Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ellen G. White
- Categorie: Devoțional de dimineață
Și atunci îți vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare și fără frică.
Iov 11:15
Este bine ca tinerii să știe că trebuie să ajungă la cea mai înaltă dezvoltare a puterilor lor mintale. Nu vrem să punem limite educației pe care Dumnezeu a lăsat-o fără limite. Dar realizările noastre nu au nicio valoare dacă nu slujesc onoarei lui Dumnezeu și binelui omenirii. (…)
Ceea ce ne trebuie este o cunoștință care să întărească mintea și sufletul, care să ne facă oameni mai buni. Educația inimii este de o importanță mult mai mare decât simpla învățătură din cărți. Este bine și chiar absolut necesar să cunoaștem lumea în care trăim, dar, dacă nu luăm în considerare veșnicia, vom face o greșeală din care nu ne vom mai putea reveni niciodată. (…) Dacă își vor înțelege propriile slăbiciuni, tinerii vor găsi tărie în Dumnezeu (Divina vindecare, pp. 329–330).
Există o știință a creștinismului care trebuie să fie stăpânită – o știință care este mult mai adâncă, mai largă și mai înaltă decât orice știință omenească, după cum cerurile sunt mai presus decât pământul. Mintea trebuie să fie disciplinată, educată, formată, deoarece noi avem de făcut o lucrare pentru Dumnezeu pe căi care nu sunt în armonie cu înclinațiile noastre înnăscute. Pornirile spre rău, moștenite și cultivate, trebuie să fie biruite. Adesea, educația și instruirea de o viață întreagă trebuie să fie lăsate deoparte pentru ca omul să ajungă ucenic în școala lui Hristos. Inima noastră trebuie să fie educată pentru a ajunge să stea neclintită în Dumnezeu. Trebuie să ne formăm deprinderi de gândire care să ne facă în stare să stăm tari împotriva ispitei. Trebuie să ne deprindem să privim în sus. Principiile Cuvântului lui Dumnezeu – principii care sunt tot atât de înalte cât cerul și de întinse cât veșnicia – trebuie să le înțelegem în legătura lor cu viața noastră de fiecare zi. Fiecare faptă, fiecare cuvânt, fiecare gând trebuie să fie în armonie cu aceste principii. Totul trebuie să fie adus în armonie cu Hristos și supuse Lui (Ibidem, pp. 332–333).
- Detalii
- Scris de: Marina Gavriș
- Categorie: Devoțional de dimineață
Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.
Iov 42:2
Finalul de an se apropia. Eram bucuroasă că direcțiunea aprobase să susținem serbarea în curtea grădiniței, care în iunie este ca un colț de rai: covor verde de iarbă, trandafiri înfloriți, copaci care țin umbră. În dimineața zilei când urma să avem serbarea, Duhul lui Dumnezeu m-a trezit devreme. În timp ce încă nu se luminase de ziuă, eu mă rugam în patul meu. Ceva îmi spunea că urma să trăiesc o zi deosebită.
Textul biblic din acea dimineață mi-a atras atenția și mi-a dat încredere că urma să fie o zi binecuvântată într-un mod special. „Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva planurilor Tale.”
Am pornit spre grădiniță. Afară, cerul se acoperise de nori și vântul începuse să sufle cu putere. Administratorul grădiniței știa că urma să desfășor serbarea și, văzând vremea de afară, mă privea cu îngrijorare și căuta să mă încurajeze: „Va fi bine!” Când a sosit colega mea pentru a face schimbul de tură, m-a întrebat îngrijorată: „Vom ține serbarea în curtea grădiniței? Afară bate vântul puternic!” I-am spus: „Da. Cu ajutorul Domnului, vom ține serbarea în curtea grădiniței.”
La ora 17 urma să înceapă serbarea. Timpul a trecut repede. Întreaga zi m-am rugat ca Domnul să călăuzească lucrurile și totul să fie spre slava Sa. La ora 16 am început să așezăm scăunelele și mesele. Colegele mă întrebau cu îngrijorare dacă mai ținem serbarea afară, pentru că vântul se întețea și cerul se acoperise tot mai mult cu nori negri. Am răspuns: „Da, ne rugăm Domnului să o putem ține în curte.”
La 16:30 s-a pornit o ploaie puternică. Pe grupul de WhatsApp, părinții întrebau: „Se mai ține serbarea? Uitați, afară plouă!” Le-am răspuns: „Veniți! Ne rugăm Domnului. El poate opri ploaia.”
La ora 17:00, când trebuia să înceapă serbarea, ploaia s-a oprit. Un sentiment de bucurie și de recunoștință față de Dumnezeu îmi inunda sufletul. Părinții mi s-au alăturat în a șterge scăunelele. Un părinte m-a întrebat: „Cu ce pot să vă ajut?” I-am răspuns: „Faceți vă rog o poză, ca să ne reamintim de această minune.”
A fost o nouă ocazie în care colectivul grădiniței, copiii grupei, părinții acestora și ceilalți invitați la serbare au văzut puterea lui Dumnezeu.
- Detalii
- Scris de: Paola Popovici
- Categorie: Devoțional de dimineață
Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.
Matei 6:5-6
Rugăciune – ce cuvânt minunat!
Când auzim despre rugăciune, la ce ne gândim? La o înșiruire de cuvinte spuse în grabă? Sau poate memorate? Poate neînțelese, negândite, nepătrunse?
Fiecăruia dintre noi, mai mult ca sigur, ni s-a întâmplat să spunem câteva cuvinte memorate pentru a scăpa mai repede de rugăciune sau pentru a ne liniști conștiința, crezând că recitarea rapidă a „poeziei” ne va scăpa de păcatele sau de gândurile cele mai întunecate ale sufletului.
Credeți că ,,ritualurile” noastre de liniștire a conștiinței ajută la ceva? Ei bine, nu; dimpotrivă, ajută egoul nostru să creadă că totul este bine și să nu conștientizeze că, de fapt, nu ne-am deschis față de Dumnezeu cu toate poverile noastre, ci doar am spus câteva cuvinte pe care le-am învățat când eram mici.
Rugăciunea este deschiderea noastră față de Dumnezeu, în miez de noapte sau în miez de zi, cu lacrimi în ochi, spunându-I: Doamne, eu nu mai știu ce să fac cu viața mea. Doamne, răul mă împresoară, dar știu că Tu mă poți ajuta, am nevoie de Tine, de aceea las viața mea în mâinile Tale. Dă-mi Tu putere pentru a mă încrede în Tine și a lăsa toate grijile în palma Ta.
Îți mulțumesc pentru că mi-ai deschis inima față de Tine, pentru a Te cunoaște cu adevărat!
Amin.
- Detalii
- Scris de: Marius Andrei
- Categorie: Devoțional de dimineață
Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.
Eclesiastul 3:1
Cred că fiecare dintre noi am descoperit deja că, dacă nu planificăm lucrurile, tirania „lucrurilor de făcut” ne distruge cele mai bune intenții. Mai ales atunci când vorbim despre timpul petrecut cu familia. Dacă fiecare am avea ca prioritate un timp pentru familia noastră și împreună am stabili unele lucruri în calendarul nostru comun, atunci ar putea fi evitate unele conflicte și am fi distrași mai greu de la a petrece timp unii cu alții.
În fiecare săptămână ar trebui să stabilim calendarul comun – evenimente sociale, activități ale copiilor, lucruri de făcut peste program etc. Beneficiul este imediat. În primul rând, suntem mai puțin iritați, ceea ce înseamnă mai puțină stare conflictuală.
După stabilirea lucrurilor urgente în calendar, putem elimina acele activități mai puțin importante și putem adăuga ceea ce ni se pare amândurora important. Un lucru important de ținut cont este că niciunul dintre soți nu trebuie să stabilească o activitate care îi va afecta pe ambii fără o discuție anterioară împreună.
Atunci când vom reuși să ținem sub control mai bine calendarul activităților noastre și vom adăuga activități plăcute de petrecut împreună, vom ajunge și la discuții despre stabilirea de ținte pentru viitor. Beneficiile sunt evidente – aprecierile și cuvintele amabile apar mult mai frecvent.
Timpul este una din cele mai importante și prețioase resurse la dispoziția noastră și modul în care îl folosim reprezintă un aspect important cu privire la prioritățile vieții noastre. Și prioritățile sunt: timp cu Dumnezeu, timp unul cu celălalt, timp pentru familie, apoi timp pentru alte lucruri.
Stabilește-ți prioritățile bine! Chiar dacă toate lucrurile își au vremea lor, unele lucruri pot fi lăsate nefăcute! În niciun caz Dumnezeu sau familia ta!
- Detalii
- Scris de: Elizabeth Fresse
- Categorie: Devoțional de dimineață
Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
Filipeni 1:6
Un alt puzzle. Mă bucur mult de liniștea pe care o aduce în casă un puzzle, dar dintr-odată aceasta este întreruptă.
— M-am uitat peste tot, mami, și nu este aici! Este verde, iar aici nu este niciuna verde.
Și sare din scaun și se duce în cealaltă cameră, unde sunt depozitate celelalte cutii de puzzle. Este foarte sigur că piesa lipsă împiedică orice progres. Oh, micul meu copil! Ai atât de multe de învățat!
— Dulceață, vino înapoi și ocupă-te de piesele pe care le ai, bine? După ce le îmbini, o să ne uităm după cea lipsă.
Se întoarce șovăind să continue lucrul la puzzle. Dar, după 10-20 de minute, imaginea e completă. Nu lipsește nicio piesă. A fost atât de sigur că lipsea o piesă, dar s-a dovedit că aceasta fusese acolo de la bun început.
Mă gândesc la viața mea, ce pare asemănătoare cu un puzzle uneori. Un talmeș-balmeș. În bucăți. Vreau atât de mult să potrivesc piesele și să văd produsul final! Dar, dintr-odată, mă opresc. O piesă lipsă? Sunt sigură că lipsește, nu are cum. Dar unde este? Doamne, lipsește o piesă din viața mea și nu pot continua fără ea. Trebuie să o găsesc chiar acum! Acum! Ai văzut-o?
Răspunsul Lui sună surprinzător de cunoscut. „Copila mea, relaxează-te și așteaptă puțin! Uite-te la piesele din fața ta! Tot ce ai nevoie pentru a completa acest puzzle, pentru a-ți trăi viața, este deja aici!”
Zece, douăzeci (sau chiar mai mulți) ani trec, iar puzzle-ul meu pare că se apropie de stadiul final. Continui să găsesc exact în fața mea piesele de care am nevoie. Uneori cred că m-am blocat, dar după aceea o văd, fix în față. Piesă cu piesă. Una câte una. Încet, învăț că Dumnezeu mi-a dat deja tot ce am nevoie pentru a deveni frumosul tablou pe care El l-a plănuit.
Doamne, ajută-mă să mă încred în Tine, având certitudinea că aceste piese amestecate vor fi într-o bună zi o operă de artă!