
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune, și pământul este plin de făpturile Tale.
Psalmii 104:24
Mă simt norocoasă pentru faptul că am putut să ne creștem copiii la țară, cu un stil de viață simplu. Aceasta nu este o opțiune pentru orice părinte, dar, oriunde locuiți, există posibilități ca orice familie să petreacă timp și în natură. Creația lui Dumnezeu este plină de lecții spirituale care așteaptă să fie descoperite și împărtășite cu copiii noștri.
Când familia noastră s-a mutat aici, pe marginea drumului creșteau flori sălbatice. Fetița noastră făcea niște buchete minunate. Când a mai crescut, i-am cumpărat un microscop, la care putea examina florile în detaliu. Fiecare floare are un model unic, cu un design complex și detalii minuscule. Centrul dantelat al florii-pasiunii, micuța fețișoară a unei violete, petalele perfecte ale unei margarete, toate dezvăluie ceva despre caracterul Creatorului nostru.
Dumnezeu adoră diversitatea, la flori, dar și la copii. Florile nu-și fac griji cu privire la locul în care au fost plantate, când vor înflori sau cine le va observa. Unele flori, așa cum e Hemerocalis, înfloresc o singură zi, în timp ce ochiul-boului îmbogățește marginea drumurilor cu pete de galben, violet și alb timp de multe săptămâni. Nu am auzit niciodată de vreo floare să se plângă. Ele doar își ridică privirea colorată spre lumina solară sau spre ploaie și continuă să crească. Putem să-i învățăm pe copiii noștri lecții de la flori, despre mulțumire și încrederea că Dumnezeu va avea grijă de noi. Copiii vor înflori, prin har, la fel de frumos ca florile.
Ellen White este autoarea următoarelor sfaturi: „Învățați-vă copiii că, datorită măreței iubiri a lui Dumnezeu, caracterul lor poate fi schimbat și adus mai aproape de exemplul Său. Spuneți-le că El dorește ca viața să le fie frumoasă ca florile. Când culeg florile delicate, învățați-i că Acela care a creat florile este mult mai frumos decât ele. Astfel, vrejul inimii lor se va înfășura în jurul Lui” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 98).
Tată, ajută-mă să observ unicitatea fiecărui copil ca o floare frumoasă! Binecuvântează-mi copiii cu frumusețea caracterului Tău!
Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
Proverbele 22:6
Trei femei s-au întâlnit la fântână. Două dintre ele nu încetau să-și laude băieții. Cea de-a treia însă nu spunea nimic, deși avea și ea un băiat. Toate au luat câte o găleată cu apă și au plecat înapoi spre casă. Pe drum, s-au întâlnit cu cei trei copii, care se jucau într-o livadă.
— Ia uite-l pe al meu, a zis prima femeie. E atât de puternic…
— Dar al meu, zise și a doua, e priceput la toate.
Nici de această dată cea de-a treia femeie nu a spus nimic, însă copilul ei, văzându-și mama, s-a grăbit să îi vină în ajutor, luându-i găleata. Ceilalți doi băieți au râs și au rămas să se joace mai departe. Acum se vedea adevărul. În locul cuvintelor mamei vorbeau faptele copilului. Fiind cadru didactic, conștientizez importanța transmiterii valorilor morale către copiii pentru care sunt ca o a doua mamă, o bună parte din zi. Chiar dacă sunt preșcolari și suntem tentați să credem că nu sunt prea atenți la ce se întâmplă în jur, ei urmăresc și copiază gesturile, atitudinile, acțiunile adulților. Trebuie să fim un exemplu pentru ei la nivel comportamental, însă este important să le transmitem învățături și într-un mod activ.
Totuși, cea mai mare parte a timpului lor, copiii o petrec în preajma părinților, care au rol decisiv în educarea lor. În general, părinții au tendința de a investi în dezvoltarea părții vizibile a vieții copiilor lor și, din păcate, de multe ori nu acordă atenția necesară formării unui caracter frumos. Sunt dispuși să investească bani și timp în pregătirea lor academică, în a-i învăța să cânte la un instrument, în sport etc. Și nu fac un lucru rău. Dar cea mai importantă este dezvoltarea unui sistem de gândire și de comportament bazat pe valori morale, la cele mai înalte standarde. Și lucrul acesta, chiar dacă pare idealist, este posibil cu ajutorul lui Dumnezeu. Ce s-a semănat în mintea și-n inima copiilor va aduce roadă. Îmi doresc ca, atât cadrele didactice, cât și părinții, să fim schimbarea pe care dorim să o vedem în copiii noștri.
Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta, Eunice, și sunt încredințat că și în tine.
2 Timotei 1:5
La finalul anului 2019, Comisia Europeană a publicat o analiză efectuată de EPSC (European Political Strategy Centre) pe tema: „10 trends transforming education as we know it” (10 tendințe care transformă educația, așa cum o cunoaștem), analiză conform căreia educația se transformă cu mare rapiditate.
Prima tendință menționată este aceea de a pune accentul pe educația instituționalizată de la vârste tot mai fragede, minimalizându-se astfel rolul familiei în educația copiilor. Deviza este: „Cu cât mai repede, cu atât mai bine!” Este adevărat, educația trebuie începută de la naștere, sau chiar dinainte. Însă familia mai are vreo responsabilitate în această privință? Sau singura datorie a părinților este să-l ducă pe copil cât mai devreme la creșă?
Filozofia adventistă, care are la bază principiile Bibliei, consideră că principalul rol în educația copiilor revine familiei, nu școlii. Scriitoarea inspirată Ellen White recomandă ca în primii ani de viață mama să fie singurul educator al copiilor, sala de clasă să fie grădina, dealurile sau pădurea, iar în acești ani să se pună accentul pe dezvoltarea fizică și morală a micuților.
Ar trebui să investim mai mult în instruirea familiei, în special a mamei, pentru ca aceasta să își poată asuma și îndeplini rolul cu succes, nu în a crea instituții care să înlocuiască familia. Școala trebuie să susțină familia, să o ajute să-și îndeplinească rolul, nu să preia integral responsabilitatea educării copiilor.
Dumnezeu să ne ajute să ne asumăm această frumoasă responsabilitate și să le oferim copiilor noștri timpul și dragostea de care au nevoie!
De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.
Romani 8:28
Ai consumat vreodată timp și resurse ca să concepi un plan foarte bine structurat tocmai pentru a evita o situație neplăcută și totuși, când să-l pui în practică, acesta să se dovedească ineficient? Cum te-ai simțit? Ai rămas dezamăgit? Poate chiar obosit?
Încă din copilărie suntem șlefuiți în baza unui stereotip care pare să ne ofere o asigurare de viitor. De fapt, asta e ceea ce căutăm, fie că e vorba de asigurarea auto, cea de sănătate sau doar acel plan pe care îl concepi pentru a te asigura că în viitor îți va fi bine. Și totuși există momente în care ajungem în momentul când teoria trebuie transpusă în practică. Ce e de făcut?
În ziua de 25 februarie 2021, conform statisticilor, numărul global de decese cauzate de virusul SARS-CoV-2 a depășit 2,5 milioane. Ce legătură are însă această dată cu experiența mea personală? Ei bine, chiar în acele momente, metaforic vorbind, viața mea spirituală era supusă unui test. Cu toate că mă consider un elev conștiincios și un dușman al procrastinării, în urma unei săptămâni aglomerate, pregătirea pentru un ulterior test la matematică a fost neglijată. Ajuns în dimineața cu pricina, pe baza zicalei românești, m-am apucat să „îngraș porcul în ajun”. Încercând să rețin o parte din informațiile necesare testului, mi-a surâs și ideea de a-mi pregăti niște „copiuțe”, pentru a compensa materialele pe care nu le pregătisem încă. Fraudarea era destul de accesibilă, luând în considerare perioada pandemică și orele online de la acea vreme. Zis și făcut. Scriam și priveam cum ușor, ușor, foaia cu informațiile necesare prindea contur. Nu luasem însă în considerare ideea că, deși profesoara nu mă vedea, Dumnezeu nu era mândru de ceea ce făceam. Când am realizat acest lucru, m-am simțit sfâșiat pe interior. Tu ce ai fi făcut? Un creștin autentic cu siguranță ar fi ales să se oprească și să își recunoască greșeala, însă, ah, acesta era un test atât de important, nu îmi puteam permite să fac asta.
Roagă-te împreună cu mine ca, indiferent de conjunctură, întotdeauna cinstea să primeze!
(Va urma.)
Un nume bun este mai de dorit decât o bogăție mare…
Proverbele 22:1
Pentru a împăca „și capra, și varza”, am decis să iau o scurtă pauză pentru a studia devoționalul din acea dimineață, crezând astfel că îmi voi liniști conștiința. Am căutat data acelei zile și ochii mi s-au oprit asupra concluziei: „Orice încercare de a fenta pe parcursul acestei zile trebuie înlăturată.” Îmi amintesc cum, lăcrimând, am început să mototolesc acele „copiuțe”, totodată rugându-mă pentru iertare. Ce credeți, am mai fraudat? Bineînțeles că nu!
Testul a trecut, însă privind la entuziasmul colegilor mei, care mărturiseau cât de bine le-a mers „schema” de a fenta evaluarea, simțeam cum apărea frustrarea. De altă parte, nu era corect! Așteptam în liniște rezultatele, rugându-mă, dar totuși, pentru ce?! Era vina mea! Nu mă pregătisem, vorba aceea: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă.” Cu toate acestea, un gând divin îmi spunea că totul va fi bine. Oare chiar așa urma să fie?
Câteva zile mai târziu, în cadrul orei de matematică, doamna profesoară sosește cu testele. Cu multe pauze în vorbire, aceasta ne mărturisește: „Dragilor, sunt dezamăgită! Aș fi apreciat mai mult o lucrare sinceră; era spre binele vostru, însă ați ales să fraudați! Cu excepția unuia dintre voi!” Zâmbind, îmi rostește numele: „Îți mulțumesc, Norris, pentru că ai ales să fii corect!”
Cum se termină povestea? Ei bine, doamna profesoară a decis să nu ia în considerare acea lucrare scrisă, oferindu-mi astfel un dublu-avantaj: acela de a mă bucura de o nouă șansă la o medie mai bună și, totodată, ocazia de a rămâne credincios principiilor sănătoase. Acestea fiind spuse, a lucrat Dumnezeu? O, da, cu siguranță!
Dragul meu, poate chiar astăzi ești supus unui test. Indiferent de natura acestuia, nu uita că Dumnezeu ne-a promis că, dacă preocupările noastre vor avea în centru Împărăția Lui, totul va fi bine (vezi Matei 6:33)!
Te îndemn să rămâi credincios principiilor sănătoase!