioritate din Cuvânt! Doar așa vom putea avea gândurile Lui!